individualizarea sanctiunilor Flashcards
ce reprezinta individualizarea pedepsei
Individualizarea pedepsei reprezintă procedeul de adaptare a naturii şi cuantumului
sancţiunii la infracţiunea săvârşită şi persoana infractorului, la aptitudinea acestuia de a se
îndrepta sub influenţa pedepsei.
Criterii de individualizare a pedepsei (art.74 CP)
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei, inclusiv atunci când legea prevede pedepse
alternative, se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea
infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;
e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;
g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Criterii de individualizate în cazul amenzii
La stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă ţinând cont
de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei
zile-amendă se stabileşte, în cazul persoanei fizice, ţinând seama de situaţia materială a
condamnatului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa,
Recunoaşterea învinuirii
limitele
de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul
pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Circumstanţe (art.75-79 CP)
situaţii, însuşiri, calităţi implicând totdeauna o relaţie de la faptă la realitatea în care
aceasta a fost comisă sau de la făptuitor la datele sale personale, relevând grade de pericol
social sau de periculozitate mai reduse ori mai mari ale acestora. Circumstanţele preced,
însoţesc ori succed săvârşirea faptei.
Provocarea.
săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii,
determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o
atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
Depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate.
Prevederile operează doar
dacă a existat un atac în sensul art. 19 alin. (2) CP, iar depăşirea limitelor apărării nu a fost
determinată de existenţa unei stări de tulburare sau temere a persoanei care se apără. De
asemenea, provocarea de urmări vădit mai grave prin înlăturarea unui pericol decât prin
ignorarea pericolului face ca acţiunea de salvare de la un pericol iminent a vieţii, integrităţii
corporale, sănătăţii etc. să beneficieze de efectele circumstanţelor atenuante legale.
Eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii
reprezintă o circumstanță atenuantă judiciară, de exemplu, în cazul sprijinului acordat
victimei. Nu este asimilată acestei circumstanţe acoperirea prejudiciului, în situaţia
infracţiunilor exceptate de lege expres.
Împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau
periculozitatea infractorului,
pot fi valorificate ca circumstanţe atenuante judiciare în cazul
împrejurărilor legate de scopul şi mobilul faptei. Nici în acest caz nu este asimilată acestei
circumstanţe acoperirea prejudiciului, în situaţia infracţiunilor exceptate de lege expres.
Efectele circumstanţelor atenuante
Efectele circumstanțelor atenuante se produc în ceea ce priveşte pedeapsa principală. Limitele
speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime;
dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, în cazul reţinerii circumstanţelor
atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Reducerea limitelor speciale ale
pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstanţelor atenuante reţinute.
Efectele circumstanţelor agravante.
În cazul în care există circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la
maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător:
7
în cazul închisorii, se poate adăuga un spor de până la 2 ani, care nu poate depăşi o treime din
acest maxim;
în cazul amenzii, se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.
Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul
circumstanţelor agravante reţinute.
ordinul de aplicare a circmustantelor in individualizare
pentru reducerea pedepsei- tentativa, circumstante si cazuri speciale de reducere
pentru agravarea pedepsei-circumstante, forma continuata, recidiva
daca avem si reducere si agravare-mai intai se reduce si apoi se agraveaza
Renunţarea la aplicarea pedepsei
Renunţarea la aplicarea pedepsei (art.80-82 CP) reprezintă atât un mijloc de individualizare a
pedepsei, dar şi o soluţie în procesul penal, care se pronunţă, conform art. 396 alin. (3) CPP,
dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie
infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
conditii pentru aplicarea renuntarii la aplicarea pedepsei
infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea
urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi
scopul urmărit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii,
precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi
inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
Nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor de infracțiuni care nu
mai sunt prevăzute de legea penală ori infracțiuni amnistiate sau pentru care a intervenit
reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
b) faţă de acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani
anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării
adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor;
d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5
ani.
cum se dispune renuntarea la aplicare in cazul concursului
În caz de concurs de infracţiuni, renunţarea la aplicarea pedepsei se poate dispune doar dacă
pentru fiecare dintre infracţiunile concurente sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege
pentru ca instituția să fie incidentă. Astfel, lipsa oricăreia dintre condițiile prevăzute de lege
pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, față de una dintre infracțiunile
concurente, exclude întregul concurs de la beneficiul acestui mijloc de individualizare.
Efecte. renuntarea la aplicare
nu există decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită.
- nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile
Când dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa aplică infractorului un avertisment.
