Izvoarele dreptului internaţional public Flashcards
TIPURI DE IZVOARE
Izvoarele principale ale dreptului internaţional public sunt:
a) tratatul
b) cutuma
Tratatul - definitie
Tratatul este un acord încheiat în scris între:
state,
state şi organizaţii internaţionale sau
între organizaţii internaţionale,
guvernat de dreptul internaţional, încheiat în scopul de a produce efecte juridice şi consemnat într-un instrument unic sau în două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa (art. 2 din Convenţia de la Viena din 1969).
Este cel mai important instrument în relaţiile internaţionale, fiind cadrul juridic al acestora şi modalitatea principală de creare a normelor dreptului internaţional. Tratatul stabileşte drepturi şi obligaţii pentru părţi.
Distincţia între tratatele-legi şi tratatele-contract
-tratatele-legi: izvoare de drept cu caracter multilateral, care determină direct formarea dreptului internaţional, stabilind norme juridice ce reglementează raporturi cu un anumit grad de generalitate;
-tratatele-contract: dispoziţii cu caracter „contractual” care acţionează indirect asupra formării dreptului internaţional, realizând operaţii juridice ce vizează raporturi individuale.
Tratatele-contract au doar forma unui tratat, conţinutul fiind de contract civil, administrativ, comercial (un acord de împrumut, o tranzacţie de terenuri pentru o ambasadă etc.).
Avantajele tratatului faţă de cutumă
- exprimare directă şi explicită
- exprimare rapidă şi eficientă;
- forma scrisă, solemnitatea (posibilităţi mai uşoare de probă)
- înlătură echivocul şi conferă stabilitate relaţiilor internaţionale
Cutuma internaţională - definitie
- reprezinta acea practică urmată de anumite subiecte de drept internaţional cu convingerea că reprezintă o normă cu forţă juridică obligatorie.
- se caracterizează prin constanţă şi prin îndelungata durata de aplicare.
Elementele cutumei:
Elementul material:
- Cutuma presupune o practică generală (participare largă şi reprezentativă), comună unui număr de state;
- constă din acte repetate;
- această practică este uniformă, constantă (actele repetate sunt cel puţin similare - pot apărea diferenţe mici, neesenţiale);
- practică relativ îndelungată.
Elementul subiectiv sau psihologic al cutumei:
-practica trebuie să fie considerată ca fiind obligatorie (o normă juridică);
Izvoarele secundare ale dreptului internaţional public
- -principiile generale de drept
- -hotărârile instanţelor internaţionale judecătoreşti şi arbitrale şi doctrina (mijloacele auxiliare de determinare a normelor dreptului internaţional)
- -actele unilaterale ale statelor
- -actele organizaţiilor internaţionale
- -legislaţia internă şi hotărârile judecătoreşti interne
- -echitatea
Izvoarele secundare ale dreptului internaţional public
Principiile generale de drept
- Principiul egalităţii suverane – Conform Declaraţiei, statele “au drepturi şi obligaţii egale şi sunt membri egali ai comunităţii internaţionale, indiferent de deosebirile de ordin economic, social, politic sau de altă natură”.
Conţinutul principiului:
-statele sunt egale din punct de vedere juridic;
-fiecare stat are obligaţia de a respecta personalitatea altor state;
-integritatea teritorială şi independenţa politică sunt inviolabile;
-fiecare stat are dreptul de a-şi alege şi dezvolta în mod liber sistemul său politic, social, economic, cultural; - Principiul neamestecului în treburile interne ale unui stat (obligaţia statelor de a nu interveni în afacerile interne ale unui alt stat)
- Principiul nerecurgerii la forţă sau la ameninţarea cu forţa
Dreptul internaţional permite folosirea forţei în două situaţii:
-folosirea forţei pe baza hotărârii Consiliului de Securitate ONU;
-exercitarea dreptului de autoapărare individuală sau colectivă împotriva unui act armat. - Principiul soluţionării pe cale paşnică a diferendelor internaţionale. Trebuie făcută distincţie între diferend/situaţie: diferend – este o neînţelegere între două sau mai multe state are şi-au formulat deja pretenţiile sau contrapretenţiile (poziţiile lor sunt evident delimitate); situaţie – este o împrejurare de fapt intervenită între două sau mai multe state, ce produce fricţiuni între ele şi care poate evolua sau nu într-un diferend.
- Principiul respectării drepturilor omului şi libertăţii fundamentale
Exemple de principii procesuale şi materiale:
-Respectarea egalităţii părţilor şi dreptului lor la apărare,prezentarea probelor, utilizarea presupunerilor şi probelor indirecte,
-autoritatea de lucru judecat.
