CERCETAREA CRIMINOLOGICĂ

Question 1

Înţelesurile posibile ale noţiunii de crimă:

sensul comun

Answer 1

în sens comun prin crimă se desemnează, de regulă, o infracţiune intenţionată
îndreptată împotriva vieţii persoanei, fie că este vorba de omor, omor calificat, ucidere la
cererea victimei; determinarea sau înlesnirea sinuciderii; aceeași denumire o regăsim utilizată
în cazul unor infracţiuni care au un alt obiect juridic principal, dar care au ca rezultat moartea
unei persoane.

Question 2

Înţelesurile posibile ale noţiunii de crimă:

sensul penal

Answer 2

în sens penal crima desemnează o infracţiune gravă, pentru care legiuitorul
stabileşte pedepse diferite şi proceduri speciale, în raport cu celelalte infracţiuni; acest sens este
dat de împarţirea tripartită a infracţiunii în: crime, delicte şi contravenţii; în doctrina penală
noţiunea de crimă a fost şi este utilizată şi in sensul general de infracţiune, de faptă penală.

Question 3

Înţelesurile posibile ale noţiunii de crimă:

sensul criminologic

Answer 3

în sens criminologic noţiunea de crimă are o accepţiune largă,
referindu-se la infracţiune în general; este însa inexact a pune semnul egalităţii între infracţiune
şi noţiunea de crimă utilizată în criminologie; în sens criminologic notiunea de crimă trebuie să
pornească de la conceptul de infracţiune din dreptul penal, însă trebuie să meargă dincolo de
acesta.
Putem defini noțiunea de „crimă” în sens criminologic ca fiind fapta penală sau
fapta cu justificată aparenţă penală; în acest sens ea reprezintă un prim element al
fenomenului criminal.

Question 4

. Criminalul

În sens general

Answer 4

În sens general, infractorul sau delincventul este persoana care a comis o infracţiune. În sens
penal, mai riguros, se adaugă şi condiţia existenţei unei hotărâri definitive de condamnare. În
cercetarea crimonologică se va pleca de la semnificaşia penală a noţiunii de infractor, dar sensul
noţiunii de criminal este mai amplu.

Question 5

Intră în categoria criminologică de „criminal”

Answer 5

Intră în categoria criminologică de „criminal” persoana care comite o crimă în
sensul de faptă penală sau cu justificată aparenţă penală

Question 6

Noţiunea de „criminalitate”

Answer 6

Noţiunea de „criminalitate” desemnează la modul general ansamblul faptelor penale comise
într-un spaţiu si într-o perioadă de timp determinate.

Question 7

Clasificarea subiectivă a criminalitătii

Answer 7

Clasificarea subiectivă a criminalitătii se referă la categorii de criminalitate obţinute prin
raportarea la diferite elemente de referinţă alese în funcţie de interesul cercetării criminologice;
astfel putem opera cu diferite categorii de criminalitate precum: criminalitate natională,
regională, continentală, etc. (în funcţie de spaţiu); criminalitate anuală, semestrială, etc. (în
funcţie de perioada de timp); criminalitate violentă şi criminalitate vicleană (în funcţie de natura
infracţiunilor) ; criminalitate adultă şi criminalitate juvenilă ( în funcție de vârsta autorilor), etc.

Question 8

Clasificarea obiectivă a criminalităţii

Answer 8

Clasificarea obiectivă a criminalităţii se referă la categorii de criminalitate obţinute prin
raportarea la un criteriu unic, respectiv gradul de cunoaştere a faptelor penale de către organele
care participă la înfăptuirea actului de justiţie penală ( poliţie, parchet, instanţe de judecată);
conform acestui criteriu criminalitatea se împarte în patru categorii:

Question 9

Criminalitatea reală

Answer 9

A. Criminalitatea reală se referă la ansamblul faptelor penale comise efectiv, indiferent
dacă ele sunt sau nu sunt cunoscute de catre vreunul din organele justiţiei penale.

Question 10

Cifra neagră a criminalitaţi

Answer 10

. Cifra neagră a criminalitaţii reprezintă ansamblul faptelor penale care se comit efectiv
dar care nu ajung la cunoştinţa organelor de justitie penală.

Question 11

Factorii care generează cifra neagră a criminalităţii :

Answer 11

a) abilitatea infractorilor ;
b) ineficienţa organelor de cercetare penală,
c) pasivitatea victimelor.

