Emile Durkheim: Diviziunea muncii în societate. Anomia. Sinuciderea. Flashcards
Ce este conștiința colectivă și cum se constituie?
Conștiința colectivă = totalitatea credințelor, valorilor, normelor și sentimentelor comune pe care indivizii le împărtășesc în cadrul unei societăți
Se constituie prin: intermediul procesului de socializare și integrare socială
Elemente care contribuie la constituirea conștiinței colective:
- Socializare
-Transmitere culturală
- Identitate și apartenență
- Comunicare și interacțiune
- Simboluri și ritualuri
Care sunt cele doua tipuri de solidaritate descrise de E. Durkheim si cum se constituie fiecare?
- Solidaritate mecanică
- caracteristic societăților tradiționale și tribale în care membrii sunt puternic legați între ei prin valori, norme și credințe comune.
- se bazează pe similitudini și asemănări între indivizi și pe o diviziune redusă a muncii.
- oamenii împărtășesc aceleași tradiții, practici religioase și obiceiuri și sunt strâns interconectați într-o comunitate omogenă.
- Conștiința colectivă se constituie prin intermediul integrării sociale și a unui sistem de valori și norme comune transmise de la o generație la alta.
- Solidaritate organică
- caracteristic societăților moderne și complexe, în care interdependența dintre indivizi se datorează diviziunii muncii și specializării
- membrii se bazează pe contribuția reciprocă și pe cooperare pentru funcționarea și supraviețuirea sistemului social.
- Indivizii au roluri și funcții diferite în cadrul societății și sunt legați între ei prin interdependență și complementaritate
- Conștiința colectivă în acest caz se constituie prin recunoașterea nevoii de interconectare și de cooperare pentru a realiza o funcționare armonioasă a societății.
Durkheim considera că solidaritatea organică, specifică societăților moderne, este mai avansată și mai benefică pentru dezvoltarea societății, deoarece se bazează pe interdependență și specializare, oferind o mai mare diversitate și complexitate socială.
Anomia. Tipurile de sinucidere.
Anomia = stare de dezorientare sau de slăbiciune a normelor sociale, care apare atunci când societatea nu reușește să ofere individului un set clar de valori, norme și obiective
- poate rezulta din schimbări sociale rapide, dezintegrare socială sau disfuncționalități în structura socială
- poate conduce la un sentiment de lipsă de scop, de alienare și de dezorganizare socială, afectând bunăstarea individuală și creând un teren fertil pentru apariția sinuciderii.
Tipuri de sinucidere:
1. Egoistă
2. Altruistă
3. Anomică
4. Fatalistică
Sinucidere egoistă
apare atunci când indivizii se simt izolați, marginalizați sau lipsiți de legături sociale puternice
Sinucidere altruistă
apare în situații în care indivizii se simt supuși presiunilor puternice ale normelor și valorilor sociale.
În astfel de cazuri, indivizii pot alege să se sinucidă pentru a-și menține onoarea, a-și îndeplini datoria sau a-și respecta angajamentele față de grupul lor social.
Sinucidere anomică
apare în contextul anomiei sociale, în care indivizii se simt dezorientați și lipsiți de stabilitate și siguranță.
asociat cu schimbările rapide și perturbările în structura socială, cum ar fi conflictele, dezastrele naturale sau crizele economice.
o creștere a inegalității sociale și a disparității de statut poate contribui la sinuciderea anomică.
Sinucidere fatalistică
apare atunci când indivizii se simt opresați și lipsiți de control asupra vieții lor din cauza unei reglementări sociale excesive și restrictive.