dreptul tratatelor Flashcards
definitie tratat
- Tratatul este un acord de voinţe încheiat în scris între subiectele de drept
internaţional (în special între state, state şi organizaţii internaţionale sau între
organizaţii internaţionale) şi guvernat de dreptul internaţional, încheiat în
scopul de a produce efecte juridice şi consemnat într-un instrument unic sau
în două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa.
care este scopul tratatului
încheierii sale este de „a produce efecte juridice”: tratatul este
încheiat pentru a crea, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii în raporturile dintre
subiecte de drept internaţional (de exemplu, o simplă declaraţie de intenţie nu este
tratat).
care sunt formele tratatului
„consemnat într-un instrument unic sau în două sau mai multe instrumente
conexe”: tratatul poate fi încheiat în formă clasică (solemnă) sau în formă
simplificată (schimb de note verbale sau de scrisori).
Elementele esenţiale ale tratatului
Condiţii de fond în funcţie de care un act internaţional este calificat ca tratat:
a) Părţile tratatului – trebuie să fie subiecte de drept internaţional (mai
exact, părţile tratatului trebuie să aibă capacitatea de a încheia tratate);
b) Voinţa părţilor – trebuie să fie liber exprimată, fără vicii de consimţământ;
c) Obiectul tratatului să fie licit şi rezonabil (posibil);
d) Tratatul să producă efecte juridice (stabilirea unor norme de conduită
obligatorii cu caracter general şi permanent sau crearea, modificarea sau stingerea
unor drepturi ori obligaţii anume între părţi);
e) Guvernarea tratatului de către normele de drept internaţional
. Elementele accesorii ale tratatului
termenul - un eveniment viitor şi sigur de care depinde intrarea în vigoare
(termen suspensiv) sau ieşirea din vigoare a unui tratat (termen rezolutoriu);
b) condiţia – un eveniment viitor şi nesigur de care depinde începerea (condiţie
suspensivă) sau încetarea (condiţie rezolutorie) executării obligaţiilor prevăzute de
un tratat.
Autorităţile competente să încheie tratate
sunt prevăzute de Constituţia
şi legislaţia fiecărui stat, respectiv (pentru organizaţiile internaţionale) în actele
constitutive ale organizaţiilor internaţionale. În practica statelor, puterea executivă
(preşedintele, guvernul) are competenţa pentru negociere şi semnare, iar
parlamentele participă la exprimarea consimţământului de a deveni parte la tratat
prin ratificare sau aderare.
ce se intampla daca se incalca o norma interna privitoare la incheierea tratatului
• încălcarea să fie manifestă, în sensul de a fi obiectiv evidentă pentru un stat
care se comportă potrivit practicii obișnuite și bunei credințe;
• să privească o normă fundamentală a dreptului intern privitoare la
competenţa de a încheia tratate.
cine face negocierea tratatelor
seful de dtat, seful de guvern, ministrul mae, ambasadorii si reprezentantii permanenti pentru negociere,d ar au nevoie de depline puteri pentru semnare
«Deplinele puteri»
documentul emis de autoritatea competentă a unui stat, prin care sunt
desemnate una sau mai multe persoane împuternicite să reprezinte statul pentru
negocierea, adoptarea sau autentificarea (semnarea) unui tratat
prin ce se face autentificarea textului
semnare definitiva, semnare ad referendum, parafare
semnare definitivă
testare solemnă a faptului că negocierile s-au încheiat
şi că textul reprezintă forma definitivă a tratatului, nemaiputând fi modificat
unilateral de niciun stat participant
semnarea ad referendum
– autentificare cu caracter provizoriu, care depinde
de confirmarea ulterioară a statului (atunci când reprezentantul are împuterniciri
să negocieze, dar nu să şi semneze);
- parafarea
– înscrierea iniţialelor numelui negociatorului, cu acelaşi efect ca
semnarea ad referendum.
Notă: Semnarea ad referendum şi parafarea trebuie urmate de semnarea
definitivă
Exprimarea consimţământului de a deveni parte la tratat se face prin:
semnare (atunci când ea exprimă nu doar autentificarea, ci şi consimţământul);
- ratificare (act intern de aprobare a parlamentului ce presupune semnarea
prealabilă a tratatului);
- aderare (act intern, de regulă tot al parlamentului, prin care statele, indiferent
dacă au luat sau nu parte la negocieri, dar nu au semnat tratatul, pot deveni parte
la tratat);
- aprobarea (de regulă, act al guvernului, ce presupune semnarea prealabilă
a tratatului);
- acceptarea (uneori echivalentă cu aprobarea, alteori cu aderarea);
proceduri ulterioare exprimarii consimtamantului
- schimbul instrumentelor de ratificare, aprobare (în cazul tratatelor bilaterale);
- depunerea instrumentelor de ratificare, aderare, acceptare (în cazul tratatelor multilaterale);
- notificarea ratificării, aprobării, aderării, acceptării.
Intrarea în vigoare
la data schimbului instrumentelor de ratificare, aprobare (pentru tratatele
bilaterale)
• la data depunerii unui anumit număr de instrumente de ratificare, aprobare,
acceptare (pentru tratatele multilaterale), prevăzut de tratatul multilateral respectiv
• la data ultimei comunicări privind îndeplinirea procedurilor legale interne de
intrare în vigoare (tot în cadru bilateral).
Înregistrarea tratatelor
- Carta ONU prevede, în art. 102, procedura înregistrării la ONU a tratatelor.
Neînregistrarea nu afectează însă forţa lor juridică, ci doar opozabilitatea acestora
faţă de terţi.
ce tratate avem conform legii interne
la nivel de stat, de guvern sau departamental
ce forme de consimtamant avem conform legii interne
prin ratificare, aprobare, aderare sau acceptare şi, în mod excepţional,
prin semnare.