Question 12

Posibilităţile de evaluare a cifrei negre a criminalităţii:

Answer 12

a) anchetele de auto-confesiune;

b) anchetele de victimizare

Question 13

Criminalitatea aparentă

Answer 13

Criminalitatea aparentă (sau relevată) reprezintă totalitatea faptelor cu aparenţă
penală ajunse la cunostinţa organelor de justiţie.

Question 14

Criminalitatea legală (sau judecată)

Answer 14

cuprinde faptele penale pentru care s-a pronunţat

o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Question 15

Dublul caracter al cercetării criminologice

Answer 15

Există opinii care consideră criminologia drept o ştiinţă fundamentală, teoretică şi opinii potrivit
cărora cadrul criminologiei se reduce la cercetarea aplicativă. Între cele două extreme există si
opinia corectă care subliniază dubla finalitate a cercetării criminologice. Dublul caracter al
criminologiei determină dublarea obiectului cercetarii criminologice.

Question 16

Categoriile de mijloace folosite in lupta impotriva criminalităţii:

Answer 16

a) mijloacele juridice – totalitatea normelor de drept ce contribuie direct sau indirect la
combaterea şi prevenirea fenomenului criminal.
b) mijloacele empirice – ansamblul practicilor institutionale ( poliţie, parchet, instanţe de
judecată, penitenciare), care au ca scop combaterea si prevenirea criminalitaţii.

Question 17

Domeniile principale de luptă contra criminalităţii :

Answer 17

a) domeniul dreptului penal si al aplicărilor lui concrete ;
b) domeniul tratamentului delincvenţilor ;
c) domeniul prevenirii criminalităţii.

Question 18

Practica anticriminală reprezintă

Answer 18

Practica anticriminală reprezintă sistemul mijloacelor aplicate de către stat în scopul stăpânirii
fenomenului criminal. În acest sens, practica anticriminală constituie cel de-al doilea obiect al
cercetării criminologice.

Question 19

. Modalităţi de cunoaştere in cercetarea criminologică

Cunoaşterea descriptivă

Answer 19

Urmăreşte stabilirea caracteristicilor exterioare (aparente) ale fenomenului criminal.
Categorii utilizate de cunoașterea descriptivă:
a) Volumul;
b) Structura;
c) Dinamica:
- tendințele pe termen lung;
- variațiile sezoniere;
- mișcările accidentale.

Question 20

. Modalităţi de cunoaştere in cercetarea criminologică

Cunoaşterea cauzală

Answer 20

Vizează aflarea cauzelor, condițiilor si factorilor care determină sau favorizează fenomenul
criminal.
Explicaţiile de natură cauzală se bazează pe concepte precum : cauze, condiţii, factori etc.

Question 21

. Modalităţi de cunoaştere in cercetarea criminologică

Cunoaşterea dinamică

Answer 21

Urmăreşte întelegerea proceselor ce însoţesc trecerea la actul criminal, mecanismele interne ale
acestuia.
Explicaţiile bazate pe cunoaşterea dinamică folosesc categorii economice precum: eficienţă,
raţionalitate, oportunitate, utilitate, finalitate etc

Question 22

Modalităţi de cunoaştere in cercetarea criminologică

Cunoaşterea axiologică

Answer 22

Urmăreşte să stabilească, pe baza unor criterii ştiinţifice, valoarea mijloacelor aplicate in lupta
împotriva fenomenului criminal.
Criteriile ştiinţifice sunt legate de noţiunea de eficacitate, respective de efectele mijloacelor
utilizate împotriva fenomenului criminal .

Question 23

Noţiunea de „metodă ştiinţifică”

Answer 23

Noţiunea de „metodă ştiinţifică” poate fi definită ca ansamblul procedeelor care
conduc gândirea spre cunoaştere.

Question 24

Metode generale:

Answer 24

a) Metoda inductivă constă în ansamblul procedeelor prin care gândirea trece de la
particular la general.
b) Metoda deductivă reprezintă un ansamblu de procedee care constă în aplicarea unui
principiu general la un caz particular.
c) Metoda empirică este proprie ştiinţelor empirice bazate pe observarea realităţii şi pe
experienţă şi este rezultatul unei combinări între inducţie şi deducţie.
În schema clasică a metodei empirice se disting trei etape: observarea faptelor, inducţia
ipotezei şi verificarea experimentală. Particularitățile metodei empirice în cercetarea
criminologică se manifestă în legătură cu observarea faptelor şi verificarea
experimentală.

