capitol 3 - Tratamentul chemo-mecanic al canalelor radiculare Flashcards
Izolarea campului operator cu sistemul de diga
Un element foarte important In cadrul tratamentului endodontic il reprezinta izolarea campului operator, realizata cel mai eficient prin utilizarea sistemului de diga (1,2,3). Folia de cauciuc ca mijloc de izolare a fost introdusa inca din anul 1864, de catre Sanford Baro.
Avantajele sistemului de diga
🎯1. permite o izolare perfecta a campului operator: elimina riscul de contaminare a campului operator si a medicului cu saliva si sange, reduce incarcarea cu microflora orala a aerosolilor produsi;
🎯2. impiedica aspirarea sau ingestia corpilor straini;
🎯3. asigura acces si vizibilitate mai buna prin retractia tesuturilor moi (buze, limba, obraji), conceperea regiunii cervicale dentare si contrastul de culoare dintre folie si tesuturile dentare;
🎯4. elimina contactul cu diverse substante iritante sau prezentand un gust neplacut utilizate in cursul tratamentului.
Dezavantajele sistemului de diga
- este contraindicata aplicarea sistemului la pacientii prezentand astm, respirafie orala, atacuri de panica, alergie la latex; exista pentru acesta situatii folii non-latex realizate din polyisopren sau nitril;
- este necesara alocarea unui timp suplimentar pentru aplicarea sistemului de diga in situatii dinficile: molari de minte, malpozitii dentare;
- in situatia existentei unei reconstructii coronare importante, este in prealabil necesara unei reconstructii temporare a peretilor coronari pentru a putea aplica clemele de de diga.
Componentele sistemului de diga sunt reprezentate de:
🎯- folie de diga: forma rectangulara, grosime de 0,15 - 0,35mm;
🎯- cadru: metalic sau din material plastic;
🎯- cleme: prezinta un arc sau inel plasat totdeauna distal si brate fixatoare;
🎯- cleste perforator al foliei, realizand orificii de diametre diferite (tip Ainsworth) sau nu (tip Ash);
🎯- pensa (cleste) port-clema care permite aplicarea clemei la nivelul dintelui.
lnstrumentarul endodontic
Instrumentarul endodont:ic este utilizat in toate etapele tratamentului endodontic si poate in functie de utilizarea sa in:
🔸Instrumentar necesar pregatirii cavitatii de acces
🔸Instrumentar necesar irigarii canalului radicular (manual si rotativ)
🔸 lnstrumentar necesar obturarii canalului
radicular
lnstrumentele utilizate pentru prepararea cavitatii de acces
Crearea accesului la camera pulpara implica abordarea dintelui la locul de electie. Pentru unei cavitatii de acces se utilizeaza freze de turbina si de piesa contraunghi si inserturi sonice sau ultrasonice.
Trepanarea camerei pulpare se: realizeaza cu freze diamantate sferice Ia viteza inalta in smalt si conventional in dentina. Alegerea diametrului acestora se face in functie de dimensiunea lor coronara a dintelui ce urmeaza a fi tratat.
Frezele diamantate sunt preferate in raport cu cele din carbura de tungsten, deoarece creeaza suprafete mai netede si vibreaza mai putin, fiind mai bine tolerate de catre pacienti. Acestea sunt utilizate pentru largirea cavitati de acces si penetrarea initiala in camera pulpara. Miscarile realizate cu aceasta freza sunt de excavare, indepartand smaltul si dentina. Daca volumul camerei pulpare este mare, medicul poate resimti o senzatie de “cadere in gol” in momentul patrunderii prin tavanul camerei pulpare, orientarea frezei fiind in directia cornului pulpar celui mai voluminos. In cazul dintilor prezentand o coroana inalta, accesul necesita utilizarea frezelor cu gat lung.
Indepartarea completa a tavanului camerei pulpare se realizeaza la viteza conventionala cu freze sferice, prin miscari de scoatere activa si cillndrice, prin miscari de lateralitate.
Controlul eliminarii in totalitate al tavanului camerei pulpare se face prin palpare cu sonda 17, care trebuie sa alunece liber pe peretii laterali ai cavitatii fara a intalni nici o interferenta.
