curs 3 anatopat ( inflamatia ) Flashcards
inflamatia
def : reactie sistemica si locala a tesutului viu sii microvascularizatiei in fata unui factor agresor
Semnele clinice cardinale ale inflamatiei acute sunt:
-RUBOR ( eritem)- prin vasodilatatie
-TUMOR(edem) - prin cresterea permeabilitatii capilare
-CALOR ( caldura ) -prin cresterea fluxului sangvin
-DOLOR (durere) -prin mediatorii chimici sau prin presiunea mecanica exercitata pe terminatiile nervoase locale
-FUNCTIO LESSA(impotenta functionala)
celulele inflamatorii
macrofagele -deriva din monocitele circulante si migreaza din venule in tesutul inflamat. Au capacitate fagocitara si o data activate devin celule prezentatoare de antigen(APC) ; in anumite conditii pot fi tumoricide
limfocitele-apar in inflamatiile cronice nespecifice si participa la raspunsul imun umoral ( limfocitele T helper CD4+) si celular ( limfocite T citotoxice CD8+) ; sunt responsabile de eliberarea unor citokine( IL-2, IL-4 etc.) ce atrag alte celule la locul inflamatiei. Plasmocitele -deriva din limfocitele B activate si produc anticorpi; apar dupa 1 saptamana si sunt asociate inflamatiei cronice
PMN- caracteristice inflamatiilor acute si sunt primele care ajung la locul inflamatiei ( au o viteza de 20 micrometri /min ) ; sunt celule mobile ( fac miscari amoeboidale prin pseudopode ); pot iesi din capilare si migreaza in tesuturi, ca raspuns la chemotaxie . Sunt active in conditii de hipoxie si poseda granule cu echipament enzimatic complex ( hidrolaze acide ) si radicali liberi de oxigen. Sunt capabile de fagocitoza si sunt sursa de acid arahidonic pentru productia de prostaglandine
Eozinofilele - sunt implicate in reactiile de hipersensibilitate ; contin aril-sulfataze , histaminaze si proteina cationica eozinofilica. Sunt asociate cu infectii alergice si parazitare
Bazofilele si mastocitele contin granule de histamina si heparina si sunt implicate in reactiile alergice
clasificarea inflamatiilor in functie de raspunsul gazdei
inflamatii nespecifice , ex meningita purulenta , apendicita acuta flegmonoasa , abcese hepatice, parotidita epidemica , enterita ulcero-necrotica , pleurezia fibrinoasa , tesutul de granulatie
inflamatii specifice , ex miocardita reumatismala , tuberculoza ganglionara , tuberculoza pulmonara , aortita luetica, infectia cu CMV , pielonefrita micotica , actinomicoza
clasificarea inflamatiei in functie de morfologie
- exudative cu PMN uri; evolutia este acuta; etiologia predominant bacteriana nespecifica
2.alternative , cu leziuni distrofice alternative necrozante ; evolutia poate fi acuta , subacuta , cronica - proliferativa, cu tesut de granulatie, evolutie cronica nespecifica , specificitate limitata sau specifica
Modele morfologice ale inflamatiei acute
-seroasa -apoasa , saraca in proteine , de ex in urticarie , arsuri, etc
-fibrinoasa - cu exudat bogat in fibrina , se vindeca in intregime sau lasa cicatrici
-supurativa -prezenta celulelor moarte , data de germeni piogeni=> puroi
-ulcerativa - cu necroza epiteliului de suprafata data de traume, toxine , insuficiente vasculare etc.
caractere generale ale inflamatiei
exsudatul inflamator
-exsudatul inflamator responsabil de tumefierea locala se datoreaza cresterii permeabilitatii vasculare in aprox 15 min, prin formarea unor spatii intre celulele endoteliale capilare; uneori se pot produce rupturi ale endoteliului prin actiunea unor toxine
-exsudatul inflamator consta dintr-un fluid bogat in proteine (>30g/l) , in special fibrinogen si imunoglobuline , ce difuzeaza prin peretii vasculari in interstitiu
-exsudatul inflamator este bogat in fibrinogen care este convertit intr-o retea de fibrina sub actiunea tromboplastinei
-reteaua de fibrina inhiba miscarea bacteriilor si ofera suport pentru fagocitoza
-fluidul actioneaza ca diluant pentru toxine , livreaza anticorpi si substante nutritive si dreneaza materialul antigenic spre ganglionii limfatici
faza alterativa a inflamatiei
consta in alterarea tesuturilor , cu distrugeri celulare , datorate toxinelor ( endotoxinelor produse d egermenii gram negativi , exotoxine produse de germenii gram pozitivi , anaerobi sau paraziti) si mediatorilor chimici : amine biogene , kinine plasmatice , complement , lipide biologic active
Alte elemente participante la faza alterativa a inflamatiei sunt constituentii lizozomali din PMN si monocite , si citokinele .