Question 25

n „tehnică de cercetare”

Answer 25

Prin „tehnică de cercetare” se desemnează felul practic în care se utilizează o
metodă, procedeul concret prin care se obţin date despre realitatea studiată

Question 26

Tehnicile macrocriminologice

Answer 26

Tehnicile macrocriminologice sunt procedee care permit obţinerea de date cu privire la
criminalitate, măsurarea acesteia. Principalele tehnici macrocriminologice sunt :

Question 27

Principalele tehnici macrocriminologice sunt :

Answer 27

Statisticile criminale
Tehnicile de evaluare a cifrei negre
Estimările privind costul crimei -

Question 28

Există două tipuri de statistici

Answer 28

§ statistici oficiale;
§ statistici private.
Datele oferite de statisticile criminale sunt relative deoarece există diferiţi factori care
le pot vicia şi de aceea ele trebuie să fie interpretate cu prudenţă .

Question 29

Factori obiectivi care concurează la vicierea statisticilor:

Answer 29

• modificări intervenite în legislaţie ;
• modificări intervenite în sistemele de înregistrare şi prelucrare a datelor,
  eventualele erori materiale în înregistrare ;
• fluctuaţiile intervenite in activitatea organelor represive

Question 30

Factori subiectivi :

Answer 30

• falsificarea datelor pur şi simplu;
• prezentarea trunchiată a datelor şi punerea în lumină cu precădere a anumitor
  cifre ;
• campaniile anti-x infracţiune

Question 31

Tehnicile de evaluare a cifrei negre

Answer 31

1. Anchetele de auto-confesiune;

2. Anchetele de victimizare

Question 32

Estimările privind costul crimei

Answer 32

constau în evaluarea prejudiciilor materiale
cauzate prin comiterea de infracţiuni, la care se adaugă evaluarea cheltuielilor necesare
întreţinerii şi funcţionării aparatului represivo-preventiv.

Question 33

Tehnicile microcriminologice

Answer 33

Tehnicile microcriminologice sunt procedeele care permit cunoaşterea crimei ca fenomen
individual. Principalele tehnici microcriminologice sunt:
a) Examenul clinic presupune observarea delincventului condamnat la locul de detenţie:
studierea dosarului de personalitate, control medical, anchetă socială completă.
b) Biografiile criminale reprezintă procedee de investigare a trecutului delincventului
prin : interviuri cu acesta, exploatarea surselor cu caracter biografic (fişe medicale, cazier
judiciar, acte civile etc.), autobiografiile spontane.
c) Studiile de urmărire (follow up studies) sunt procedee destinate a observa devenirea
criminalului, evoluţia acestuia pe o perioadă lungă de timp (5-15 ani) după efectuarea
pedepsei.
d) Studiile prin cohorte reprezintă procedee destinate a sesiza devenirea colectivă a unui
ansamblu de subiecţi, aparţinând unei anumite categorii - cohorta; aceasta este reprezentată
de ansamblul indivizilor care au trait în cursul aceleiasi perioade un eveniment fundamental
din existenţa lor.

Question 34

. Scopurile cercetarii criminologice

Answer 34

a) Scopul imediat – cunoaşterea fenomenului criminal în toată complexitatea lui, prin
stabilirea cauzelor şi condiţiilor care îl determină si respectiv favorizează, precum şi a
proceselor care îl caracterizează.
b) Scopul mediat – optimizarea practicii anticriminale prin stabilirea celor mai eficiente
mijloace, juridice sau empirice, utilizate în lupta împotriva fenomenului criminal.

