Legea penala si infractiunea Flashcards
Art. 1: Legalitatea incriminării
1)Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni.
(2)Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la
data când a fost săvârşită.
Art. 2: Legalitatea sancţiunilor de drept penal-ce sanctiuni pot fi luate-cand nu se poate aplica o sanctiune 2 cazuri-una se refera la limite
1)Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care
au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis
fapte prevăzute de legea penală.
(2)Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă
aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită.
(3)Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia
Art. 3: Activitatea legii penale
Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.
Art. 4: Aplicarea legii penale de dezincriminare-efecte si decizia ccr referitoare la deciziile ccr de neconstitutionalitate
Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În
acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii
vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează
prin intrarea în vigoare a legii noi.
*) Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din Codu
l penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată
neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este
neconstituţională.
Art. 5: Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei-la ce se mai aplica-dispozitiile ccr
(1)În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau
mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate
neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau
completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale
mai favorabile.
*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 5 din
sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în
stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Art. 6: Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei alin 1-3
(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a
pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară,
sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea
săvârşită, se reduce la acest maxim.
(2)Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la executarea
ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii
pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.
(3)Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte
cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de
partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
Art. 6: Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei alin 4-7
(4)Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au
corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai
favorabilă.
(5)Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare şi măsurile
de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent
în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.
(6)Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de
siguranţă, acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.
(7)Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul
pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită
potrivit dispoziţiilor alin. (1)-(6).
Art. 7: Aplicarea legii penale temporare
(1)Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta
nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.
(2)Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare
este limitată prin natura temporară a situaţiei care a impus adoptarea sa.
Art. 15: Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii-definitie infractiune si relatie infractiune si raspundere penala
(1)Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă
persoanei care a săvârşit-o.
(2)Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Art. 16: Vinovăţia
alin 1-3-cand constituie fapta infractiune-formele vinovatiei(3)-intentia
(1)Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
(2)Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul
a)prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b)prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui
Art. 16: Vinovăţia alin 4-6-formele de culpa-intentai depasita -forma de baza a vinovatiei
(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
a)prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b)nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
(5)Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un
rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6)Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta
comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres
Art. 17: Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune
Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin omisiune, când:
a)există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;
b)autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o
stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.
:Cauzele justificative
Art. 18: Dispoziţii generale cum afecteaza fapta -asupra cui functioneaza
(1)Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele
justificative prevăzute de lege.
(2)Efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor.
Art. 19: Legitima apărare-carctere atac si aparare si persoanele pt care functioneaza-prezumptia de legitima aparare
(1)Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.
(2)Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct,
imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general,
dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
(3)Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge
pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta,
fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.
Art. 20: Starea de necesitate
(1)Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate.
(2)Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care
nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun
important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai
grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
Art. 21: Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii-ce fel de cauza care inlatura caracterul ilicit este -ordinul superiorului si cand nu este justificat
(1)Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege
sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de
aceasta.
(2)Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii
impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit
ilegală.
Art. 22: Consimţământul persoanei vătămate
(1)Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu consimţământul persoanei vătămate, dacă
aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
(2)Consimţământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracţiunilor contra vieţii, precum şi
atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.
:Cauzele de neimputabilitate-dispozitii generale-se extinde?,exceptie
(1)Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condiţiile vreuneia
dintre cauzele de neimputabilitate.
(2)Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanţilor, cu excepţia cazului fortuit
Art. 24: Constrângerea fizică-conditia constrangerii
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia
făptuitorul nu i-a putut rezista.
Art. 25: Constrângerea morală
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată
prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în
alt mod.
Art. 26: Excesul neimputabil-distinctie legitima aparare si stare de necesitate
(1)Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă
apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu
gravitatea atacului.
(2)Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de necesitate,
care nu şi-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele
care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.