finance Flashcards
- Definiţi conceptul de finanţe.
Cuvântul are origini latine și este strâns legat de bani și plată în bani, dar și de stat și veniturile sale. Pe măsură ce statul și relațiile de schimb s-au dezvoltat, cuvântul a căpătat un sens mai larg care include bugetul statului, creditul, operațiunile bancare și de bursă, relațiile comerciale și asigurările. În general, cuvântul “finanțe” desemnează toate aspectele vieții economice și sociale care implică bani și relații monetare.
Finanţele reprezintă operaţiile băneşti ce intervin între participanţii la formarea şi repartizarea fondurilor băneşti destinate susţinerii acţiunilor publice şi afacerilor private. Finantele se impart in doua categorii: finante publice si finante private.
- Definiţi conceptul de finanţe publice
Finanţele publice exprimă relaţii sociale de natură economică care se nasc în procesul de constituire şi utilizare a resurselor publice între stat, pe de o parte, şi membrii săi, pe de altă parte, în vederea satisfacerii nevoilor de interes general a societăţii.
Existența și dezvoltarea finanțelor publice sunt strâns legate de apariția și dezvoltarea statului și de utilizarea banilor și a formelor valorice în repartizarea produsului intern brut sau venitului național.
În orice societate, există două categorii de nevoi: nevoi individuale și nevoi colective. Aceste nevoi sunt satisfăcute prin bunuri private, bunuri publice sau bunuri cvasipublice. Bunurile private sunt consumate individual, în timp ce bunurile publice aduc beneficii tuturor membrilor societății. Accesul la bunurile private este condiționat de plata unei sume de bani, în timp ce accesul la bunurile publice este gratuit.
În procesul procurării și repartizării acestor resurse financiare pe destinații, apar relații sau raporturi sociale de natură economică. Aceste relații sunt exprimarea repartizării unei părți din venitul național prin intermediul statului, în formă bănească, între diferite grupuri sociale. Aceste relații reprezintă relațiile financiare sau finanțele.
- Prezentaţi principalele deosebiri dintre finanţele publice şi finanţele private.
În concluzie, finanţele publice exprimă relaţii sociale de natură economică care se nasc în procesul de constituire şi utilizare a resurselor publice între stat, pe de o parte, şi membrii săi, pe de altă parte, în vederea satisfacerii nevoilor de interes general a societăţii. În acest proces statul joacă un rol activ în viaţa economică şi socială a ţării folosindu-se de metodele, tehnicile şi instrumentele politicilor fiscale şi bugetare prin intermediul cărora caută să atenueze efectele negative ale unor crize ciclice şi să influenţeze pozitiv procesele economice şi sociale din societate. Spre deosebire de acestea, finanţele private exprimă relaţii sociale de natură economică care se nasc în procesul de constituire şi utilizare a resurselor entităţilor private în vederea satisfacerii nevoilor de interes individual, având drept scop maximizării bunăstării personale.
- Prezentaţi obiectul de studiu al disciplinei finanţe publice.
Obiectul de studiu al disciplinei Finanțe Publice se referă la aspectele teoretice și practice ale gestionării finanțelor publice la nivelul unui stat sau al unei entități publice. Această disciplină se concentrează pe studiul modului în care guvernele și autoritățile publice colectează, gestionează și utilizează resursele financiare pentru a îndeplini obiectivele și nevoile publice.
Finanțele publice abordează o varietate de aspecte, inclusiv politica fiscală, bugetarea publică, administrarea datoriei publice, evaluarea și colectarea veniturilor publice, cheltuielile publice, gestionarea riscurilor financiare la nivelul statului, analiza impactului fiscal, studiul sistemului fiscal și al reglementărilor fiscale, și multe altele.
- Caracterizaţi pe scurt perioada liberală a finanţelor publice („statul jandarm”).
