Moara cu noroc Flashcards
Ioan Slavici
-reprezentant al realismului clasic
-un scriitor afirmat în proza românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care aparţine epocii marilor clasici
-reflectă lumea rurală transilvăneană, dominată de norme patriarhale, de elemente de tradiţie.
Realismul
-o primă trăsătură evidentă o reprezintă tehnica detaliului şi încadrarea precisă a acţiunii în timp şi spaţiu. Totodată, faptele relatate sunt verosimile, iar personajele întruchipează diverse tipologii umane. Se remarcă și obiectivitatea perspectivei narative.
Motiv realism
context spațio-temporal veridic
spaţiu real, rural, transilvănean, fixat prin toponime (Ineu, Arad, Fundureni, Șicula) în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în interval de un an, de la Sf. Gheorghe până la Paşte.
Cârciuma- situată la o răspântie de drumuri.
locurile sunt pustii, dezolante, drumul de acces spre han este dificil de parcurs, ceea ce sugerează evoluţia nefastă a destinului familiei nou instalate aici.
nuvela
-compoziţia operei =riguroasă, susţinută de un fir narativ unic.
- un singur plan narativ, având o structură circulară, întrucât se deschide și se închide cu vorbele moralizatoare ale bătrânei soacre.
ce, când și unde?
-nuvelă realistă de factură psihologică, publicată în 1881, în volumul “Novele din popor”
- o capodopera a nuvelisticii romanesti
-nuvela psihologică= tematica, conflict interior și prin complexitatea personajului (trece prin transformari și tensiuni) - folosirea monologului interior și a stilului indirect liber, ca modalități de redare a frământărilor sufletești
Viziunea despre lume
configurată conform principiilor scriitorului ardelean
-subiectele şi personajele pornind de la teze morale ferme
-Teza- formulată în cuvintele bătrânei, raportul dintre bogăţie şi fericire: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”.
Titlul
- două substantive care, în sens denotativ, indică reperul spațial ( hanul aflat la o răscruce de drumuri, între Ineu și Fundureni)
-sens conotativ: moara devine un loc al pierzaniei care macină destinele umane.
-valoare ironică, pentru că norocul așteptat se dovedește a fi ghinion din cauza abordării greșite a destinului.
tema
- din perspectiva socială - tema familiei de tip tradiţional (Ghiță îsi schimba statutul social)
-din perspectivă moralizatoare- consecinţele nefaste ale patimii de înavuţire
-din perspectivă psihologică- conflictul interior trăit de Ghiţă (din dorinţa de a prospera, se dezumanizează, îşi pierde încrederea în sine şi în familie)
Perspectiva narativa
-obiectivă, realizată la persoana a III-a, de către un narator omniscient şi omniprezent, este completată de punctul de vedere susţinut de bătrână la începutul şi sfârşitul nuvelei (intenţia moralizatoare a autorului)
-Perspectiva realist-obiectivă presupune crearea impresiei de veridicitate şi de detaşare a naratorului.
secvența 1
incipitul operei
surprinde relaţiile din familia lui Ghiţă, căsătorit cu Ana, având copii şi locuind cu soacra.
Sătul de traiul modest, bărbatul vrea să renunţe la a mai cârpi încălţăminte pentru bani puţini și are intenţia să arendeze cârciuma Moara cu noroc
întruneşte un consiliu de familie în care bătrâna îşi susţine punctul de vedere. Ghiţă se situează, prin răspunsul său, pe o poziţie opusă, ceea ce arată că este o persoană activă, receptivă la schimbare, cu spirit practic şi inițiativă
Secvența 2
finalul nuvelei, care o readuce în atenţie pe bătrâna care rosteşte replica: “Aşa le-a fost dată!…”, prin care nuvela se încheie simetric = construcţie rotundă, închisă.
Finalul este tragic: Ana este ucisă de Ghiţă, acesta este omorât de Răuţ, din porunca lui Lică, hanul arde (focul având rostul de a purifica un loc), toată averea câştigată necinstit se mistuie.
Se salvează cei inocenţi, copiii și bătrâna, fapt care explică finalul moralizator al nuvelei.
