Instituții centrale în Țările Române Flashcards
Transilvania
→instituția centrală :
- voievodat (sec. XI-XVI)
- principat (sec. XVI-XIX)
Transilvania VOIEVODAT
→1176-1541 = vasal regelui Ungariei
→se bucură de autonomie
→în frunte= voievod numit de regele maghiar
→voievodul avea atribuții: judecătorești, militare (comandant militar), administrative (guvernator)
→voievod ajutat de un Sfat și de congregațiile nobiliare
Transilvania PRINCIPAT
→a cunoscut 2 etape:
- 1541-1688=principat autonom sub suzeranitate otomană
- 1688-1867=principat integrat Imperiului Habsburgic
1) 1541-1688 = Transilvania era condusă de un principe numit de Dietă și confirmat de sultan
→principe ajutat de Sfat (12 membri aleși din rândul națiunilor privilegiate) și de Dietă (150 de membri aleși din rândul națiunilor privilegiate)
2) 1688-1867 = principat sub stăpânire habsburgică
→condus de împărat care avea și titlul de principe
→conducerea propriu-zisă revenea, însă, unui guvernator militar ce conducea un guberniu care prelua atribuțiile Dietei
Țara Românească și Moldova
SEC XIV – începutul SEC XVIII
→instituția centrală = domnia
→condusă de domn
→domnul era considerat stăpânul întregului pământ al țării
→ales pe baza principiului ereditar-electiv (din dinastia Basarabenilor în Ț.R. și a Mușatinilor în Moldova) pe viață
→domnul avea urm. atribuții :
-administrative (numea dregătorii, acorda privilegii boierilor, stabilea impozite)
-judecătorești (instanța supremă de judecată)
-legislative (adopta acte legislative)
-diplomatice (declara război, încheia pace, semna tratate
-militare (comanda armata = mare voievod)
→ajutat de
Sfatul domnesc → alcătuit din dregători (boieri cu funcții) = atribuții politice, administrative, judecătorești
Adunarea țării → reunea repr. ai stărilor privilegiate (chiar și țărani liberi) - rol de a aproba uneori alegerea domnului, stabilirea impozitelor și semnarea tratatelor
→domnia = rol important în lupta antiotomană, reușind să păstreze independența statală
Țara Românească și Moldova
SEC XVIII – SEC XIX
→instituția centrală = domnia, dar după instaurarea regimului fanariot în Principatele Române:
→domnul = un simplu funcționar al Porții, numit de sultan, fără asentimentul țării
→între anii 1711/1716-1821 domnia pământeană este desființată, domnii fiind numiți din Cartierul Fanar din Constantinopol
→plăteau sume enorme de bani către sultan pentru cumpărarea și menținerea domniei → Poarta face din Principate o sursă de venit
→domnii scurte (2,5-3 ani)
→domnii fanarioți instituie sistemul de vindere a dregătoriilor
→totuși au fost și domni fanarioți care au contribuit la modernizarea societății românești reformând domeniul învățământului, social, juridic și edilitar (ex. Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Ioan Caragea)
Sfatul domnesc
→form. din marii boieri ca marii proprietari ai pământului (la început) apoi din boieri cu dregătorii bine precizate
→fig. principală în stat după domn = mitropolitul, urmat de marele ban (Țara Românească) și de portarul Sucevei (Moldova)
→fără consimțământul marilor boieri din sfat, actele domniei nu erau valabile
Atribuții: administrative, judecătorești, fiscale și politice
→a doua jum a sec XV- eliminați boierii fără dregătorii
→la sf. sec XVI - Sf. Domnesc a luat den. turcească de Divan
Armata
→formata din “oastea cea mică” (caracter permanent, garda personal- a domnitorilor) formată din membrii claselor privilegiate
“oastea cea mare” = întreaga populație aptă de serviciul militar
→rol important = cetățile de la hotare și din interiorul țării