Concepțiile clasice în finanțe publice urmăreau principiul laissez-faire, potrivit căruia statul ar trebui să se abțină de la intervenții în economie și să se limiteze doar la sarcinile sale tradiționale, cum ar fi menținerea ordinii interne, apărarea țării și întreținerea relațiilor diplomatice. În această concepție, finanțele publice aveau rolul de a asigura resursele necesare pentru funcționarea instituțiilor publice, iar sarcina lor consta în menținerea echilibrului între veniturile și cheltuielile bugetare, astfel încât să nu afecteze relațiile sociale și economice existente. În această perioadă, principiul bugetului echilibrat era considerat fundamental, iar deficitul bugetar era privit ca un fenomen nedorit, deoarece putea genera inflație și alte efecte negative în economie. În literatura de specialitate, această perioadă este cunoscută sub denumirea de „epoca statului-jandarm“ sau a „Guvernului ieftin“, deoarece finanțele publice trebuiau să stabilească impozite și taxe care să acopere doar necesarul strict pentru acoperirea cheltuielilor de apărare, ordine publică și administrație publică.
- Caracterizaţi pe scurt finanţele publice în perioada intervenţionistă
Evoluția conceptelor intervenționiste în finanțele publice, începând cu apariția statului-providență în perioada interbelică și continuând cu extinderea rolului statului în economie după cel de-al Doilea Război Mondial. Se susține că autoritatea publică trebuie să joace un rol activ în viața economică, să influențeze procesele economice, să corecteze evoluția ciclică și să prevină crizele sau cel puțin să le limiteze efectele negative. Intervenționismul este descris ca o abordare modernă a finanțelor publice, care implică studierea instrumentelor, mijloacelor și pârghiilor cu ajutorul cărora statul poate interveni eficient în viața economică în folosul tuturor membrilor societății.
Statul este chemat să-și organizeze propriile afaceri în economie, să sprijine prin subvenții, facilități fiscale și alte politici bugetare sectoarele economice considerate importante pentru țară, să limiteze șomajul și să finanțeze corespunzător sectoarele de protecție socială din societate. Statul poate și trebuie să exercite o acțiune de relansare a cererii globale în cazul în care mecanismele pieței nu pot asigura utilizarea deplină a forței de muncă. Rolul statului s-a extins progresiv în numeroase domenii de activitate economică și socială, reflectându-se în creșterea volumului și schimbarea naturii finanțelor publice.
- Comentaţi transferul de valoare în cadrul finanţelor publice.
Principalele trăsături caracteristice ale transferului de valoare, în cazul finanţelor publice sunt:
transferul de valoare, exprimat valoric, se face în dublu sens, de la persoanele fizice şi juridice către autorităţile statului, şi invers, de la autorităţile statului către persoanele fizice şi juridice
reprezintă un transfer de putere de cumpărare exprimat exclusiv în bani.
se efectuează, de obicei, fără contraprestaţie directă. (impozitele achitate; ajutoarele sociale)
se realizează, în principal, cu titlu nerambursabil şi definitiv.
Trebuie să se reţină faptul că sfera finanţelor este mai restrânsă decât cea a relaţiilor băneşti, limitându-se doar la relaţiile băneşti care exprimă un transfer de valoare. Aşadar, relaţiile financiare apar ca urmare a transferului de valoare la fondurile ce se constituie în economie sau de la acestea către diverşi beneficiari, efectuat prin intermediul banilor, fără echivalent şi cu titlu nerambursabil ori în condiţii de rambursabilitate, după caz, în scopul satisfacerii nevoilor obşteşti.
- Prezentaţi funcţia de repartiţie a finanţelor publice.
În prima fază, fondurile de resurse financiare publice sunt constituite prin participarea diferitelor entități. Aceste entități includ întreprinderi, instituții publice și unități subordonate acestora, populația și persoane fizice și juridice rezidente în străinătate. Constituirea fondurilor publice implică diverse forme de participare, cum ar fi impozitele, taxele, contribuțiile pentru asigurările sociale, amenzile, penalitățile, veniturile instituțiilor, chirii din concesiuni și închirieri de terenuri și alte bunuri deținute de stat, venituri din valorificarea bunurilor deținute de stat, împrumuturi de la persoane fizice și juridice, rambursări ale împrumuturilor acordate de stat, dobânzi aferente împrumuturilor, donații, ajutoare și alte transferuri primite, precum și alte venituri. Aceste resurse provin în principal din produsul intern brut și într-o măsură mai mică din avuția națională sau transferuri primite din străinătate.