Expozitiune
se prezintă familia lui Ghiță, dorința acestuia pentru un trai mai bun și luarea cu arendă a hanului Moara cu noroc,
INTRIGA
apariţia lui Lică Sămădăul la han, care îi cere lui Ghiţă subordonare, ceea ce declanşează conflictul; conflictul central, moral-psihologic (interior) al protagonistului şi conflictul exterior, dintre Ghiţă şi Lică.
Desf acțiunii
transformările care se petrec cu protagonistul cauzate de dorința de îmbogățire
hangiul devine complicele lui Lică în afaceri necinstite
înstrăinându-se treptat de Ana și de familie;
este anchetat în procesul privind jefuirea arendaşului şi uciderea unei femei şi a unui copil
depune mărturie mincinoasă în favoarea sămădăului.
Punctul culminant
fărădelegile lui Lică depășesc orice limită, Ghiță se alieză cu jandarmul Pintea, fost hoţ şi tovarăş al lui Lică, pentru a-l dovedi pe Sămădău. punctul culminant ilustrează dezumanizarea lui Ghiţă, prin faptul că o foloseşte pe Ana ca momeală, lăsând-o în braţele duşmanului său, în timp ce el se duce după Pintea, cu intenţia de a-l prinde pe porcar, care avea bani furaţi asupra lui
Deznodământul
destinul tragic al personajelor, care își primesc răsplata pe măsura faptelor: Ghiță o înjunghie pe Ana când înțelege că nevasta lui s-a lăsat sedusă de Lică, apoi este împușcat în ceafă de Răuț, care și incendiază hanul din ordinul lui Lică. Urmărit de jandarmul Pintea, Sămădăul se sinucide, aruncându-se din goana calului cu capul în trunchiul unui stejar
Ghiță
Personajul principal, un erou complex în jurul căruia gravitează întreaga acţiune. prin dialogul lui cu soacra, din incipit reflecta trăsături de caracter: receptivitate la schimbare, spirit practic, activ, fermitate în acţiune;
la prima apariţie a lui Lică la cârciumă, se dovedeşte precaut şi chibzuit;
relaţia lui cu Ana stă, la început, sub semnul iubirii sincere şi al autorităţii masculine, dar se degradează treptat
devine ursuz, impulsiv, iar ea nu are îndrăzneala să-l tulbure, să-i rănească orgoliul se îndepărtează de Ana, refuză comunicarea cu ea, îşi plânge de milă înţelegând că a greşit
femeia îşi pierde încrederea în soţul său şi, comparându-l cu Lică, ajunge să-l aprecieze pe acesta
acțiunea pt caracterizare
- Sămădăul își impune autoritatea cerând cârciumarului să-i raporteze tot
- Îl implică pe Ghiță în afacerile sale necurate.
- Ghiță cedează presiunilor, orbit de dorința de îmbogățire.
- Această alegere îi afectează echilibrul interior.
- Caută să-și repare imaginea apelând la Pintea pentru prinderea lui Lică.
- Situația scapă de sub control și totul are un final tragic.
- Ghiță, copleșit de gelozie, devine criminal și este ucis de Lică, un adversar abil.
direct
descrierea fizică a personajului: Ghiţă s-a făcut “mai ursuz”, “dus pe gânduri”, “nu mai zâmbea”. portretul exterior capătă semnificaţii şi pentru psihologia personajului.
slăbiciunea lui Ghiţă, din replica Anei care afirmă despre soţul ei că „nu e decât muiere în haine bărbăteşti”.
Lică îl caracterizează pe Ghiţă: ”Tu eşti om cinstit şi am făcut din tine om vinovat
Caracterizarea indirectă
prin redarea gesturilor, replicilor, reacţiilor personajelor; prin relaţiile dintre ele
Dialogul- trăsăturile de caracter ale eroilor
monologul interior redă gândurile fiind un mijloc de investigaţie psihologică (Ghiţă: “Ce să-mi fac?…Aşa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea?”)
concluzie
- Nuvelă realistă, cu accente psihologice.
- Ilustrează teza morală: nimic nu rămâne nerăsplătit.
- Protagonistul este victima dorinței de îmbogățire.
- Își pierde încrederea în sine, în soție și în familie.
- Devine un tată ‘ticălos’ și necinstit, bărbat inflentabil, distrus moral de cinicul Lică.
