Floare Albastra Flashcards
0
Q
Din ce curent face parte?
A
Romantism , secolul 19
1
Q
Cine a scris opera?
A
Mihai Eminescu
2
Q
Cand a fost publicata?
A
1873, Convorbiri literare
3
Q
Tema
A
Iubirea se impleteste cu natura si cu tema omului de geniu, condamnat la nefericire si singuratate prin neimplinirea idealului erotic
4
Q
Titlul
A
” floare albastra” devine laitmotiv ( utilizata de Novalis si Leopardi) , ilustrand idealul de iubire in viziunea eminesciana :
- aspiratia spre iubirea ideala posibila, proiectata in viitor
- imposibilitatea implinii cuplului, deoarece fac parte din planuri diferite
5
Q
Prima secventa poetica ( primele trei strofe)
A
- evidentiaza conditia omului de geniu prin intermediul monologului fetei, adresare directa cu o tenta de repros la adresa celui care aspira spre cunoastere: “ Iar te-ai cufundat in stele/ Si in nori si-n ceruri nalte?”
- adverbul “iar” = permanenta preocuparilor de cunoastere
- barbatul mediteaza asupra unor idei superioare ce simbolizeaza cultura, cunoasterea, istoria: “ campiile Asire”, “ piramidele-nvechite”, “ intunecata mare”
- desi nu ii impartaseste viziunea, fata il iubeste cu sinceritate, numindu-l “ iubite”
- limbajul popular al acesteia “ Si-apoi cine ce treaba are!” si viziunea diferita a acestei asupra lumii “ Nu cata in departare/ Fericirea ta, iubite!” reflecta discrepanta dintre omul de rand si geniu
6
Q
Secventa a doua (strofa a patra)
A
- monologul liric al eului liric in care se accentueaza superioritatea preocuparilor si a gandirii sale, prevestind finalul poeziei
- iubirea este “ mitica” si chiar daca geniul recunoaste ca “ ea spune adevarul” , de dinstinge o usoara ironie privind neputinta lui de a fi fericit cu iubirea banala, atitudinea exprimata cu superioritatea omului de geniu “ Eu am ras, n-am zis nimica”
7
Q
A treia secventa poetica ( strofele 5-12)
A
- monologul fetei este o invitatie adresata barbatului de a se abandona iubirii intr-o natura de o frumusete salbatica
- prima oara, iubirea este paradisiaca, decorul natural feeric reface imaginea arhetipala a Edenului, prin figurarea unui tablou salbatic, de inceput de lume, in care “ stanca sta sa se pravale/In prapastia mareata”
- cuplul de indragostiti intruchipeaza cuplul adamic
- imaginea auditiva “ und-izvoare plang in vale” reda susurul abia auzit al apelor, iar izvoarele, personificate, creeaza o muzica suava, menita sa incante tanara pereche
8
Q
A treia secventa 2.0
A
- iubirea se transforma intr-un joc al seductiei, capabil sa starneasca pasiunea, in care femeia este cea care il initiaza pe barbat in tainele iubirii, invatandu-le ce are de facut, in timp ce el se lasa fascinat ritualului
- iubita isi face un autoportret, din care reies fiorul si emotia prin intermediul epitetelor cromatice “ Voi fi rosie ca marul,/ Mi-oi desface de aur parul”
- fata se abandoneaza cu rezerve iubirii, asteptand primul sarut, care este ascuns sub palarie, din timiditate
- desprinderea de cadrul natural paradisiac si coborarea “ spre sat in vale” anticipeaza degradarea sentimentului iubirii prin plasarea acestuia in spatiul impur al vietii umane
- ruptura in iubire este anticipata de trecerea portii de catre fata “ Inc-o gura - si dispare…”
- femeia pierduta este idealul pe care niciodata nu il va mai gasi
- epitetele la superlativ absolut reflecta frumusetea fizica a acestei fiinte lipsite de inhibitii : “ Ce frumoasa, ce nebuna/ E albastra-mi, dulce floare!”
9
Q
Ultima secventa ( ultima strofa)
A
- este de o coplesitoare tristete
- verbele la perfectul compus “ te-ai dus”, “ a murit” sugereaza imposibilitatea realizarii idealului de iubire, cuplul s-a destramat –> nu mai poate fi refacut, pentru ca iubirea ideala este unica pentru omul de geniu ce nazuieste spre perfectiune
- regretul pierderii idealului iubirii este exprimat prin exclamatia repetitiva “ Floare- albastra! Floare-albastra”
- prin asonantele si prin adverbul “totusi” se produce o brutala trezire la realitate scotandu-l pe indragostit din lumea fantasmelor trecutului
- urmat dd cele trei puncte de suspensie, acesta accentueaza sentimentul nefericii, caci in absenta iubirii “ este trist in lume!”
10
Q
Muzicalitate
A
- Eugen Simion: “ expresie a unei muzicalitati interioare profunde, o muzica inconfundabila, care devine semnul de identitate al eminescianismului”
- se degaja din prozodie
- cele 14 catrene cu masura de 8 silabe si ritm trohaic, cu rima imbratisata
- cuvinte cu asonante sau aliteratie “ totusi”
- inversiuni “ dulce floare”, “ dulce minune”, “ albastra-mi” sau utilizarea unor diminutive “ gurita”
- repetitii: Floare-albastra! Floare-albastra!
11
Q
Limbaj
A
- alternarea limbajului simplu, colocvial al fetei cu cel al limbajului literar al monologului liric
- regionalisme “ nu cata”, “ vom sede”
- forme verbale arhaice “s-ar fi ivit”
- forme la viitor popular “mi-i spune”, “ mi-i tine”
12
Q
Lirism
A
- imbinare de lirism subiectiv : marci lexico-gramaticale– verbe si pronume la persoana 1 sg si pl sustin prezenta eului liric: “ am ras”, “n-am zis”, “stam”, “eu”, “mi-“
- subiectivitate accentuata de adresarea directa a iubitei, manifestat cu predilectie prin vocativul “iubite”, prin verbe si pronume la persoana a 2a sg “ hai”, “ a ta”, “ te”, “ ta”
- lirism obiectiv: detasarea eului litic prin marci lexico-gramaticale : verbe si pronume la persoana a3a: “ zise”, “ spuse”, “sta”, “dispare”
