Întrebări examen Flashcards
- Prezentaţi, pe scurt, una din libertăţile de circulaţie.
1.Libera circulație a produselor
În calea liberei circulaţii a produselor există două tipuri de bariere: barierele tarifare,
reprezentate de taxele vamale şi de contingentări, şi barierele netarifare. Barierele tarifare au fost eliminate, iar cele netarifare urmau a fi. Acestea sunt barierele tehnice (standardele de calitate, standardele ecologice), barierele
fiscale şi barierele administrative.
A. Barierele tehnice se referă, în principal, la standarde.
a) Standardele de calitate. Standardele sunt descrieri privind caracteristicile tehnice ale produselor, calitatea acestora
(conţinut, greutate, design, performanţe, durabilitate, consumul de energie, manipulare,
adaptabilitate, impactul asupra mediului etc.). Scopul standardelor constă în asigurarea securităţii
lucrătorilor, protecţia sănătăţii consumatorilor, protecţia mediului, reducerea costurilor prin
standardizare.
Standardele şi normele tehnice devin bariere tehnice în calea comerţului numai dacă sunt
diferite de la o ţară la alta, sau dacă nu sunt recunoscute în alte ţări. Modalităţile de a depăşi barierele care decurg din existenta unor standarde diferite în ţările
respective sunt fie de a se stabili standarde comune, fie de a se promova recunoaşterea reciprocă a
standardelor.
b) Standarde ecologice
Protecţia mediului este o problemă globală. Un produs de calitate trebuie să răspundă
nevoilor consumatorilor dar fără a dăuna mediului. Paralel cu standardele de calitate, s-a dezvoltat
un management ecologic. În contextul problematicii Pieţei Interne, Comunitatea Europeană a
elaborat reguli care se aplică peste tot în comunitate, indiferent de originea comunitară sau
necomunitară a respectivelor companii, cu privire la protecţia sănătăţii şi securităţii la locul lor de
muncă – acesta incluzându-se în noţiunea de mediu în sens larg – , la responsabilitatea
patronatului
B. Bariere fiscale:
Barierele fiscale se referă la diferenţele între ţări privind sistemele de impozite, tipul şi
mărimea impozitelor pe consum sau indirecte, variatele accize etc.
Barierele fiscale distorsionează fluxul de bunuri şi concurenţa: fluxurile de bunuri, ca
urmare a diferenţelor în impozitele pe consum; orientarea capitalului şi alocarea resurselor, ca
urmare a diferenţelor în impozitarea firmelor; fluxul mişcării de bani, ca urmare a diferenţelor în
impozitarea economiilor populaţiei; preferinţele consumatorilor, mai ales în zonele frontaliere,
privind cumpărarea anumitor bunuri supuse accizelor (băuturi, ţigări, etc.). Armonizările care s-au făcut constau în introducerea unui impozit pe consum, în toate ţările
UE, şi anume sistemul TVA, iar pentru a reduce diferenţele de mărime a nivelului impunerii, s-a
introdus un nivel minim de 15%.
C. Barierele administrative:
Controlul la frontiera reprezintă un impediment important pentru libertatea de circulaţie a
bunurilor. Acest control a fost necesar chiar şi după înlăturarea taxelor vamale, deoarece s-a
menţinut impozitarea cu TVA şi accize. Staţionarea la frontiera provoca pierdere de timp şi costuri
mai ridicate ale transportului. Desfiinţarea controlului vamal între ţările UE s-a pus în aplicare cu
începere la 1 ianuarie 1993.
- Prezentaţi, pe scurt, o politică a Uniunii Europene.
Politica comercială comună reprezintă ansamblul de măsuri, instrumente, politici aplicate
în domeniul comercial extern al Uniunii Europene. Politica comercială comună în raport cu
nemembrii a fost prevazută în textul Tratatului de la Roma. Politica comercială comună îşi propune evitarea distorsionării concurenţei indiferent de
teritoriul ţării importatoare (un tratament identic al mărfurilor la frontieră, indiferent care este ţara
de intrare a respectivelor importuri), şi crearea condiţiilor pentru o liberalizare progresivă, dar
armonizată, în relaţiile cu ansamblul comerţului mondial. Pentru realizarea obiectivelor, politica comercială comună dispune de următoarele
instrumente:
- tariful vamal comun faţă de terţi;
- armonizarea regimurilor de sprijin acordate de către statele membre exportatorilor către
ţările terţe.
