Luceafarul Flashcards
0
Q
Izvoare de inspiratie
A
- folclorice:
1. Fata din gradina de aur” cules de germanul Richard Kunich in 1861— Eminescu a prelucrat acest text in 56 de strofe despre povestea de dragoste dintre o fata deosebit de frumoasa si Florin, un fiu de imparat. De fata se indragosteste un zmeu, dar ea nu raspunde decat conditionat sentimentelor lui, preferand dragostea lui Florin, un pamantean, ceea ce starneste mania zmeului, care, pravalind o stanca peste ea, rosteste un blestem” Un chin s-aveti: de-a nu muri deodata”
2. Mitului Zburatorului, prezent in prima parte a poemului ( visul fetei ) - filosofice:
1. Opera lui Schopenhauer: caracteristicile geniului ( inteligenta-ratiunea pura, capacitatea de a-si depasi sfera, aspiratia spre cunoastere, puterea de a se sacrifica pentru atingerea scopului obiectiv si singuratatea) vs caracteristicile omului obisnuit ( instinctualitatea, subiectivitatea, incapacitatea de a-si depasi conditia, vointa de a trai, dorinta de a fi fericit si sociabilitatea)
2. Filosofia greaca: Platon, Hesiod – la originea lumii stau cerul si pamantul sau noaptea si fiica haosului, zeita tenebrelor si mama tuturor zeilor sau soarele insusi
3. Filosofia indiana: Poemul Vedelor – raportul dintre Hyperion si Demiurg si principiul unitatii totului
4. Mitologia crestina: notiunea de pacat originar, imaginea dinaintea genezei si viziunea apocaliptica - lirismul mastilor ( Vianu): geniu- Hyperion si Luceafar, barbat indragostit- Catalin, forta universala: Demiurg
1
Q
Cand a aparut?
A
- a fost conceput in timpul studiilor la Berlin
- din perioada 1880-1883 dareaza cele cinci variante
- forma definitiva a fost publicata in 1883, in Almanahul Societatii Academice Social- Literare “ Romania juna”
- apoi in Convorbiri Literare si in volumul Poesii editat de Titu Maiorescu
2
Q
Tema
A
Destinul omului de geniu intr-o lume marginita si meschina, incapabila de a-l intelege si ostila acestuia
3
Q
Structura
A
- antiteza romantica –> aparitia mai multor opozitii: terestru-cosmic; terestru-astral; uman-fantastic; real-ireal; limitat-nelimitat; sus-jos
- patru tablouri construite pe alternanta spatiilor si pe ideea cuplului
- 98 de catrene
4
Q
Primul tablou
A
- 43 de strofe
- formula specifica basmului ( “ A fost odata ca-n povesti, / A fosf ca niciodata”)
- urmatoarele versuri o infatiseaza pe fata de imparat care se indragosteste de Luceafar
- comunicarea dintre cei doi se realizeaza in vis
- fata ii cere sa se coboare in lumea lui : “ Cobori in jos luceafar bland/ Alunecand pe-o raza,/ Patrunde-n casa si in gand/ Si viata-mi lumineaza!”
- Luceafarul se intrupeaza “intr-un tanar voievod/ Cu par de aur moale”, cu fata stravezie, alba ca de ceara - “ Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scanteie-n afara”
- Luceafarul ii cere fetei sa isi paraseasca lumea si sa-l urmeze in palatele de pe fundul oceanului, dar ea, incapabila de a-si depasi conditia, refuza deoarece “ Caci eu sunt vie, tu esti mort” si mai ales “ ochiul tau ma-ngheata”
- ea il cheama din nou pe Luceafar” in casa si in gand”
- el se intrupeaza intr-un fiu al soarelui si al noptii, intr-un “ mandru chip” , infasurat intr-un “ negru giulgi”– este trist, ganditor si palid “ Dar ochii mari si minunati/ Lucesc adanc, himeric/ Ca doua patimi intr-un sat/ Si pline de-ntuneric”
- se afiseaza ca un “demon”, dar ea refuza cerinta de a-l urma in ceruri
- fata il determina sa renunte la nemurire: “ Da, ma voi naste din pacat/ Primind o alta lege;/ Cu vesnicia sunt legat,/ Ci voi sa ma dezlege”
5
Q
Partea a doua
A
- cadru terestru
- urmareste idila dintre fata de imparat si paj, Catalina si Catalin : “ baiat din flori si din pripas”
- intre ei se infiripa o poveste de dragoste comuna, lumeasca, simtindu-se legati prin instinct
- atunci cand Catalina ii marturiseste baiatului iubirea ei fata de Luceafar, el isi continua pledoaria pentru dragostea lumeasca si caracterizat de inocenta adolescentei ii propune :” Tu esti copila, asta e…/ Hai si-om fugi in lume/Doar ni s-or pierde urmele/ Si nu ne-or sti de nume,// Caci amandoi vom fi cuminti,/ Vom fi voiosi si teferi,/ Vei pierde dorul de parinti/ Si visul de luceferi”