-Nici o persoană nu poate transmite alteia mai multe drepturi decât are ea însăşi,
-principiul bunei credinţe.Apreciem că principiile de drept intern nu pot fi izvoare ale dreptului internaţional pentru că exprimă voinţa unilaterală a statului (a unui stat).
Izvoarele secundare ale dreptului internaţional public
Hotărârile instanţelor internaţionale judecătoreşti şi arbitrale şi doctrina (mijloacele auxiliare de determinare a normelor dreptului internaţional)
- HOTARARILE
Hotărârile instanţelor judecătoreşti sau jurisprudenţa internaţională:
- nu sunt considerate precedente (ca în dreptul anglo-saxon), pentru că nu au valoare obligatorie decât între părţi şi cu privire la cauza soluţionată;
- sunt mijloace de constatare a unor norme juridice de drept internaţional, de interpretare şi aplicare;
- judecătorul internaţional aplică, printr-o operaţiune intelectuală dreptul deja existent la situaţia concretă, ceea ce exclude invocarea de reguli exterioare dreptului deja existent;
Izvoarele secundare ale dreptului internaţional public
Hotărârile instanţelor internaţionale judecătoreşti şi arbitrale şi doctrina (mijloacele auxiliare de determinare a normelor dreptului internaţional)
- DOCTRINA
Doctrina este alcătuită din lucrările autorilor celor mai calificaţi ai diferitelor naţiuni;
-doctrina face în principal o operă critică, analizează şi sintetizează, fără competenţa de a elabora norme de drept internaţional.
Izvoarele secundare ale dreptului internaţional public
Actele unilaterale ale statelor
DEFINITIE
Actul prin care o singură parte introduce norme generatoare de drepturi şi obligaţii în raporturile juridice care interesează alte subiecte de drept internaţional.
Caracteristici:
- sunt manifestări de voinţă a unui singur subiect de drept internaţional
- independenţă faţă de alte manifestări de voinţă;
- producerea de efecte juridice.
Sunt acte unilaterale ale statelor:
- notificarea: actul solemn prin care un stat aduce la cunoştinţa unuia sau mai multor state un fapt determinat care produce efect (declaraţie de război, de neutralitate, etc),
- recunoaşterea: manifestarea de voinţă a unui subiect de drept internaţional naţional, prin care se consideră legitimă o stare de lucruri, o pretenţie dată. Poate avea efecte constitutive (recunoaşterea unei cutume) declarative (recunoaşterea unui stat/guvern);
- protestul: manifestarea de voinţă prin care un stat nu recunoaşte ca legitimă o pretenţie, o conduită sau o situaţie dată (actul contrar recunoaşterii). Prin protest, statul îşi prezervă nişte drepturi în revendicările altui stat.
Spre pildă, scrisoarea de protest a Rusiei faţă de intenţia SUA de a efectua percheziţii la misiunea comercială rusă la Washington, care beneficiază de imunitate diplomatică. Ministrul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse l-a convocat de consilierul-ambasador de la ambasada SUA la Moscova pentru a-i inmâna scrisoarea de protest
Izvoarele secundare ale dreptului internaţional public
actele organizaţiilor internaţionale
actele organizaţiilor internaţionale
Actele organizaţiilor internaţionale au, de regulă, caracter de recomandare (nu impun obligaţii statelor), deci nu sunt izvor de drept.
Ex.
Rezoluțiile Consiliului de Securitate sunt obligatorii în cazul în care sunt făcute în conformitate cu prevederile Capitolului VII (acțiune cu privire la amenințările la adresa păcii, de încălcare a păcii, și a actelor de agresiune) al Cartei.
Rezoluțiile făcute în conformitate cu prevederile Capitolului VI (soluționarea pașnică a litigiilor) nu au mecanisme de aplicare și sunt, în general, considerate a fi nu obligatorii în conformitate cu dreptul internațional.
Actele ce se referă la structura şi funcţionarea organizaţiei (dreptul intern al organizaţiei), de exemplu Regulile de procedură-sunt însă obligatorii
Izvoarele secundare ale dreptului internaţional public
legislaţia internă şi hotărârile judecătoreşti interne
Ele exprimă voinţa unui singur stat şi pot fi elemente în procesul formare a cutumei dacă mai multe state emit legi interne cu reglementări asemănătoare.
De exemplu: instituţia platoului continental cristalizat prin practici unilaterale ale statelor, inclusiv acte legislative interne.
Izvoarele secundare ale dreptului internaţional public
echitatea
Nu este un izvor de drept propriu-zis dar poate avea rol de completare a lacunelor sau de înlocuire a aplicării dreptului. Ar putea fi definită ca un ansamblu de principii şi idei cu ajutorul cărora se face distincţie între just şi injust în ordinea juridică internaţională.