Prin aplicarea tarifului vamal comun, un produs sau serviciu dintr-o ţară terţă nu este taxat
decât o singură dată, atunci când pătrunde pe teritoriul uneia dintre ţările membre ale UE.
Politica concurenţei constă în stabilirea unor standarde comune de conduită, şi pe
liberalizarea pieţelor.
Conţinutul politicii concurenţei: 5 componente
1. Interzicerea acordurilor între firme, care acorduri limitează concurenţa. Exemple: preţuri de vânzare impuse; fixarea orizontală a preţurilor; interzicerea
exporturilor; partajarea pieţelor.
2. Interzicerea abuzurilor de poziţie dominantă din partea uneia sau mai multor firme mari. O firmă se află în poziţie dominantă când controlează cel puţin 40% din piaţă. Aceste firme
erau deseori protejate de guvernele naţionale. Intervenţia Comisiei în acest domeniu a fost mai
ezitantă, aplicând puţine sancţiuni, şi acelea nu prea severe
3. Controlul fuziunilor care creează o poziţie dominantă. Această componentă este îndreptată către firmele mari, şi vizează achiziţiile ostile, fără
acordul managementului companiei vizate. Fuziunile trebuie aprobate de către Comisia europeană.
Fără acordul Comisiei, fuziunea nu poate avea loc. Această regulă se aplică doar în următoarele
cazuri:
- Cifra de afaceri a tuturor companiilor ce fuzionează este mai mare de 5 miliarde euro, ŞI
- Cifra de afaceri a fiecărei companii, la nivel european, este mai mare de 250 milioane euro.
Blocarea de fuziuni: destul de rară. Au fost doar 18 cazuri în 13 ani. Comisia europeană
poate impune condiţii înainte de aprobarea fuziunii.
4. Controlul ajutoarelor de stat acordate de un stat membru unei firme sau categorii de firme. Această componentă se referă la subvenţii de stat acordate direct firmelor, la scutiri de taxe,
la achiziţii preferenţiale, la împrumuturi, la garantarea creditelor. În 1988, în Comunitatea
Europeană, ajutoarele de stat reprezentau aproximativ 10% din cheltuielile publice. În 2002,
acestea au coborât la 1,2% din cheltuielile publice
5. Liberalizarea utilităţilor (apă, gaz,electricitate, transporturi).Este vorba aici despre telecomunicaţii (fixe), energie, apă, poştă, transporturi şi linii
aeriene, sectorul financiar sau sectorul asigurărilor. Aceste sectoare erau monopoluri naturale,
formate în anii 50, servicii publice pentru care se considera că nu trebuie să existe concurenţă. În
anii 90, aceste sectoare au fost liberalizate.
Aplicarea politicii concurenţei
La nivelul Comisiei europene, Direcţia Generală Concurenţă se ocupă de elaborarea şi
aplicarea politicii.
Politica socială a UE joacă un rol redus pe plan european:
- nu există legislaţie europeană privind protecţia socială,
- de la Bruxelles nu se acordă beneficii individuale directe,
- nu există impozite sau contribuţii plătite direct la bugetul UE,
- nu există un buget social.
În schimb, la nivel naţional, statul naţiune joacă un rol important în ceea ce priveşte politica
socială: în mod tradiţional, statul asistenţial este un stat naţional.
Totuşi, procesul de integrare europeană a erodat din suveranitatea şi din autonomia statelor
membre, inclusiv în domeniul politicii sociale. După crearea Pieţei Unice, problematica socială a
apărut pe agenda europeană: de exemplu, cele libertăţi de circulaţie redefinesc politicile sociale
ale UE.
Iată câteva măsuri luate la nivel european în domeniul politicii sociale:
- Egalitatea între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte remunerarea,
- Vârstă de pensionare egală în regimurile profesionale de pensii,
- Egalitatea între oameni, indiferent de cetăţenie, vârstă, religie, etc.