Constituentii lizozomali actioneaza la pH ~5 si sunt reprezentati de hidrolaze acide ( proteaza , lipaze etc) mieloperoxidaze , radicali liberi de CO2.
Aminele biogene sunt reprezentate de histamina si serotonina, care sunt vasoactive, eliberate din granulele mastocitelor si bazofilelor determinand vasodilatatie si cresterea permeabilitatii capilare; serotonina este si dolorigena.
Citokinele ( ex:IL-1, TNFa) stimuleaza aderenta leucocitelor precum si vasodilatatia, cresterea permeabilitatii capilare si chemotactismul
Faza exsudativa a inflamatiei
-vasodilatatia
-cresterea permeabilitatii capilare
-extravazarea leucocitara
>marginatia
>diapedeza
>migrarea in focar ( chemotactism pozitiv)
-fagocitoza
> aderarea
>ingestia
>digestia
Vasodilatatia -initial in teritoriul lezat apare o vasoconstrictie reflexa pasagera, apoi , sub influenta mediatorilor chimici apare vaso-dilatatie cu cresterea fluxului sangvin
Astfel apare hiperemia activa, urmata de o hiperemie pasiva ( staza ) prin diminuarea fluxului sangvin. Staza determina hipoxie care la randul ei determina acidoza si edem.
Cresterea permeabilitatii vasculare se produce prin 3 mecanisme :
->contractia celulei endoteliale ( prin mediatori)
-> retractia celulei endoteliale ( prin citokine )
-> lezarea celulei endoteliale ( prin toxine si leucocite)
Consecintele sunt reprezentate de trecerea plasmei in interstitiu, cu aparitia edemului si cresterea vascozitatii sangvine. Lichidul de edem poate fi:
-exsudat-> bogat in proteine (>30g/l): albumina, fibrina , IgG, contine apa si saruri minerale (Na, K, Cl)
-transsudat -sarac in proteine (<30g/l) , contine apa si putine saruri, celule descuamate
Rolul exsudatului este de diluare a substantelor toxice, drenarea lor limfatica , iar IgG au rol in opsonizarea bacteriilor in timp ce fibrina faciliteaza fagocitoza
Extravazarea leucocitara are 3 faze: marginatia , diapedeza si migrarea
Marginatia se datoreaza incetinirii fluxului sangvin, leucocitele parasesc zona axiala si se dispun la periferia torentului, formand un strat continuu pe suprafata endoteliuluiI( comparat cu pietrele de pavaj= fenomenul de pavimentare)
Initial se produce o aderare rapida si haotica , prin intermediul selectinelor( P-selectina si E-selectina de pe endoteliu recunosc grupari de acid sialic ale antigenului Lewis de pe leucocite) , apoi urmeaza activarea leucocitelor prin factori endoteliali.
In final, leucocitele se leaga stabil la endoteliu prin intermediul integrinelor (LFA-1 si VLA-4 de pe leucocite care recunosc ICAM si VCAM -molecul de adeziune din superfamilia imunoglobulinelor , exprimate pe endoteliu)
Diapedeza este un fenomen prin care leucocitele traversează peretele vascular; leucocitele exprima pe suprafaţa lor CD31, prin care se leaga de PECAM exprimata de endoteliu, cu rol in extravazare.
Leucocitele emit pseudopode şi se insinuează între endoteliu şi membrana bazală, apoi prin secreţia unor colagenaze trec prin membrana bazală şi ajung în interstiţiu.
Migrarea se realizează datorită chemotactismului pozitiv (locomoţia unidirecţională a leucocitelor de-a lungul unui gradient chimic). E un proces activ, ce se desfăşoară cu consum de energie. Primele celule ajunse sunt PMN.
PMN se deplasează prin emiterea de pseudopode cu o viteză de ~ 20 μm/min.
Interiorul pseudopodului conţine o reţea ramificată de actină şi miozină, ce se contractă sub acţiunea calciului citosolic si e reglata de calmodulina.
Pseudopodul aderă la substrat printr-o serie de contacte focale şi trage după sine corpul celular dezvoltând o forţă de propulsie.