Finisarea ulterioara a cavitatii de acces se face la viteza inalta, cu freze prezentand gat lung si varf inactiv, permitand astfel pastrarea morfologiei planseului camerei pulpara, fara riscul perforarii acestuia. Trebuie realizata o trecere lina si continua de la peretii cavitatii de acces la cei ai camerei pulpare, indepartandu-se dentina ce poate bloca accesul direct al instrumentelor endodontice la nivelul canalelor radiculare,
Sonda Rhein sau DC 1 6 [Hu Friedy] este utilizata pentru localizarea orificiilor si in deteminarea angulatiei canalului radicular.
Se pot totodata utiliza anse (inserturi) ultrasonice, foarte utile pentru finisarea cavitatii de acces, indepartarea controlata a dentinei si a calcificarilor si detectarea (deschiderea) orificiilor de emergenta ale canalelor radiculare.
- 2.2. Instrumentarul utilizat pentru largirea canalelor radiculare
- 2.2.1. lnstrumente endodontice manuale de largire a canalelor radiculare
Aceste instrumente au fost standardizate conform normelor ISO (International Standards
Organization) fiind clasificate in functie de diametrul, gradul de conicizare si caracteristicile partii
active. Fiecare instrument este alcătuit din mâner, tija si parte activa.
Materialele utilizate la realizarea instrumentelor endodontice manuale pot fi aliaje din otel
inoxidabil sau din nichel titan.
Caracteristicile dimensionale ale instrumentarului endodontic manual utilizat pentru
prepararea canalelor radiculare sunt reprezentate de lungime, diametru la varf si conicitate.
Lungimea totala a ansamblului tija si parte activa prezinta valori de 21 mm pentru situatiile
abordarii dintilor laterali in contextul unei deschideri limitate a cavitatii orale, 25 mm pentru
majoritatea cazurilor si 31mm pentru instrumentarea canalelor radiculare lungi. lndiferent de
lungimea instrumentului, partea activa este întotdeauna de 16 mm. Alegerea unui instrument se
face dupa estimarea lungimii de lucru pe o radiografie preoperatorie.
Diametrul la varf al instrumentarului endodontic manual este standardizat conform unor valori cuprinse intre 6 si 140 de sutimi de milimetru. Diferenta dintre diametrul la varf si respectiv
la baza partii active are o valoare constanta de 0,32 mm pentru toate instrumentelce standardizate.
Cresterea diametrului partii active dinspre varful instrumentului spre maner este de cate 0,02mm pentru fiecare mm de lungime al acesteia, ceea ce determina o conicitate ISO de 2 %
specifica tuturor instrumentelor endodontice manuale conventionale, realizate din aliaj de otel inoxidabil.
Clasificarea instrumentarului endodontic manual conventional utilizat pentru largirea canalelor radiculare se bazeaza pe caracteristicile partii active.
Acele Kerr 816 2436
Acele Kerr prezinta 8-16 spire in functie de diametrul acului, avand pe sectiune o forma
triunghiulara in situatia acelor Kerr burghiu (reamer), respectiv 24-36 spire si o forma patrata in
situatia acelor Kerr pila (file).
Forma pe sectiune patrata asigura rezistenta la torsiune si flexiune a acului, ceea ce le indica
utilitatea in negocierea initiala a canalelor radiculare, iar forma triunghiulara le face mai eficiente
in indepartarea dentinei radiculare. Aceste instrumente manuale produc o largire excentrica
canalelor radiculare curbe, avand tendinta de a fi active in mod diferentiat reducand mai mult din anumiti pereti ai canalului si mai putin sau chiar deloc din ceilalti, in functie de anatomia interna a canalului respectiv si de flexibilitatea instrumentului. Pot astfel sa apara o serie de accidente precum praguri, fenestrare, transportarea canalului.
🩺 Indicatiile utilizarii acelor Kerr sunt reprezentate de:
📌 reperarea orificiilor de intrare in canalele radiculare,
📌 permeabllizarea canalelor radiculare,
📌 largirea acestora,
📌 realizarea stopului apical
📌 a odontometriei,
📌 pistonarea unor solutii medicamentoase sau a unor paste (hidroxid de calciu, sealer) in canalul radicular,
📌 rol de electrod pentru ionoforeza si diatermie,
📌dezobturarea canalelor radiculare.
Exista in prezent mai multe variante de ace Kerr, realizate in scopul contracararii
deficientelor si riscurilor specifice acelor Kerr clasice.