Question 35

Funcţiile cercetării criminologice

Answer 35

Într-o delimitare cu caracter general pot fi reţinute două funcţii: o funcţie teoretică si o funcţie
practică.
functia descriptiva – ce corespunde stabilirii caracteristicilor generale ale fenomenului criminal
functia explicativa – descifrarea naturii, a cauzelor si a conditiilor care determina si favorizeaza comportamentul criminal
functia predictiva – ce presupune anticiparea evolutiei fenomenului criminal in timp si spatiu
functia profilactica – raspunde necesitatii gasirii celor mai eficiente remedii in leg cu fenomenul criminal

Question 36

Dreptul penal si criminologia

Answer 36

Dreptul penal:
- ramură a sistemului de drept
- ramură a ştiintelor juridice
Criminologia se află într-o relaţie de interdependenţă atât cu dreptul penal ca ramură a
sistemului de drept cât şi cu dreptul penal ca ştiinţă. Pe de o parte, criminologia utilizează unele
concepte din dreptul penal; pe de altă parte, rezultatele cercetării criminologice pot fi utilizate
în ameliorarea legislaţiei penale şi în doctrina penală.
Diferenţa esentială intre criminologie si dreptul penal constă in aceea ca în timp ce prima este
o stiinta empirică, ce utilizează cu prioritate rationamentele inductive, cea de a doua este o
ştiinţă normativă, ce operează cu metoda deducţiei.

Question 37

Politica anticriminală si criminologia

Answer 37

olitica anticriminală a fost definită ca analiza si intelegerea fenomenul criminal, pe de o parte,
şi punerea în aplicare a unei strategii pentru a răspunde situaţiilor de delincvenţă sau devianţă,
pe de alta parte. Rezultă un dublu caracter al politicii anticriminale: ştiinţa politicii
anticriminale; practica anticriminală.
Politica anticriminală reprezintă ansamblul teoriilor şi strategiilor concepute în
scopul stăpânirii fenomenului criminal precum si sistemul mijloacelor aplicate efectiv,
de către stat, în acelaşi scop.
Înţeleasă în sensul arătat anterior, politica anticriminală stabileşte cu criminologia o primă
relaţie în plan teoretic, în sensul că rezultatele cercetării criminologice fundamentale trebuie să
fie valorificate de ştiinţa politicii anticriminale. O a doua relaţie se stabileşte în plan practic,
criminologia aplicativă fiind cea care îşi propune evaluarea practicii anticriminale.

Question 38

Controlul fenomenului criminal

Answer 38

În noţiunea de control sunt incluse: atât cunoaşterea fenomenului criminal cât şi stăpânirea
acestuia. Criminologia, dreptul penal şi politica anticriminală au o contribuţie esenţială la
asigurarea controlului asupra fenomenului crimina
ntr-o variantă ideală sistemul de control al fenomenului criminal ar trebui să aibă, în mare,
dinamica descrisă în tabelul de mai sus:
§ Într-un prim circuit, criminologia teoretică analizează fenomenul criminal iar datele
obţinute sunt transmise ştiinţei politicii anticriminale.
§ Într-un al doilea circuit intervine criminologia aplicativă, care va evalua practica
anticriminală şi impactul acesteia asupra fenomenului criminal pentru a identifica
soluţiile cele mai utile în prevenirea şi combaterea fenomenului criminal; datele astfel
obţinute vor fi retransmise în zona ştiinţei politicii anticriminale pentru corectarea
măsurilor iniţiale

Question 39

DEFINIȚIA CRIMINOLOGIEI

Answer 39

Caracterul compex al obiectului criminologiei a impus existenţa unor maniere diferite de
abordare a acestuia, concretizate in diverse tipuri de definiţii.
Tipuri de definiţii:
A. O primă diferenţiere are ca sursă principală perceperea sau abordarea diferită a domeniului
criminologiei. Au existat două tendinţe:
- pe de o parte, tendinţa de realizare a unor cercetări specializate, cu caracter etiologic;
- pe de altă parte, o tendinţă integratoare, de reunire a tuturor cercetărilor specializate sub
umbrela unei ştiinţe unice, complexe.
Au rezultat două maniere de definire a criminologiei :
a) definiţiile de tip restrictiv – considerau criminologia drept o ştiinţă a cauzelor
criminalităţii, străina de preocuparile profilactice ;
b) definiţiile de tip extensiv – care au prezentat criminologia drept o ştiinţă integratoare,
preocupată atât de etiologia criminală, cât şi de aspectele preventiv-represive.
B. A doua diferenţiere rezultă din abordarea diferită a obiectului criminologiei/

Question 40

Posibilă definiţie

Answer 40

Posibilă definiţie: criminologia reprezintă ansamblul cercetărilor cu caracter
ştiinţific ce se ocupă, pe de o parte, cu studierea fenomenului criminal, urmărind
cunoaşterea complexă a acestuia, iar, pe de altă parte, cu evaluarea practicii
anticriminale, în scopul optimizării acesteia