curs 4-societatea comerciala Flashcards
Contractul de societate simpla
este acel contract prin care doua sau mai multe
persoane se obliga fiecare fata de celelalte sa puna in comun aportul lor (corporal sau
incorporal) pentru a constitui un fond care sa sprijine începerea si desfasurarea unei activitati
in vederea obtinerii si impartirii câștigurilor
Acest contract are 3 elemente fundamentale:
aportul la constituirea fondului comun
2. scopul comun, respectiv persoanele se asociaza cu scopul de a face în comun o
activitate (affectio societatis)
3. împărțirea profitului si a pierderilor intre asociati.
personalitata juridica
creează o organizatie, o structura economica fara personalitate juridica (in cazul
societatii simple, aceasta organizatie nu devine persoana juridica)
Varsarea
Varsarea inseamna predarea efectiva, transferul efectiv de sub controlul
asociatului individual sub controlul tuturor asociatilor, chiar daca titlul asupra acelui bun a
trecut deja de la asociat la societate (daca este persoana juridia sau catre ceilalti asociati daca
este doar un contract).
Formele pe care le imbraca aportul:
• de regula, la toate societatile se contribuie aporturi in numerar care pot sa fie
in moneda nationala sau straina
• bunuri corporale (mobile si imobile)
• bunuri incorporale – creante si alte bunuri necorporale (de ex., actiuni, parti
sociale, cambii, bilete la ordin, drepturi de proprietate intelectuala – cele care nu sunt
echivalente unui aport in munca, etc.)
• aportul in munca
cum este calificat aportul in munca in NCC
In ce ma priveste, cred ca Noul Cod civil nu mai califica aportul in munca drept aport la
capitalul social, referirea la luarea deciziilor nu este suficienta pentru a-l califica drept aport la
capitalul social, dovada si ca legea il trateaza diferit de celelalte aporturi, numindu-l aport
societar, distinct de celelalte forme de aport la formarea capitalului social.
Ce se intampla daca o persoana se obliga sa contribuie si nu varsa aportul ?
Art. 1895 – persoana care a contribuit un aport ramane tinuta de obligatia juridica de
a-l varsa, fata de societate si ceilalti asociati. Societatea simpla nu există ca atare, nu poti sa ai
obligatia juridica valabila fata de ea, in realitate ai obligatie juridica numai fata de asociati.
Daca nu versi la timp aportul, atunci sanctiunea este ca drepturile de vot aferente partilor pe
care le ai sunt suspendate pana cand are loc varsamantul. La aceasta se adauga raspunderea
civila.
La societatile comerciale, ceea ce apare inregistrat in registrul comertului ca si
capital social
La societatile comerciale, ceea ce apare inregistrat in registrul comertului ca si
capital social este valoarea sa nominala.
capitalul social nominal se divide
Art. 1894. alin (2) – capitalul social nominal se divide in parti egale. Regula
egalitatii valorice a partilor rezultate din divizarea capitalului social este imperativa.
partile de interes
Cei care subscriu aport la capitalul social dobandesc nu numai calitatea de asociat,
ci si un bun necorporal care intra in patrimoniul lor, anume parti de interes care sunt de regula
(mai putin in cazul subscrierii cu prima) echivalente valoric cu valoarea bunului contribuit. In
schimbul aportului, ei primesc parti de interes care intra nu in patrimoniul social, adica al
societatii, ci in patrimoniul fiecarui asociat, in timp ce aportul lor intra in patrimoniul
societatii.
actele de dispozitie asupra partilor de interes
Partea de interes – asociatul nu are un drept absolut asupra ei, pentru ca
dreptul său (de dispozitie in unele cazuri, de folosinta sau de culegere a fructelor) asupra partii
de interes nu poate fi exercitat fara acordul celorlalti asociati. In cazul societatii simple,
instrainarea partii de interes necesita intotdeauna acordul celorlalti asociati. Participarea la
mecanismul decizional al societatii presupune nu numai respectarea drepturilor celorlalti
asociati, dar si interactiunea cu ei din care rezulta formarea vointa sociale prin atingere
majoritatii de vot.
principiile partilor de interes
Principiul I : fiecare parte de interes este de valoare egala cu celelalte si confera
drepturi egale (de la principiul egalitatii drepturilor se poate deroga prin contract – vz.
art. 1900 (2) C.civ.).
Principiul II: fiecare parte de interes este indivizibila (a nu se confunda cu
exercitiul drepturilor asupra ei, acestea pot fi exercitate in comun de mai multe
persoane). Cu alte cuvinte, nu sunt admise fractiuni de parti sociale, o parte sociala este
intotdeauna un intreg care are o anume valoare nominala.
Legea implicit recunoaste ca tertul a dobandit dreptul de proprietate
asupra partilor, este insa o dobandire sub conditia rezolutorie a rascumpararii.
Tertul este
obligat ca in termen de 60 de zile de la data la care asociatul potential cumparator a cunoscut
sau trebuia sa cunoasca cesiunea, sa vanda partile de interes daca asociatul si-a exercitat
optiunea de cumparare. E greu de presupus ca tertul este de buna credinta in asemenea
cazuri (de cumparare a partilor de interes fara a exista acordul celorlalti asociati).
Valoarea de rascumparare este stabilita de catre un expert. Se face o expertiza de expertul
agreat intre terti si asociati, daca nu exista acord cu privire la expert se face de catre un expert
numit de instanta.
Affectio societatis
Este legata de conceptul de functionare a societatii. Societatea necesita o anumita
organizare pentru a putea functiona.
obligatia de neconcurenta
Un asociat nu poate sa faca activitate de comert
care este similara cu activitatea societatii, ceea ce inseamna ca o concureaza, fie ca o face
pentru el sau pentru un tert. Nu o poate face atat timp cat nu are acordul celorlalti. Daca va
face concurenta societatii fara acordul asociatilor, el va fi tinut sa despagubeasca pe ceilalti
pentru pierderile suferite ca urmare a operatiunii concurentiale respective.
delictuala. O forma particulara a
acestei obligatii de neconcurenta este prevazuta in 1903 alin (2) – participarea asociatului la
activitati care ar putea duce la privarea societatii de bunuri, prestatii sau cunostinte la care
asociatul s-a obligat. De ex., el aduce ca aport in folosinta un bun imobil pe care societatea il
foloseste, dar el fiind proprietarul bunului, desfasoara in cadrul acelui imobil activitate care
jeneaza activitatea societatii.