Opţiuni de politicã externã ale Partidului Comunist Român Flashcards
pag 19-26
Cum a influențat integrarea Partidului Comunist din România în sistemul sovietic politica externă a României?
Partidul Comunist din România, înființat sub influența directă a Uniunii Sovietice, a adoptat o linie politică internaționalistă leninistă, orientându-se spre modelul sovietic. Acest lucru a influențat percepțiile interne ale partidului asupra naționalismului românesc și a contribuit la formarea unei ideologii ce respingea suveranitatea națională, promovând autodeterminarea naționalităților până la despărțirea de stat.
Care a fost impactul internaționalismului leninist asupra Partidului Comunist din România?
Internaționalismul leninist a adus o ruptură față de socialismul reformist și o respingere a valorilor naționale ale României. Comuniștii români au adoptat strategii și ideologii direct inspirate din modelul sovietic, inclusiv dorința de a răsturna ordinea socială existentă și de a impune un sistem comunist în care interesele naționale românești erau secundare.
Cum se caracterizează atitudinea comuniștilor români față de România Mare în perioada interbelică?
Comuniștii români considerau România Mare, rezultat al Tratatului de la Versailles, ca un stat multinațional, cu o politică colonială față de teritoriile anexate (Basarabia, Bucovina, Transilvania, Dobrogea). Ei condamnau politica națională a României și susțineau autodeterminarea naționalităților, fiind în opoziție cu unitatea națională promovată de guvernul român
Ce rol a jucat ideologia sovietică în politica Partidului Comunist din România?
Ideologia sovietică, în special politica națională a lui Lenin-Stalin, a fost un instrument esențial pentru comuniștii români, care o foloseau pentru a combate “șovinismul” românesc și a promova un program revoluționar care includea autodeterminarea naționalităților. În acest sens, comuniștii români foloseau ideologia sovietică pentru a legitima acțiunile subversive împotriva statului român și pentru a justifica revendicările teritoriale.
Cum influențau condițiile interne ale Partidului Comunist din România percepțiile externe?
Deși Partidul Comunist din România era profund influențat de politica sovietică, nu toate deciziile externe ale acestuia erau determinate direct de Moscova. Existau diferențe între idealurile revoluționare ale comuniștilor români și pragmatismul sovietic, iar uneori ideologia extremă și tendințele maximaliste ale comuniștilor români se opuneau raționamentului politic al Uniunii Sovietice.
Care a fost atitudinea comuniștilor români față de guvernul polonez în perioada interbelică?
Comuniștii români considerau guvernul polonez ca un regim reacționar, acuzându-l de trădare națională și de război împotriva popoarelor conlocuitoare. Ei susțineau că statul polonez a fost o dictatură capitalisto-moșierească și i-au condamnat politica externă, în special refuzul de a solicita ajutorul Uniunii Sovietice în fața agresiunii germane.
Cum s-au exprimat comuniștii români în manifestele lor referitor la politica externă a Uniunii Sovietice?
Comuniștii români susțineau politica externă a Uniunii Sovietice, inclusiv Pactul Ribbentrop-Molotov, considerându-l o lovitură dată fascismului și imperialismului englez și francez. Ei vedeau Uniunea Sovietică ca un apărător al popoarelor opresate și un factor stabilizator în fața agresiunii germanice.
Cum se reflectau ideologiile interne ale Partidului Comunist din România în politica externă a acestuia?
Ideologiile interne ale Partidului, precum autodeterminarea naționalităților și respingerea naționalismului românesc, se reflectau direct în politica externă a acestuia. Comuniștii români susțineau schimbarea granițelor și autonomia națională a minorităților din România, vizând în mod special Basarabia, Bucovina și Transilvania.
Care a fost reacția comuniștilor români la politica internațională a Franței și Angliei în perioada interbelică?
Comuniștii români considerau Franța și Anglia ca fiind imperialiste și reacționare, susținând că aceste țări au încercat să arunce Uniunea Sovietică într-un război cu Germania. Ei criticau guvernele acestor țări pentru susținerea regimurilor opresive și pentru opoziția față de mișcările comuniste.
Ce înseamnă „naționalismul burghez” în contextul Partidului Comunist din România?
„Naționalismul burghez” era considerat de comuniști ca o ideologie conservatoare, ce susținea unitatea națională pe cale naționalistă, în contrast cu ideologia lor revoluționară, care promova autodeterminarea naționalităților și respingerea conceptului de stat național în forma sa capitalistă. Comuniștii considerau acest naționalism ca o formă de opresiune a clasei muncitoare.
Cum este descrisă politica externă a U.R.S.S. în materialul din aprilie 1940?