- Sănătatea şi securitatea la locul de muncă,
- Reglementarea produselor şi proceselor de producţie,
- Informarea şi consultarea lucrătorilor,
-Interzicerea discriminărilor la locul de muncă în funcţie de:
o Cetăţenie,
o Sex,
o Rasă,
o Origine etnică,
o Religie sau convingeri religioase,
o Handicap,
o Vârstă,
o Orientare sexuală
La Curtea Europeană de Justiţie au ajuns numeroase cazuri pe probleme de politică socială:
- Libera circulaţie a lucrătorilor (mobilitatea internă a forţei de muncă, în interiorul UE,
precum şi migranţii din afara UE):
o Indemnizaţiile sociale nu se distribuie doar propriilor cetăţeni, ci tuturor celor
îndreptăţiţi (din alte ţări UE, dar şi din exteriorul UE),
o Statele membre nu pot condiţiona teritoriul de „consumare” a indemnizaţiei;
- Libera circulaţie a serviciilor:
o Medicii care practică în alt stat membru ar trebui sa beneficieze de aceleaşi garanţii
acordate medicilor din acea ţară,
o Posibilitatea ca membrul unui fond de asigurare de sănătate să poată utiliza
prestatori de servicii din alte state membre (asigurările private de sănătate).
În prezent, UE intervine în politicile sociale ale statelor membre, prin 2 modalităţi:
- Prin adaptarea, direct de către UE, a unor iniţiative semnificative de politică socială,
- Prin eliminarea acelor caracteristici ale sistemelor naţionale considerate incompatibile cu dezvoltarea pieţei unice.
- Care sunt câteva avantaje economice ale apartenenţei unei ţări la Uniunea Europeană?
- Care sunt câteva dezavantaje economice ale apartenenţei unei ţări la Uniunea Europeană?
- Prin ce se caracterizează o uniune monetară?
Uniunea Economică şi Monetară presupune introducerea şi gestionarea unei monede unice.
Acest lucru presupune o politică monetară comună
- Prin ce se caracterizează o uniune vamală?
UV constă, ca şi zona de liber schimb, în eliminarea taxelor vamale şi a contingentărilor
între statele membre. În plus faţă de zona de liber schimb, această a doua etapă de integrare aduce
şi introducerea unui tarif vamal unic faţă de terţi (taxele vamale aplicabile bunurilor importate din
ţările terţe fiind negociate de către statele membre). Cu alte cuvinte, statele membre adoptă o
politică comercială comună faţă de exterior. Tariful vamal comun este elementul care permite
eliminarea deturnărilor de trafic pentru că, indiferent de ţara de intrare, tariful vamal aplicat
mărfurilor este acelaşi. Ţările terţe nu pot deci profita de disparităţile vamale dintre statele membre.
Caracteristica unei faze ca Uniunea Vamală este că o dată cu eliminarea taxelor vamale, se
instituie o serie de norme tehnice, fiscale şi administrative care îngreunează circulaţia liberă a
produselor. În esenţă, Uniunea Vamală completă generalizează libera circulaţie a mărfurilor, dar
menţine restricţii la circulaţia factorilor de producţie (a forţei de muncă, a capitalului financiar, nu
este permisă libera stabilire a agenţilor în spaţiul uniunii).
- Prin ce se caracterizează o piață unică?
Piaţa Unică sau Uniunea Economică se caracterizează, pe lângă toate caracteristicile
etapelor anterioare, prin introducerea politicilor comune şi de însoţire ale Marii Pieţe. Piaţa Unică
este de fapt o Piaţă Comună desăvârşită, completă. Piaţa Unică este „marea piaţă naţională a
spaţiului integrat”.
În cazul Uniunii Europene, politicile comune sunt: Politica Agricolă Comună (din 1967),
Politica Comercială Comună (din 1968), Politica Externă şi de Securitate Comună (din 1993),
Politica Monetară Comună (din 1999), şi Politica cncurenței.
Alte politici de însoţire: politica socială, politica de coeziune, politica industrială, politica
bugetară.
Uniunea Europeană a devenit o Piaţă Unică la 1 ianuarie 1993.
- Prin ce se caracterizează o piață comună?
Piaţa Comună păstrează caracteristicile uniunii vamale (eliminarea taxelor vamale şi a
contingentărilor între statele membre, precum şi instituirea unui tarif vamal unic faţă de terţi), la
care însă se adaugă cele 4 libertăţi de circulaţie: libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a
capitalului şi a persoanelor. În cadrul Pieţei Comune apar elemente de legislaţie comună (în
domeniul fiscal, în domeniul concurenţei), încep să funcţioneze politicile comune sau acţiuni
sectoriale comune (politica comercială comună, politica agricolă comună, politica comună în
domeniul transporturilor, politica comună în domeniul pescuitului, etc.)
