Enigma Otiliei Flashcards
In „Enigma Otiliei ” personajele sunt contruite prin tehnica balzaciană a deducerii trăsăturilor de caracter prin descrierea mediului și fizionomiilor. Care sunt caracterele clasice și de către cine sunt reprezentate?
Romanul realist tradițional devine o adevărată „comedie umană ”, cu personaje tipice , așa cum sunt cele menționate (avarul- Costache Giurgiuveanu, baba absolută- Aglae, fata bătrână- Aurica, aristocratul- Pascalopol, dementul senil- Simion, iar Otilia şi Felix sunt victimele, „termenii angelici de comparaţie”, după cum îi numeşte chiar autorul).
În ce an apare romanul și în ce tipologie se încadrează?
Publicat în 1938 , romanul „Enigma Otiliei” apare la sfârșitul perioadei interbelice, fiind ilustrativ pentru modul în care romancierul își trădează formația de critic literar, căci comentariul vieții înfățișate în roman trece înaintea vieții create. Tipologic, este un roman realist prin tema socială a burgheziei citadine, prin tehnica detaliului, prin tipologia personajelor și prin perspectiva narativă obiectivă. Are și elemente moderne, ce țin de construcția personajului principal, precum reflectarea poliedrică și comportamentismul. „Enigma Otiliei” este un roman citadin, o veritabilă frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX, ce surprinde efectele banului ca formă de pervertire morală a individului.
Prin ce este evidențiat balzacianismul romanului?
Balzacianismul romanului este evidențiat mai ales la nivel tematic: istoria unei moșteniri, căreia i se asociază lupta pentru înavuțire și relația de paternitate. Este, asa cum afirmă Nicolae Manolescu, „o redescoperire polemică a balzacianismului” prin teatralitatea discursului narativ, caricaturizarea unor personaje, situațiile absurde.
Ce tehnici moderne folosește autorul pentru portretizarea Otiliei?
În portretizarea acesteia, autorul folosește tehnici moderne precum pluiperspectivismul/oglinzile paralele și comportamentismul: Otilia este văzută și caracterizată din punctul de vedere al mai multor personaje . Pentru Aglae- „zănatică, dezmățată, stricată, care sucește capul băieților de familie”, pentru Felix- o fată superioară pe care n-o poate înțelege, rămânând o enigmă până la capăt, pentru Pascalopol- femeia în devenire care îl încântă și îl emoționează, pentru Stănică Rațiu- „o fată deșteaptă, cu spirit practic”.
Descrie perioada interbelică în literatura română .
Perioada interbelică este una de diversitate la toate nivelurile,fapt vizibil prin coexistența unor direcții românești diferite. Astfel, Rebreanu ilustrează în opera sa un realism dur, obiectiv, în timp ce Sadoveanu optează pentru un realism cu substrat mitic, iar G. Călinescu pentru un influența balzaciană. Acesta din urmă respinge proustianismul, formulă literară adoptată de scriitori precum Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu și optează pentru romanul realist balzacian, epic și obiectiv, considerând că „tipul firesc de roman românesc este deocamdată acela obiectiv.
De către ce este generată modernitatea personajelor?
Modernitatea personajelor este generată de trăsăturile care le conferă ambiguitate.Astfel, moș Costache nu este un avar dezumanizat, deoarece manifestă afecțiune față de cei doi orfani, cărora le ia mereu apărarea atunci când se vorbește rău despre ei.Pascalopol o iubește pe Otilia în același timp viril și patern, fiind gata să fie în preajma ei, ori ca tată, adoptând-o, ori ca soț, căsătorindu-se cu ea. Felix este un adolescent orfan, capabil să iubească dezinteresat, dar hotărât să-și construiască o carieră. Stănică este arivistul prin excelență, escroc, hoț, dar și sentimental.Otilia este un personaj cu totul contradictoriu,amestec de senzualitate și ingenuitate. Mereu imprevizibilă, Otilia este frivolă,nebunatică și exuberantă, meditativă și inteligentă, risipitoare și cochetă, dar și capabilă de gesturi de pietate filială și devotament față de mos Costache.
Care sunt câteva din trăsăturile personajului Otilia Mărculescu?