Ulterior leucocitele se activeaza, in vederea fagocitozei particulei tinta
ACTIVAREA LEUCOCITARA SI FAGOCITOZA
Activarea leucocitelor se produce cu ajutorul receptorilor TOLL-like ( TLR) sunt omologi receptorilor Toll de la Drosophila Melanogaster unde au rol in embriogeneza in dispozitia dorso-ventrala a segmentelor insectei.
Fagocitoza are 3 etape: aderarea, ingestia si digestia particulei
Aderarea se realizeaza prin interactiunea specifica ligand-receptor de pe suprafata celulara; bacteriile sunt opsonizate ( acoperite pe toata suprafata cu IgG si C3b), dispunerea anticorpilor fiind uniforma , iar interactiunea receptorilor leucocitelor cu Ac se face printr-un mecanism tip “fermoar”
Ingestia particulei se face prin invaluirea ei cu pseudopodele leucocitului si inglobarea ei intr-un fagozom. Ulterior fagozomul fuzioneaza cu un lizozom farmond un fagolizozom
Digestia particulei se realizeaza cu consum de energie si oxigen furnizata de glicoliza aeroba , prin revarsarea hidrolazelor acide si a radicalilor liberi de O2 asupra microorganismului.
PMN, dupa ce fagociteaza germenii si isi consuma enzimele lizozomale, sufera procese de degenerescenta grasa si mor, transformandu-se in globule de puroi( piocite). Macrofagele au capacitatea de a sintetiza enzime lizozomale di fe a rezista la pH-ul acid din focarul inflamator continuand fagocitoza.
faza proliferativa a inflamatiei
Are 2 etape: infiltrarea focatului cu macrofage, ce curata zona inflamata , si repararea leziunilor tisulare cu formarea unui tesut de granulatie.In aceasta etapa se disting 3 faze : angiogeneza , migrarea si proliferarea fibroblastilor , depunerea de matrice extracelulara prin sinteza de colagen si maturarea si remodelarea conjunctiva.
Angiogeneza reprezinta formarea de noi capilare prin inmugurirea vaselor preexistente; aceasta se face prin:
-degradarea proteolitica a membranei bazale cu formarea unui mugur capilar sub influenta unui factor de crestere numit VEGF
-migrarea celulelor endoteliale spre stimulul VEGF
-proliferarea celulelor sub forma de cordoane
-tunelizarea cordoanelor cu formare de tubi capilari
Initial , tesutul de granulatie are multe capilare si putine fibroblaste; apoi creste numarul fibroblastelor si scade cel al capilarelor . In final , capilarele dispar si apar fibre dense de colagen, iar tesutul se repara printr-o mica cicatrice.
FORMAREA TESUTULUI DE GRANULATIE
Inflamație nespecifică de tip proliferativ care poate fi o etapă intermediară în cursul procesului de vindecare a plăgitor, fiind înlocuit apoi de țesut conjunctiv fibros.
Ţesutul de granulaţie este caracteristic proceselor inflamatorii nespecifice şi presupune o proliferare a ţesutului conjunctiv tânăr bogat vascularizat, care se maturizează prin scăderea celulelor, creşterea fibrelor conjunctive şi diminuarea vascularizaţiei, iar în final se formează cicatricea.
Se mai poate întâlni în procesele de organizare a exudatelor fibrinoase, organizare a zonelor infarctizate sau în procesul de organizare conjunctivă/recanalizare a trombilor.Functii:
Demarcație – țesutului normal de cel necrozat
Resorbția țesutului necrotic prin organizarea lui conjuctivă
Repararea defectelor tisulare
TESUTUL DE GRANULATIE -aspecte microscopice
3 zone
zona de resorbtie -PMN in imediata apropiere a materialului necrotic=>macrofage cu citoplasma spumoasa ( grasimi greu solubile in vacuole lizozomale)
zona de granulatie- capilare +limfocite + fibroblaste ( functia reparativa si de resorbtie )
zona de tesut conjunctiv matur -stratul extern ce contine tesut de granulatie maturat in tesut fibros matur conferinsu-i rezistenta mecanica
procesul inflamator acut poate urma 4 cai
- Rezoluţia – se referă la restaurarea normalităţii ţesutului afectat; apare ca rezultat al unei inflamaţii uşoare sau a unei infecţii fără necroză tisulară în condiţiile în care celulele sunt capabile de regenerare (ex.: rezoluţia din pneumonia francă lobară cu pneumococ sau în arsurile solare)
- Vindecarea prin fibroză (cicatrice) apare când rezoluţia este imposibilă ca urmare a unei necroze întinse, cu pierderea stromei şi incapacitatea celulelor de regenerare; macrofagele îndepărtează detritusurile celulare, iar zona este populată cu fibroblaşti, ce secretă colagen; zona se fibrozează sau se poate calcifica (ex.: fracturile).