A doua fază a funcției de repartiție implică distribuirea fondurilor de resurse financiare publice către beneficiarii lor, fie persoane fizice, fie juridice. Înainte de distribuție, nevoile sociale existente într-un an sau perioadă de referință sunt evaluate, cuantificate în termeni financiari și ierarhizate în funcție de importanța și urgența lor. Deoarece cererea de resurse financiare depășește adesea resursele disponibile, autoritățile publice responsabile trebuie să selecteze cererile în funcție de anumite criterii.
- Prezentaţi funcţia de reglare/stabilizare a finanţelor publice.
Funcția finanțelor publice în reglarea și stabilizarea economiei, în concordanță cu obiectivele de politică generală promovate de autorități publice. Prin intermediul acestei funcții, finanțele publice pot contracara fenomene destabilizatoare, cum ar fi recesiunea sau criza, pentru a asigura evoluția pozitivă a proceselor economice și sociale. Funcția de reglare/stabilizare a economiei a fost fundamentată teoretic prin doctrina intervenționist-statală în viața economică și socială, găsind teren prielnic în condițiile manifestării tot mai intense a dereglărilor mecanismelor pieței, în societatea modernă, odată cu apariția ciclicității acesteia.
În realizarea acțiunii reglatoare/stabilizatoare a finanțelor publice asupra activităților economice și sociale se folosesc diferite tehnici și instrumente financiare. Acestea pot fi utilizate pentru contracararea crizei economice, pentru asigurarea unei anumite stabilizări a activității de producție și a ocupării forței de muncă, pentru stimularea investițiilor și impulsionarea ritmului de creștere a producției sau pentru realizarea proceselor de modernizare și restructurare a economiilor naționale. Impozitele, cheltuielile publice și bugetul public sunt principalele instrumente folosite în acest scop.
- Care este rolul finanțelor publice?
Rolul finanțelor publice în economie și în societate, evidențiind două direcții principale: redistribuirea PIB și intervenția statului pentru reglarea vieții economice și sociale. Prin intermediul economiei finanțelor publice, statul poate utiliza instrumente financiare precum cheltuielile publice, impozitele și împrumuturile pentru a influența procesul de reproducție socială și a corecta dezechilibrele economice. Finanțele publice îndeplinesc trei roluri principale: financiar (atragerea resurselor financiare ale statului și redistribuirea veniturilor între membrii societății), economic (instrument de politică economică folosit pentru a influența fenomenele și procesele economice) și psiho-social (orientarea și modelarea comportamentelor indivizilor și asigurarea unor programe de protecție socială pentru categoriile defavorizate).
12.Definiți sistemul financiar public și prezentati componentele acestuia.
Asemănător altor sisteme, sistemul financiar reprezintă un ansamblu al elementelor de esenţă financiară, între care există legături organice, de interdependenţă, ce conferă acestuia caracterul unitar, necesar oricărui sistem.
Dar, dacă avem în vedere cele două mari componente ale sferei de manifestare a finanţelor (publice şi private), apare implicită şi constituirea sistemului financiar, prin asamblarea a două subsisteme financiare, ceea ce implică şi manifestarea distinctivă a sistemului financiar public.
Astfel, sistemul financiar este conceput, cel mai frecvent, ca ansambluri de:
* relaţii financiare;
* instituţii implicate în organizarea şi derularea activităţilor financiare;
* fonduri financiare constituite şi utilizate;
* planuri financiare, inclusiv instrumentele, metodele şi tehnicile de conducere şi efectuare a operaţiunilor financiare. Din această perspectivă, se poate admite că, în raport cu specificitatea elementelor din care este concepută constituirea sistemului financiar public, devine posibilă şi utilă o diversificare a accepţiunilor date acestuia, în sensurile corespunzătoare conţinutului fiecărui tip de elemente constitutive (sistem de relaţii; sistem de fonduri; sistem de instituţii)
- Care sunt instituțiile cu atribuții in domeniul financiar-public?
