Harap-Alb Flashcards
Definește perioada marilor clasici. (Prin ce se caracterizează/Exponenți/trăsături)
Perioada marilor clasici, căreia îi aparține Ion Creangă,alături de Eminescu,Caragiale și Slavici, este una foarte importantă în evoluția literaturii române,prin modele literare propuse.
În operele acestor scriitori, se remarcă varietate atât la nivel tematic(banul, dezumanizarea individului, satirizarea unor moravuri etc.), cât și la nivelul orientării estetice (clasicism,romantism, realism, naturalism) și al particularităților stilistice.
Care este direcția narativă abordată?
Cum își afirmă originalitatea basmul cult în opera lui Creangă?
Una dintre direcțiile narative îndrăgite este fabulosul, care apare în diverse forme la Slavici ( ,,Zâna Zorilor”, ,,Doi feți cu stea în frunte”), Eminescu (,,Făt-Frumos din lacrimă”),Creangă („Povestea lui Harap-Alb”. Basmul cult românesc capătă strălucire în opera lui Creangă și își afirmă originalitatea la nivelul stilului, al narațiunii și al viziunii care umanizează fantasticul.
În ce an apare basmul? Care este definiția basmului?
Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, scris de Ion Creangă și publicat în „Convorbiri literare” în 1877. Basmul se prezintă ca o suită de intâmplări fabuloase, la care iau parte personaje înzestrate cu însușiri supranaturale. Protagonistul, neavând aici decât trăsături omenești, este ajutat de obiecte sau făpturi cu însușiri miraculoase, el primind în final răsplata pentru faptele lui bune.
Care este tema basmului?
În „Povestea lui Harap-Alb” se respectă tema convențională a luptei dintre bine și rău, completată de cea a devenirii eroului, tânărul fiind văzut în procesul formării și al maturizării sale; de aceea, basmul poate fi citit și ca un bildungsroman, relatând evoluția fiului de crai de când pleacă de acasă și până când ajunge împărat.
Care este perspectiva narativă?
Narațiunea la persoana a III-a este realizată de un narator omniscient, dar nu și obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii și reflecții („Ce să vă spun mai mult?”). El adoptă uneori o atitudine ludică : „un păcat de povestariu fără bani în buzunariu”.
Care este schema epică a basmului?
Schema epică respectă tiparul narativ al basmului popular, cu observația că la Creangă , se complică și prelungește acțiunea, ajungându-se la o formulă mult mai elaborată. Astfel, se pot regăsi patru etape care deosebesc stereotipia speciei . (1) Situația inițială care surprinde viața tihnită a familiei craiului: „Amu cică era odată într-o țară un craiu, care avea trei feciori.” (2)Urmează evenimentul sau împrejurarea prin care se pierde starea de echilibru: o lipsă sau o prejudiciere care constituie, de fapt, intriga acțiunii. Mai exact, Verde-Împărat nu are moștenitori de sex masculin. Se formulează motivul literar al împăratului fără moștenitori. (3) Narațiunea avansează prim acțiunea de remediere a lipsei ,care presupune, de cele mai multe ori, plecarea într-o călătorie. Apare motivul Drumului inițiatic care vizează trecerea mai multor probe. În timpul călătoriei spre Verde-Împărat,fiul craiului se întâlnește cu personajul negativ , Spânul. De remarcat că aceastră întălnire fusese prefigurată de sfatul tatălui: „Ferește-te de omul spân și mai cu seamnă de cel roș”. Ajuns la Verde-Împărat, în ipostaza de slugă a Spânului , după coborârea în fântână, Harap-Alb este supus unor probe tot mai dificile, căci Spânul intenționează, de fapt, să îl trimită la moarte : Harap-Alb trebuie să facă rost de salate din Grădina Ursului, să adune nestematele care împodobesc pielea unui cerb fabulos, să o aducă pe fata Împăratului-Roș, farmazoană nemaivăzută. Aici s-ar fi putut termina schema populară a basmului, (4)găsindu-se soluționarea dintre Spân și Harap-Alb . Călătoria ar fi fost cumva încheiată. Magistral, Creangă prelungește basmul cu încă o călătorie inițiatică, unde eroul va întâlni secundanții/ ajutoarele: personajele inconfundabile : Gerilă, Flămânzilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă. La Împăratul-Roș apare altă serie de probe, pe care eroul le va trece cu ajutorul prietenilor săi, adjuvanții (Sf. Duminică,Gerilă…),cu ajutorul donatorilor (regina furnicilor,regina albinelor) și cu ajutorul calului năzdrăvan: proba camerei încinse, a mâncării si a băuturii în exces, a separării grâului de neghină, a recunoașterii adevăratei fete a Împăratului Roș, a întrecerii dintre cal și turturică.
Menționează 2 scene semnificative pentru construcția basmului.
Două episoade semnificative pentru construcția basmului sunt supunerea prin vicleșug si sfada din camera de aramă înroșită.
1.Viclean, Spânul îi întinde eroului o capcană, cerându-i să intre în fântână. Mezinul, „boboc în felul său la trebi de aieste”, intră repede în fântână și astfel se produce un transfer de identitate : Spânul preia hainele și identitatea fiului de crai și invers. Este momentul când fiul de crai este numit Harap-Alb, sintagmă oximoronică deoarece termenul „harap” se referă la o persoană cu pielea neagră. Această substituție de identitate a fost interpretată ca fiind cheia de boltă a semnificației mitico-alchimice a basmului, pe care o propune Vasile Lovinescu în „Creangă și Creanga de Aur”. Pe tot parcursul textului, Harap-Alb este supun unor probe de inițiere și de separare a albului de negru, pentru a putea accede la un nivel spiritual superior.
2.O altă scenă semnificativă pentru construcția basmului, dar și pentru viziunea autorului asupra lumii, este sfada din camera de aramă încinsă, pe care Gerilă o răcise prea tare. Cu această ocazie, transpare importanța lui Gerilă, de care mezinul se îndoise. Discuția dintre personajele fabuloase este asemănătoare cu o discuție între flăcăii humuleșteni. Creangă conferă caracter comic fabulosului, dovedind că singura cale de a scăpa de rău este râsul. Aceste făpturi sunt individualizate și umanizate prin comportamentul lor, prin limbaj, prin psihologia lor, care nu diferă substanțial de cea a personajelor umane din text.
Lumea fabuloasă a lui Creangă coboară într-un plan de existență care poate fi delimitat geografic și istoric : este lumea din satul moldovenesc din vremea autorului.