În materialul din aprilie 1940, politica externă a Uniunii Sovietice este exaltată ca fiind una „de pace,” prezentându-se ca un sprijin puternic în lupta contra războaielor de cucerire. U.R.S.S. este văzută ca apărătorul neclintit al țărilor mici și ale popoarelor împotriva agresiunii fasciste și a imperialismului. Se afirmă că războiul nu a devenit încă unul mondial din cauza „neintervenției” statelor democratice, care cedează în fața fascismului din cauza fricii de mișcarea revoluționară și a urii față de U.R.S.S.
Cum este privită Germania în acest context?
Deși Germania era principalul agresor, materialul din aprilie 1940 condamnă politica expansionistă a Germaniei față de România, acuzând-o de intenții de monopolizare a comerțului și de transformare a României într-o bază de atac împotriva Uniunii Sovietice. De asemenea, se subliniază sprijinul pe care Germania îl acordă revendicărilor revizioniste ale Ungariei și Bulgariei, fapt care subliniază o poziție antirevizionistă, chiar în contextul Pactului Ribbentrop-Molotov.
Care era schimbarea de linie politică a Partidului Comunist Român după 10 mai 1940?
După 10 mai 1940, Partidul Comunist Român a modificat perspectiva asupra „agresorului” și a început să îndrepte focul principal împotriva imperialismului anglo-francez. Comuniștii considerau că războiul între Anglia și Franța pe de o parte și Germania pe de altă parte are scopul de a nimici Germania și de a asigura supremația imperialismului anglo-francez. Ei promovau viziunea că imperialismul anglo-francez crea noi focare de război, inclusiv în Polonia și Finlanda, pentru a destabiliza U.R.S.S.
Cum se prezenta politica externă a Uniunii Sovietice în contextul eliberării Basarabiei și Bucovinei de Nord?
În iunie 1940, politica externă a Uniunii Sovietice este prezentată ca fiind una „eliberatoare” pentru Basarabia și Bucovina de Nord, afirmându-se că aceste teritorii au fost eliberate de sub „jugul bestial al imperialismului român” fără a se produce un război. Aceasta este justificată ca o acțiune pentru stăpânirea unui „focar de război” pe Nistru. Partidul Comunist Român susținea că politica staliniană a fost una „genială” pentru a stinge conflictele și a adresa situația internă a României.
Care au fost reacțiile Partidului Comunist Român față de regimul carlist în contextul pierderii Basarabiei și Bucovinei?
În fața pierderii Basarabiei și Bucovinei de Nord, Partidul Comunist Român a acuzat regimul carlist de a continua o politică provocatoare și antisovietică, menținându-și politica imperialistă prin construirea de fortificații și organizarea de mișcări antisovietice. Comuniștii au caracterizat guvernul român ca încercând să își întărească controlul asupra Ardealului și Dobrogei, în ciuda cedării teritoriilor în fața Uniunii Sovietice.
Cum explică materialul din iunie 1940 conflictul dintre „autodeterminarea naționalităților” și politica internă a Partidului Comunist Român?
În materialul din iunie 1940, există o tensiune între lozinca „autodeterminării naționalităților” și politica oficială a Partidului Comunist Român. Partidul susținea dreptul la autodeterminare până la „despărțirea de stat”, dar în același timp căuta să mențină controlul asupra „revoluției proletare.” Documentele sugerează o luptă internă în cadrul Partidului, în special în conducerea centrală, care încerca să echilibreze revendicările naționaliste cu obiectivele internaționale ale revoluției proletare.
Ce concluzii se pot trage despre politica externă a Partidului Comunist Român în această perioadă?
Politica externă a Partidului Comunist Român în această perioadă reflectă o viziune dogmatică și distructivistă, influențată de Comintern și Uniunea Sovietică. Partidul adopta o atitudine internaționalistă, care se aliniază cu interesele externe ale U.R.S.S., susținând în mod constant „eliberarea” teritoriilor de sub „jugul imperialist” românesc. De asemenea, există o opoziție între diverse facțiuni ale Partidului, în special între grupurile locale și conducerea centrală, în legătură cu modul în care se dorea gestionată situația națională și internațională.
Cum au influențat condițiile geopolitice (Dictatul de la Viena, tratativele româno-maghiare) strategia Partidului Comunist Român?
În condițiile Dictatului de la Viena și ale tratativelor româno-maghiare, Partidul Comunist Român a adoptat o lozincă care susținea „autodeterminarea până la despărțire de stat” și protecția Uniunii Sovietice. Aceste evenimente geopolitice au avut un impact semnificativ asupra strategiei Partidului, care a fost nevoit să răspundă și să se alinieze la presiunile externe, dar și la mișcările interne, în încercarea de a câștiga sprijin pentru revoluția proletară în contextul unei perioade de instabilitate politică în România.