Parlamentul, ca autoritate legislativă, adoptă legi referitoare la problematica financiar-monetară a ţării. În acest sens, o importanţă deosebită prezintă conţinutul legilor privind finanţele publice, inclusiv bugetul de stat, impozitele şi taxele suportate de persoane fizice şi juridice, asigurările sociale de stat, organizarea şi funcţionarea băncilor, a Guvernului, a ministerelor, a Curţii de Conturi şi a altor instituţii publice.
Guvernul, ca autoritate executivă centrală, asigură promovarea politicii financiare a statului, în conformitate cu reglementările şi programul de guvernare acceptat de Parlament, purtând răspunderea directă pentru elaborarea şi prezentarea anuală spre adoptare a proiectelor bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, inclusiv a propunerilor privind eventuale rectificări, dar şi realizarea prevederilor bugetare cu întocmirea conturilor generale anuale de execuţie a bugetului, ce se supun aprobării Parlamentului.
Ministerul Finanţelor Publice, în calitatea de principal organ financiar specializat, coordonează întreaga activitate financiară, fiind implicat în elaborarea şi aplicarea, sub aspect financiar, a strategiilor şi programelor de guvernare, asigurând administrarea generală a activităţii financiare a statului, inclusiv prin prisma folosirii pârghiilor financiare pentru influenţarea evoluţiei proceselor economice şi sociale.
Curtea de Conturi funcţionează ca organ suprem de control financiar şi de jurisdicţie în activitatea financiară publică, fiind subordonată direct Parlamentului ţării şi îndeplineşte atribuţiuni specifice de control asupra activităţilor financiar publice, în plan teritorial, prin Camerele de Conturi
Banca Naţională a României, ca bancă centrală, joacă un rol major în funcţionarea sistemului financiar public, având ca obiectiv fundamental asigurarea echilibrului monetar şi menţinerea puterii de cumpărare, respectiv a stabilităţii monedei naţionale.
- Prezentați componenta sistemului de fonduri financiare publice
Componentele sistemului de fonduri financiare publice includ următoarele:
1. Veniturile publice: Acestea reprezintă fluxurile de bani pe care guvernul le colectează din diverse surse pentru finanțarea cheltuielilor publice. Veniturile publice pot proveni din impozite, taxe, contribuții sociale, taxe vamale, dobânzi, dividende.
2. Cheltuielile publice: Aceasta reprezintă utilizarea fondurilor publice pentru a finanța diverse programe și servicii publice. Cheltuielile publice pot include salariile și pensiile funcționarilor publici, investiții în infrastructură, educație, sănătate, apărare, asistență socială, subvenții.
3. Bugetul public: Este un instrument principal de planificare și control al finanțelor publice. Bugetul public reprezintă o estimare a veniturilor și cheltuielilor guvernamentale pentru un anumit interval de timp (un an fiscal). Prin intermediul bugetului, guvernul decide cum să colecteze și să cheltuiască resursele financiare.
4. Politica fiscală: Aceasta reprezintă deciziile și acțiunile guvernului privind impozitele, taxele și alte instrumente fiscale. Prin intermediul politicii fiscale, guvernul poate stimula creșterea economică, controla inflația, redistribui veniturile și promova obiectivele sociale și economice ale statului.
5. Datoria publică: Aceasta reprezintă împrumuturile pe care guvernul le contractează pentru a finanța deficitul bugetar sau pentru a finanța proiecte de investiții. Datoria publică poate fi internă sau externă, iar rambursarea datoriei se face în general prin intermediul plăților periodice de dobânzi și prin rambursarea principalului în anumite termene convenite.
6. Instituțiile și organismele financiare publice: Acestea includ organizații specializate responsabile de gestionarea fondurilor financiare publice și de furnizarea serviciilor financiare.
- Ce sunt balanțele financiare și care sunt componentele sistemului financiar public, conceput ca sistem de planuri financiare?