6
Q
Partea a treia
A
- calatoria Luceafarului prin spatiul cosmic si convorbirea acestuia cu Demiurgul, pe care il roaga sa il dezlege de nemurire
- haosul este o notiune abstracta, dar Eminescu reuseste sa ii dea o concretete uimitoare, astfel timpul are o alta masura “ Si cai de mii de ani treceau in tot atatea clipe”, stelele sunt omniprezente “ Un cer de stele dedesubt/ Deasupra cer de stele”, haosul avand imprejuru-i vai din care “ izvorau lumina”, asemenea unei mari amenintatoare
- locul unde Luceafarul il cauta pe individ este infinitul, pentru ca aici spatiul si timpul nu au limita “ Caci unde-ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre a cunoaste./ Si vreme-ncearca in hotar/ Din goluri a se naste”
- acolo este neantul
- Luceafarul, devenit Hyperion ii cere Demiurgului sa il dezlege de nemurire, dar acesta nu il intelege si nu ii accepta dorinta, incercand sa il faca sa realizeze ca el facs parte dintr-un intreg (“ din genuni/ Rasai c-o-ntreaga lume”) si ca a intrerupe existenta unui element inseamna degradarea, dezechilibrul si anihilarea Demiurgului insusi
- Creatorul ii prezinta antitetic conditia umana si pe cea divina : omul comun este caracterizat de precaritate, se naste si moare , generatiile se succed, idealurile sunt desarte si nu dureaza in timp
- omul are o existenta limitata de impliniri (“noroc”) si neimpliniri (“prigoniri de soarte”), traieste o fericire de scurta durata sau o deziluzie permanenta
- elementele divine au o existenta eterna, dincolo de timp si spatiu si nu au moarte , de aceea “ Iar tu Hyperion ramai/ Oriunde ai apune”
- Demiurgul ii propune alternative in locul vremelniciei: intelepciunea de a descifra tainele lumii, destinul orfeic pentru fiinta iubita sau pentru sine, dreptatea si taria ca atribute ale puterii universale sau destinul razboinicului devenit stapan peste intreaga lume
7
Q
Partea a patra
A
- plan terestru
- Catalin si Catalina se afla intr-un crang,” sub un sir de tei”, in lumina lunii
- Luceafarul ii urmareste si traieste o drama in plan cognitiv si afectiv, nemaifiind capabil sa raspunda chemarii Catalinei
- Catalina ii cere Luceafarului sa ii lumineze norocul
- Luceafarul refuza sa o asculte pe Catalina, amintindu-i acesteia de limitele lor “ cercul vostru stramt”, de precaritatea muritorilor “ chip de lut”
- Hyperion opteaza pentru nemurire, si implicit pentru singuratate “ Traind in cercul vostru stramt/ Norocul va patrece, / Ci eu in lumea mea ma simt nemuritor si rece”
- raspunsul lui nu vine ca o aversiune la conditia umana si la incapabilitatea acesteia de a-si depasi limitele, ci reprezinta mai degraba tristetea sfasietoare de care este cuprins Luceafarul si regretul sau pentru faptul ca nu sa traiasca dupa legile omenesti
8
Q
Structura
A
- poem cu forma narativ-dramatica
- apartenenta la genul epic: formul de introducere, prezenta unui narator, intreaga existenta a personajelor, intamplarile fiind relatate la persoana a treia, intr-o constructie gradata a subiectului, astfel incat sa i se poata delimita momentele actiunii
- genul dramatic: dialogul
- lirism obiectiv: lirica mastilor
9
Q
Stil
A
- adjective putine , unele derivate cu particula “ne”, formand epitete: “ o prea frumoasa fata”, “ mandru tanar”, “vanat giulgi”
- comparatii: “ a fost odata ca-n povesti”, “ mandra-n toate cele/ Cum e fecioara intre sfinti/ Si luna intre stele”
- metafore: “ noaptea mea te pateni”, “ chip de lut”, “ scaldat in foc de soare”
- majoritatea termenilor provin din limba latina si sunt neologisme “ demon”, “ himeric”, “haos”
- numeroase expresii populare :” sara”, “imbatata de amor”, “ acu-i acu”, “ sa-ti incerci norocul”
- exprimarea aforistica, Demiurgul adresandu-se lui Hyperion printr-o exprimare gnomica: “ Toti se nasc spre a muri/ Si nu cunoastem moarte”
- muzicalitate: rima incrucisara, aliteratii,marimea de 7-8 silabe, ritm iambic impletit cu cel amfibrahic, rime masculine impletite cu rime feminine