Anularea renunţării la aplicarea pedepsei
Dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea
la aplicarea pedepsei se descoperă că persoana faţă de care s-a luat această măsură săvârşise
anterior rămânerii definitive a hotărârii o altă infracţiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsă
chiar după expirarea acestui termen, renunţarea la aplicarea pedepsei se anulează şi se
stabileşte pedeapsa pentru infracţiunea care a atras iniţial renunţarea la aplicarea pedepsei,
aplicându-se apoi, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau
pluralitate intermediară.
trasaturi amanare pedeapdsa si distinctian de renuntare
-nu reprezintă o hotărâre de condamnare în sensul reţinerii stării de recidivă, dar nici nu
reprezintă o soluție prin care subiectul este absolvit de vinovăție;
-amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage şi amânarea aplicării amenzii care însoţeşte
pedeapsa închisorii în condiţiile art. 62 CP.
Spre deosebire de renunțarea la aplicarea pedepsei, în cazul amânării instanța stabilește mai
întâi o pedeapsă de cel mult doi ani și apoi amână aplicarea acesteia pe termenul de
supraveghere cu o durată fixă de doi ani,
conditii amanare in urma carora se dispune termen de supraveghere de 2 ani
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea
de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor de
infracțiuni care nu mai sunt prevăzute de legea penală ori infracțiuni amnistiate sau pentru
care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii,
precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei
pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă
determinată.
cand nu se poate amana pedeapsa
Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau ori infractorul s-a sustras de la urmărire
penală sau judecată ori a încercat zădărnicirea aflării adevărului sau a identificării şi tragerii la
răspundere penală a autorului ori a participanţilor. În caz de concurs de infracţiuni, renunţarea
la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru fiecare infracţiune concurentă sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
care este termenul de supraveghere si de cand se calculeaza
Termenul de supraveghere este un termen fix de 2 ani, independent de durata pedepsei
stabilite de instanță.
Termenul se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus
amânarea aplicării pedepsei.
ce caracter au obligatiile de la amanarea pedepsei
Măsurile de supraveghere au caracter obligatoriu și sunt identice cu cele dispuse în cazul
suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Obligațiile sunt însă facultative și depind
de aprecierea instanței în cazul concret.
masurile de supraveghere
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum
şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existenţă.
obliagtiile de supraveghere
a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi
60 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate,
persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de
executare a pedepselor. Pentru stabilirea obligaţiei, instanţa va consulta informaţiile puse la
dispoziţie periodic de către serviciul de probaţiune cu privire la posibilităţile concrete de
executare existente la nivelul serviciului de probaţiune şi la nivelul instituţiilor din
comunitate;
c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către
serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
d) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a
comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;
f) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte
adunări publice, stabilite de instanţă;
g) să nu conducă anumite categorii de vehicule ( identificate în concret de instanță)
h) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
i) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei;
j) să nu ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit
pentru săvârşirea infracţiunii.
Revocarea amânării aplicării pedepsei
Revocarea măsurii este consecința unor fapte juridice situate în timp după pronunțarea soluției
definitive de amânare a aplicării pedepsei, pe durata termenului de supraveghere. si anume incalcarea cu rea-credinta a masurilor de supraveghere, savarsirea unei noi infractiuni, se calculeaza noua pedeapsa ca un concurs
Anularea amânării aplicării pedepsei
Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai
săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea,
pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se
anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă
sau pluralitate intermediară.
in cazul in care dupa concurs sunt indeplinite conditiile amanarii, se poate dispune amanarea
suspendarea executarii pedepsei conditii
a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3
ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu
excepţia cazurilor de condamnări care nu atrag starea de recidivă sau pentru care a intervenit
reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii,
precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este
suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni,
însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Când pedeapsa închisorii este însoţită de pedeapsa amenzii aplicate în condiţiile art. 62 CP,
amenda se execută, chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub
supraveghere.
cazurile in care nu se mai poate dispune suspendarea executarii pedepsei
a) pedeapsa aplicată este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;
c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării
adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.
Termenul de supraveghere la suspendarea pedepsei
Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere
reprezintă termen de supraveghere și este cuprins între 2 ani și 4 ani, fără a putea fi însă mai
mică decât durata pedepsei aplicate.
Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere in cazul in care nu a savrasit o noua infractiune
În cazul în care condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune descoperită până la expirarea
termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere şi nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.
Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere ca urmare a săvârșirii unei
noi infracțiuni
Pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit
dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară. Dacă pedeapsa amenzii
care a însoţit pedeapsa închisorii în condiţiile art. 62 CP nu a fost executată şi a fost înlocuită
cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) şi (6) CP, instanţa revocă
suspendarea şi dispune executarea pedepsei, la care se adaugă pedeapsa închisorii care a
înlocuit amenda.
Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere ca urmare a săvârșirii unei
noi infracțiuni daca if este din culpa
Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, instanţa poate menţine sau revoca
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În acest caz, se poate menține suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă subiectul a fost condamnat anterior cu
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
valoarea juridica a gratierii
Instituţie cu dublă valoare juridică,
-de drept penal [efectele graţierii (art. 160 CP), procedura graţierii, Legea nr. 546/2002
privind graţierea şi procedura acordării graţierii]
- de drept constituţional (instituţiile care au dreptul să acorde graţierea).