Balanţele financiare se elaborează, de regulă, la nivel administraţiilor centrale de stat, fiind concepute şi utilizate în scop informativ, şi servind ca suport în fundamentarea deciziilor la acest nivel. Ele reflectă, în principiu, estimările privind resursele financiare şi destinaţiile acestora, cel mai des întâlnite, mai ales, în condiţiile ţării noastre, fiind: balanţa financiară a economiei naţionale; balanţa financiară a statului; balanţa de plăţi externe; balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei; balanţa formării capitalurilor etc.
Totodată, din perspectiva sistemului financiar public, conceput ca ansamblu de planuri financiare de nivel macro, mediu şi microeconomic, sunt folosite pe scară largă bugetele, care au structură şi formă generală asemănătoare celor ale balanţelor financiare, dar prevederile lor au, principial, un caracter imperativ, acestea reprezentând valori limită obligatorii de respectat în execuţia financiară. Utilizarea lor este de natură să permită factorilor de decizie alegeri raţionale între alternativele de realizare şi finanţare a diferitelor obiective sau acţiuni de interes public, ceea ce imprimă planificării financiare prin bugete şi un rol activ în conducerea de ansamblu a activităţii economice şi sociale.
Principalele componente ale sistemului financiar public, conceput ca sistem de planuri financiare, pot fi considerate următoarele tipuri de bugete publice: bugetul de stat; bugetele locale; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele entităţilor publice operative.
- Definiți cheltuielile publice și prezentați trăsăturile acestora.
Cheltuielile publice reprezintă consumurile de resurse financiare efectuate de autorităţile publice, potrivit opţiunilor politice ale forţelor aflate la putere, în vederea furnizării de bunuri publice, acordării de transferuri financiare unor categorii socio-economice definite şi asigurării stabilităţii macroeconomice.
Din definiţia prezentată se pot desprinde câteva trăsături esenţiale ale cheltuielilor publice:
* reprezintă un consum final sau un avans de PIB;
* aparţin sectorului public;
* asigură funcţionarea autorităţilor publice în vederea exercitării de către acestea a funcţiilor de alocare, de distribuţie şi de stabilizare;
* volumul şi finalitatea consumului de resurse financiare publice sunt statuate prin lege;
* exprimă optica şi doctrina politică a forţelor politice aflate la putere;
* nivelul şi structura acestora depind de o multitudine de factori.
Cheltuielile publice se materializează în plăţi efectuate de stat din resurse mobilizate pe diferite căi, pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acţiuni social-culturale, întreţinerea armatei şi a întregii activităţi desfăşurate în domeniul militar.
Conţinutul economic al cheltuielilor publice se află în strânsă legătură cu destinaţia lor. Astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut, reprezentând valoarea plăţilor pe care le efectuează instituţiile publice în formele specifice ale cheltuielilor curente, iar alte cheltuieli publice exprimă o avansare de produs intern brut, reprezentând participarea statului la finanţarea formării brute de capital atât în sfera producţiei materiale, cât şi în sfera nematerială.
În prezent, cheltuielile publice sunt extrem de diversificate. Unele se manifestă direct, prin finanţarea de către stat a instituţiilor publice pentru a putea funcţiona. Altele influenţează direct mediul economic şi social şi constituie astfel instrumente ale unei politici de transformare a mediului respectiv pentru a-l ameliora. Fiind folosite ca instrumente de intervenţie, cheltuielile publice trebuie analizate nu numai prin prisma domeniului în care sunt efectuate, ci şi din punctul de vedere al influenţei pe care o pot avea asupra procesului general al repartiţiei sociale.
Cheltuielile publice înglobează: cheltuielile publice efectuate de administraţiile publice centrale de stat, din fondurile bugetare şi extrabugetare. La statele cu structură federală se iau în considerare şi cheltuielile autorităţilor publice ale statelor, ale provinciilor şi regiunilor membre ale federaţiei; cheltuielile colectivităţilor locale; cheltuielile finanţate din fondurile asigurărilor sociale de stat; cheltuielile organismelor internaţionale finanţate din resursele publice prelevate de la membrii acestora.