Cunoașterea socialului. Repere epistemologice.

Question 1

1. Cunoaștere comună și cunoaștere științifică

Answer 1

a) Cunoașterea comună (sau cunoașterea obișnuită) se referă la cunoștințele și înțelegerile pe care oamenii le dobândesc în viața de zi cu zi, prin experiențe personale, interacțiuni sociale și observații. Este o formă de cunoaștere informală, bazată pe percepții, credințe, tradiții și practici comune într-o cultură sau societate. Cunoașterea comună este adesea subiectivă și poate fi influențată de factori precum prejudecăți personale, superstiții sau interpretări incorecte. Aceasta este distribuită în mod liber și nu necesită utilizarea metodelor științifice formale pentru a fi obținută.

b) Cunoașterea științifică se referă la cunoștințele obținute prin aplicarea metodelor științifice și a raționamentului logic în procesul de cercetare. Cunoașterea științifică este caracterizată prin obiectivitate, verificabilitate și reproducibilitate. Ea implică formularea de ipoteze, colectarea de date prin experimente și observații riguroase, analiza datelor și formularea de teorii sau legi care să explice fenomenele observate. Cunoașterea științifică este subiectă la revizii și îmbunătățiri continue, pe baza descoperirilor și evidențelor noi.

Diferențe:

1. Metode: Cunoașterea comună se bazează pe observații personale și experiențe subiective, în timp ce cunoașterea științifică implică utilizarea metodelor și procedurilor științifice, cum ar fi experimentele controlate și analiza datelor.
2. Obiectivitate: Cunoașterea comună poate fi influențată de părerile personale și de factori subiectivi, în timp ce cunoașterea științifică încearcă să fie obiectivă și să se bazeze pe dovezi empirice și raționament logic.
3. Generalizare: Cunoașterea comună este adesea specifică pentru un individ sau o comunitate și poate fi bazată pe observații limitate, în timp ce cunoașterea științifică încearcă să generalizeze descoperirile și să dezvolte teorii sau legi care să se aplice într-un context mai larg.

Question 2

Teoretic și empiric

Answer 2

1. Cunoașterea teoretică se referă la cunoștințele și înțelegerea bazate pe concepte, principii și teorii abstracte. Aceasta implică explorarea și dezvoltarea de modele, structuri și explicații teoretice pentru a înțelege fenomenele și relațiile dintre ele. Cunoașterea teoretică se concentrează pe formularea și dezvoltarea de concepte și principii generale care pot fi aplicate într-un domeniu sau în mai multe domenii. Acest tip de cunoaștere poate fi utilizat pentru a face predicții și a genera noi ipoteze sau teorii.
2. Cunoașterea empirică se bazează pe date și evidențe concrete obținute prin observație, experimente sau alte metode de colectare a datelor. Aceasta implică obținerea informațiilor din experiențe directe și observații obiective ale lumii fizice sau sociale. Cunoașterea empirică este verificabilă și se bazează pe fapte și observații concrete, iar rezultatele pot fi evaluate și testate în mod repetat. Această formă de cunoaștere este adesea utilizată în cercetarea științifică și contribuie la dezvoltarea și validarea teoriilor sau ipotezelor.

Diferențe:

Natură: Cunoașterea teoretică se concentrează pe concepte și principii abstracte, în timp ce cunoașterea empirică se bazează pe observații și date concrete.

Sursă: Cunoașterea teoretică este bazată pe raționament logic și gândire abstractă, în timp ce cunoașterea empirică se bazează pe experiență și observație directă.

Utilizare: Cunoașterea teoretică este utilizată pentru a dezvolta și a explica modele și principii generale, în timp ce cunoașterea empirică este utilizată pentru a testa și valida teorii prin observații și experimente.

Question 3

Calitativ și cantitativ

Answer 3

Cercetarea calitativă se concentrează pe înțelegerea profundă a fenomenelor și a perspectivelor umane într-un context specific. Aceasta implică colectarea datelor descriptive, de obicei în formă de texte, discursuri, interviuri sau observații detaliate. Cercetarea calitativă se concentrează pe interpretarea și înțelegerea subiectivității și a complexității umane, examinând motivele, valorile și perspectivele individuale sau culturale. Analiza datelor calitative se realizează adesea prin identificarea de teme, modele și relații semnificative în răspunsurile sau observațiile colectate.

Cercetarea cantitativă, pe de altă parte, se concentrează pe măsurarea și cuantificarea fenomenelor prin colectarea și analiza datelor numerice. Aceasta implică utilizarea metodelor statistice și a teoriei probabilităților pentru a examina relațiile și modelele dintre variabile. Cercetarea cantitativă utilizează de obicei chestionare, teste sau alte instrumente standardizate pentru a colecta date. Analiza datelor cantitative implică utilizarea tehnicii statistice pentru a extrage concluzii și a face generalizări despre populații mai mari.

Diferențe:

Natură și scop: Cercetarea calitativă se concentrează pe înțelegerea detaliată și contextuală a unui fenomen, în timp ce cercetarea cantitativă se concentrează pe măsurarea și cuantificarea acestuia.

Colectarea datelor: Cercetarea calitativă utilizează adesea metode de colectare a datelor care permit subiectului să-și exprime experiențele și perspectivele, cum ar fi interviuri sau observații detaliate. Cercetarea cantitativă utilizează de obicei metode de colectare a datelor standardizate, cum ar fi chestionare sau teste.

Analiza datelor: Analiza datelor calitative implică identificarea și interpretarea de modele și teme în datele descriptive, în timp ce analiza datelor cantitative implică utilizarea tehnicii statistice pentru a examina relațiile și modelele numerice.