Aceste libertăţi de circulaţie au fost introduse prin Actul Unic European, în 1986.
- Prezentaţi 2 crize majore prin care trece Uniunea Europeană în prezent, și arătați cum a fost afectată Uniunea Europeană de aceste crize
Pe plan intern:
BREXIT. În cadrul referendumului din 23 iunie 2016, britanicii au votat pentru ieșirea
țării lor din UE. Brexit-ul a avut efectiv loc la 1 ianuarie 2021.
Pandemia de coronavirus, care a blocat practic o mare parte din economia europeană.
Pandemia a provocat o recesiune severă în întreaga Uniune Europeană. PIB-ul UE a înregistrat o scădere semnificativă în 2020, cu unele țări precum Spania și Italia fiind printre cele mai afectate .
Sectorele turismului, ospitalității, aviației și comerțului cu amănuntul au fost puternic lovite, cu pierderi masive de venituri și numeroase falimente .
Nivelurile de șomaj au crescut semnificativ, afectând în special tinerii și lucrătorii din sectoarele afectate
Pandemia a dus la închiderea temporară a frontierelor interne și externe ale UE și la restricții de călătorie stricte
Libertatea de circulație, un pilon fundamental al UE, a fost temporar limitată pentru a controla răspândirea virusului
Pandemia a influențat și alegerile naționale și europene, aducând în discuție importanța sănătății publice și a managementului crizelor în agenda politică .
Pe plan extern:
Războiul din Siria
Izbucnit în 2011, războiul civil din Siria s-a extins rapid în întreaga țară. Statele Unite ale
Americii, Uniunea Europeană, Turcia și alte țări au impus sancțiuni Siriei. În cei 7 ani de când a
izbucnit războiul, se estimează că peste 470 000 de oameni și-au pierdut viața, 1,9 milioane de
oameni au fost rănite, iar pierderile economice au depășit 255 de miliarde de dolari, conform
datelor furnizate de ONU și de Centrul Sirian pentru Studii Politice.
Peste 4,7 milioane de sirieni și-au părăsit țara, de la izbucnirea războiului. Din aceștia,
peste 1 milion au ajuns în Europa.
Această criză migratorie, considerată a fi cea mai mare de după al doilea război mondial, a
determinat reintroducerea controalelor la frontiere, de către ţări din Spaţiul Schengen (Ungaria,
Austria, Slovenia).
În plus, războiul din Siria este şi o ameninţare la adresa securităţii regionale şi posibil
mondiale.
- Arătați importanța Tratatului … în procesul integrării europene
- Care au fost restricţiile impuse forţei de muncă din Europa Centrală şi de Est pe piaţa europeană a muncii? Cum au fost justificate aceste restricţii?
- Care sunt implicaţiile economice ale ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană? Daţi 3 exemple
- În ce an a fost introdusă moneda unică europeană? Care sunt indicatorii macroeconomici la care fac referire criteriile de convergenţă de la Maastricht?
1999
Criteriile de convergenţă de la Maastricht (pentru introducerea monedei unice europene)
1. Rata inflaţiei nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5% rata de inflaţie medie, înregistrată
pe o durată de 12 luni în trei din cele mai bine situate ţări la acest indicator. (maxim 3%)
2. Ratele dobânzii pe termen lung nu trebuie să depăşească cu 2% ratele medii înregistrate în
trei ţări care au inflaţia cea mai redusă. (maxim 7,8%)
3. Ratele de schimb ale monedei naţionale trebuie să rămână inferioare marjelor de fluctuaţii
autorizate de către S.M.E. pe o perioadă de cel puţin doi ani. (maxim ± 2,25%)
4. Deficitul public trebuie să rămână inferior nivelului de 3% din PIB.
5. Datoria publică brută acumulată a administraţiilor centrale şi locale trebuie să fie inferioară
nivelului de 60% din PIB.
- Care sunt principalele instituții implicate în procesul decizional european?
- Cum este reprezentată România în instituțiile europene?
