Formarea statului medieval Flashcards
Transilvania = 2 etape
- etapa voievodatelor românești care au opus rezistență expansiunii maghiarilor în zonă (sec. IX-XI)
- etapa cuceririi maghiare a Transilvaniei (sec. XI-XIII)
→După crearea regatului Ungariei prin încoronarea lui Ștefan I (anul 1000) și prin creștinarea maghiarilor la ritul catolic (în sec. XI) începe cucerirea sistematică și organizată a Transilvaniei.
→Maghiarii introduc în teritoriile cucerite comitate (primul comitat fiind Bihorul, în anul 1111/1113) și încearcă să introducă instituții apusene (principatul și episcopii catolice)
→A fost menționat ca principe un domnitar laic, Mercurius, dar în anul 1176 se revine la instituția românească tradițională, voievodatul, care se bucura de autonomie în cadrul regatului maghiar, voievodul fiind numit de către rege. (Primul voievod menționat în 1176 a fost Leustachius). Se menține astfel instutuția politică autohtonă
→pt. a-și întări stăpânirea asupra Transilvaniei, maghiarii colonizează aici pe sași, secui și cavaleri din ordinele cavalerești (teutoni și ioaniți)
→românii sunt excluși de la viața politică treptat, rezervată celor 3 națiuni privilegiate (maghiari, sași, secui)
→Deși zonele centrale ale Transilvaniei erau cuprinse în structurile regalității maghiare, în zonele de margine au continuat să existe autonomii românești sub denumirea “țărilor”: Amlașului, Făgărașului, zona Apusenilor, Maramureșului. De aici vor pleca voievozi care vor avea un rol important în întemeierea statelor românești extracarpatice: Moldova și Țara Românească
→Transilvania își păstrează structura voievodală până în 1541, când devine principat autonom sub suzeranitate otomană. Era condusă de un Principe ales de Dietă și confirmat de sultan
Țara Românească
În procesul de unificare teritorială și obținerea independenței s-au remarcat 3 inițiative:
1) voievodul Litovoi (cel menționat în 1247 în “Diploma cavalerilor ioaniți” sau un urmaș cu același nume) refuză plata tributului către regele maghiar Ladislav al IV-lea la 1277
→acesta moare în luptă, iar fratele său, Bărbat, este luat prizonier și, mai apoi, este răscumpărat.
→Bărbat recunoaște într-un final suzeranitatea maghiară
2) la 1290 Negru-Vodă din Făgăraș trece peste munți spre Sud, a creat orașele Argeș și Câmpulung, iar boierii de peste Olt i se închină.
→aceasta este varianta “Letopisețului Cantacuzinesc” referitor la întemeierea statului, cunoscută drept tradiția descălecatului. Ea poate fi explicată prin contribuția DEMOGRAFICĂ (cauzată de anihilarea autonomiei Țării Făgărașului de către maghiari) și INSTITUȚIONALĂ (cele 2 orașe seamănă cu cele din Ardeal) a Transilvaniei la crearea statului sud-carpatic
3)Basarab I (1310-1352) întemeiază Țara Românească prin unificarea voievodatului lui Litovoi cu cel al lui Seneslau pe la 1300
→în 1324, Basarab I recunoaște suzeranitatea maghiară, iar lui, îi este recunoscută în schimb domnia și stăpânirea asupra Banatului de Severin, Munteniei, Olteniei și a unor teritorii de la gurile Dunării (Basarabia)
→în 1330 are loc lupta de la Posada în care regele maghiar Carol Robert de Anjou este înfrânt.
Ca urmare: Țara Românească își câștigă independența în fața Ungariei
→Consolidarea statului se face prin întemeierea instutuțiilor interne pe timpul urmașilor lui Basarab I Întemeietorul:
Nicolae Alexandru (1352-1364)
Vladislav Vlaicu (1364-1377)
Radu I (1377-1384)
Dan I (1384-1388)
Moldova
→a cunoscut 2 inițiative
1) 1352-1353 →regalitatea maghiară organizează o marcă de apărare în N-V Moldovei condusă de voievodul Dragoș din Maramureș
2) aproximativ 1359 →are loc “descălecatul” voievodului maramureșean Bogdan care îi alungă pe urmașii lui Dragoș
→în 1364-1365 au loc confruntări cu regele maghiar Ludovic de Anjou în urma cărora Moldova își câștigă independența
→Consolodarea instituțională și teritorială a statului Moldovei a avut loc în timpul urmașilor lui Dragoș:
Lațcu (1368-1375)
Petru Mușat (1375-1391)
Roman I (1391-1394)
Ștefan I (1394-1399)
Dobrogea
→nucleul statului= Țara Cavarnei condusă de Balica (1346-1354) cu centrul la Caliacra
→1357, urmașul lui Balica, Dobrotici (1354-1386) primește titlul de “despot” din partea bizantinilor
Treptat, devine autonom și unifică teritoriile dintre Dunăre și Mare, întemeind Dobrogea
→urmașul lui Dobrotici, Ivanco (1386-1388) se îndepărtează de bizantini și bate monedă proprie
Participă alături de domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrân, la luptele cu turcii în care își pierde viața
→după moartea lui Ivanco, Dobrogea este alipită la Țara Românească și rămâne în componența statului sud carpatic până în 1417/1420 când este cucerită de turci (sub stăpânirea cărora va rămâne până în 1878)