- Supuraţia este cauzată de infecţii cu bacterii piogene (staphilococcus aureus, streptococcus piogenes) şi formarea puroiului. Puroiul poate fi difuz, infiltrându-se între ţesuturile plane (şi se numeşte flegmon) sau poate colecta în focare circumscrise (şi se numeşte abces), ce pot drena prin fistule. O dată golite, pereţii abceselor aderă unii de alţii, mai întâi prin fibrină şi apoi prin ţesut de granulaţie.
- Cronicizarea apare când stimulul lezional persistă împiedecând vindecarea iar procesele distructive, de organizare şi de reparare sunt concomitente
tipuri de inflamatie acuta
inflamatia alterativa
-inflamatia catarala
-inflamatia ulcerativa
-inflamatia necrozanta
-inflamatia putrida
inflamatia exsudativa
-exsudatul seros
-exsudatul fibrinos
-exsudatul purulent
-exsudatul hemoragic
inflamatia catarala
Inflamaţia catarală apare frecvent la nivelul mucoaselor bronşice, tub digestiv, căi urinare.
Se caracterizează prin alterarea epiteliilor cu descuamarea acestora prezenţa unui exsudat seros, ce devine sero-mucos şi apoi muco-purulent; în corion apare vasodilataţie cu edem şi un infiltrat inflamator leucocitar.
Inflamaţia catarală evoluează spre resorbţie sau cronicizare (ex.: la nivelul mucoasei nazale, poate duce la rinită cronică hipertrofică).
Ex.: rinita acuta catarala, alveolita acuta catarala, apendicita acuta catarala, colecistitia acuta catarala
parotidita epidemica
Boală infecțioasă acută și contagioasă ce se caracterizează prin inflamație acută exudativă, de etiologie virală (virusul urlian- Fam. Paramyxoviridae) a glandelor parotide.
În afara de gladele salivare, (în 70% din cazuri afectarea patotidelor este bilaterală), mai sunt afectate: pancreasul, SNC, tiroida și testiculele.
Clinic: -febra,cefalee, otalgie
parotidită, orhiepididimită,
anorexie rar meningită urliană
Infiltrat inflamator dens cu limfo-monocite (infecție virală!!!!),modificări degenerative și descuamarea și necroza celulelor glandulare și epiteliale. Edem intraparechimatos, hiperemie marcată cu extravazarea hematiilor și condensarea secreției în lumene.
inflamatiile ulcerative , putride si necrozante
Inflamaţia ulcerativă apare în dizenterii bacilare şi amoebiene.
Inflamaţia necrotizantă cuprinde angina necrotizantă cu fusospirili (Plaute-Vincent), hepatite acute grave fulminante cu virus hepatitic A ce evoluează spre atrofie galbenă acută a ficatului (Rokitansky) şi intoxicaţia cu mercur.
Inflamaţia putridă /gangrenoasa apare prin pătrunderea în exsudat a bacteriilor de putrefacţie, cu necroză şi distrugeri tisulare; exsudatul este cenuşiu-verzui murdar, cu miros respingător.
Colecistita si apendicita acuta pot fi: catarale, flegmonoase, gangrenoase
enterita ulcero-necrotice
Inflamație alterativă, mai frecvent întâlnită la sugari, la nivelul intestinului subțire- în contextul careia țesutul necrozat este îndepărtat și apare astfel o ulcerație (lipsa de substanță). Frecvent entero-colită necrozantă !
Factori de risc: Prematuritatea !!!, colonizarea microbianaă precoce, ischemie, deficit imun, imaturitatea imuno-enzimatică și structurală a tubului digestiv.
Macroscopic : Intestinului subțire cu numeroase zone necrotice de culoare galben murdar, de diverse dimensiuni, cu contur regulat sau neregulat, inconjurate de un lizereu de culoare roșie. Prin eliminarea materialului necrotic => ulcerații de adâncimi variabile, chiar perforații; mucoasa+ seroasa sunt hiperemiate și edemațiate.
Microscopic
Mucoasa prezintă pierderi de substanță pâna la nivelul muscularis mucosae (exulcerații); la nivelul submucoasei există hiperemie, edem si uneori hemoragie.Bogat infiltrat inflamator limfoplasmocitar și PMN în mucoasă, submucoasă și uneori în seroasă.
În lumenul intestinal se observă detritus fibrino-leucocitar și hematii.