Otilia este un personaj cu totul contradictoriu,amestec de senzualitate și ingenuitate. Mereu imprevizibilă, Otilia este frivolă,nebunatică și exuberantă, meditativă și inteligentă, risipitoare și cochetă, dar și capabilă de gesturi de pietate filială și devotament față de mos Costache.
Câte capitole are romanul?
Opera este alcătuită din douăzeci de capitole, organizate pe mai multe planuri.
Dezvoltă simetria incipit-final.
Incipitul individualizează caracterul balzacian al romanului, fixează cadrul temporal (,, într-o seară de la începutul lui iulie 1909”) și spațial ( strada Antim și arhitectura casei lui moș Costache), prezintă principalele personaje, sugerează conflictul, trasează principalele planuri epice.
Finalul este închis prin rezolvarea conflictului. Simetria incipit-final se realizează prin descrierea străzii și a casei lui moș Costache, din perspectiva lui Felix, în momente diferite ale existenței ( în adolescență și aproximativ zece ani mai târziu).
Care sunt conflictele romanului?
Conflictele romanului sunt numeroase și se manifestă în taote planurile narative. Conflictul principal se declanșează între familia lui Costache Giurgiuveanu (posesorul averii, care are o fiică vitregă, Otilia Mărculescu), și cea a surorii acestuia,Aglae. Din familia ei fac parte cei tei copiii, Olimpia, Aurica, Titi și soțul Simion. În această familie pătrunde Stănică Rațiu pentru a obține zestrea în calitate de soț al Olimpiei. Conflictele succesorale sunt iscate în jurul averii lui Moș Costache ( aversiunea manifestată de Aglae împotriva Otiliei, interesul lui Stănică pentru aceeași avere). Conflictul erotic se referă la rivalitatea tânărului Felix și maturul Pascalopol pentru dragostea Otiliei.
Care este gradul relației dintre Pascalopol și Otilia?
Pascalopol o iubește pe Otilia în același timp viril și patern, fiind gata să fie în preajma ei, ori ca tată, adoptând-o, ori ca soț, căsătorindu-se cu ea.
Povestește finalul romanului.
Finalul, în care Otilia este prezentată prin intermediul unei fotografii (o tehnică modernă, de altfel), îi sugerează cititorului atât o evoluție fetei , cât și una a tânărului (prin ochii lui Felix o întâlnim pe Otilia într-o caracterizare directă ) : „Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatică. Un aer de platitudine feminină stingea totul. (…) Ce deosebire! Unde era Otilia de altădată? Nu numai Otilia era o enigmă, ci și destinul însuși.”
Ce reprezintă titlul?
Titlul reprezintă un element paratextual ce oferă cititorului un orizont de așteptare. Inițial, acesta a fost „Părinții Otiliei”, reflectând ideea balzaciană a paternității. Titlul final deplasează accentul de la un aspect tradițional la tehnica modernă a oglinzilor paralele prin care este realizat personajul titular.
Care este punctul de vedere al lui Felix asupra Otiliei?
Felix o consideră o fată superioară, pe care n-o poate înțelege, rămânând până la capăt o enigmă.
Ce spune dezordinea din camera Otiliei despre aceasta? De ce este importantă descrierea camerei ?
Camera ei, cu rochii aruncate peste tot, cu romane franțuzești aruncate sau arvârlite la întâmplare, depune mărturie pentru stilul de viață lăsat în voia hazardului și pentru personalitatea ei provocatoare, liberă și dezinhibată. Obiectele risipite prin odaie - oglinzi mobile, sticluțe de parfum, pălării, pantofi- toate traduc preocuparea ei pentru imagine și cochetăria feminină. Ajungând întâmplător acolo, Felix are revelația complexității interioare a Otiliei. Numeroasele volume de poezie și partituri atestă preocupările ei intelectuale, afirmă temperamentul ei artistic.Maniera balzaciană–reliefarea caracterului unui personaj prin descrierea mediului în care trăieşte – fiind elocventă în acestă scenă.
Care sunt cele două planuri ale romanului?
unul al iubirii dintre Felix și Otilia, romanul fiind și unul de dragoste; intriga acestui plan este reprezentată de gelozia lui Felix cauzată de relația Otiliei cu Pascalopol, bărbatul bogat și matur, celălalt plan se desfășoară în jurul familiei Tulea, este impulsionat de competiția pentru moștenirea averii lui Costache.