🔺- Acele Flexofile constituie o versiune mai flexibila a acului Kerr, prezentand o reducere a
memoriei elastice, cauza principala a deplasarii foramenului apical in cazul prepararii canalelor
curbe. Sectiunea transversala este de forma triunghiulara, iar varful este rotunjit, inactiv, ceea ce le indica in tehnica fortelor compensate.
- ♦️Acele K-Flex sunt similare acelor Kerr, avand pe sectiune o forma de romb ceea ce le asigura
flexibilitate sporita la diametre mari, o crestere a rezistentei la fractura si o memorie elastica
redusa in canalele curbe. Succesiunea lamelor asimetrice favorizeaza eliminarea detritusurilor si capacitatea de taiere. Sunt utilizate pentru cateterismul si largirea canalelor radiculare.
Acele Hedstrom
Acele Hedstrom sunt fabricate pornind de la o tija de otel inoxidabil cu sectiune circulara
prelucrata prin taiere, rezultand un numar de 14-30 de conuri suprapuse. Cu acest instrument se realizeaza raclarea dentinara prin miscari axiale de du-te vino in canalul radicular.
lndicatiile de utilizare sunt reprezentate de:
- completarea largirii canalelor radiculare,
- odontometrie radiologica
- extirparea unor corpi straini din canal,
- dezobturarea canalelor radiculare.
Miscarea de rotație nu este permisa, existand riscul de blocare si fractura al instrumentului.
O varianta a acelor Hedstrom o constituie acele S-file si Uni-file, prezentand un numar de
lame dublu pe aceeasi lungime de lucru. Forma pe sectiune transversala este cea a unei litere “S” care opune doua lame active (elice dubla) in rotatie orara, fiind inactive in sens antiorar.
Multiplicarea numarului de lame creste rezistenta mecanica a instrumentului. Cele doua lame
opuse inlatura efectul de insurubare cunoscut pentru acele Hedstrom si permit eliminarea
neregularitatilor canalului radicular realizand simultan cateterismul si largirea canalului.
O alta varianta acelor Hedstrom o reprezinta Acele Helifile, prezentand 3 lame taietoare
opozante (elice tripla) care lucreaza prin rotatie in sens orar. Instrumentul este foarte activ, cu o capacitate de centrare superioara in canalele neregulate.
- 2.2.2. lnstrumente endodontice rotative de largire a canalelor radiculare
- 2.2.2.1 lnstrumentarul endodontic rotativ conventional
Frezele de tip Gates-Glidden sunt realizate din otel inoxidabil si montate la piesa
contratraunghi.
Prezinta un gat lung si o parte activa scurta, avand 3 lame helicoidale cu o lungime
variabila de la 2,5 la 4,5 mm in functie de diametrul instrumentului.
Diametrul partii active este
marcat printr-unul sau mai multe inele ce se afla inscriptionate pe maner.
Aceste instrumente se utilizeaza in treimea coronara a canalului radicular, in scopul
realizarii unei preevazari care sa permita astfel un acces al instrumentelor endodontice direct, cat mai apropiat de linia dreapta, spre treimea apicala. Miscarea efectuata cu frezele de tip Gates Glidden este pasiva, circumferentiala, de periere a peretilor canalului.
- lnstrumentarul endodontic rotativ din aliaj de nichel titan
Aliajul de nichel-titan a fost propus pentru realizarea de instrumentar endodontic de catre Walia si Brantley in anul 1988. Acest aliaj prezinta o compozitie de circa 55% in greutate nichel si 45% titan avand flexibilitate, elasticitate, rezistenta la coroziune si biocompatibilitate superioare otelului inoxidabil, permitand astfel realizarea unei instrumentari endodontice
superioare si predictibile. Sistemele rotative utilizand instrumentar realizat din nichel-titan au aparut la inceputul anilor 1990 si au cunoscut o permanenta evolutie si diversificare. Exista in prezent o mare varietate de sisteme, cuprinzand un numar de instrumente si o secventa de utilizare a acestora diferite, prezentand caracteristici tehnice, viteze de rotatie si cuplu (torque) specifice. Miscarea de rotatie a instrumentului este transmisa prin utilizarea de motoare si piese de endodontie, existand si din aceasta perspectiva diferente date de tipul de rotatie - la turatie constanta si respectiv de reciprocitate. Fiecare noua generatie de sisteme rotative prezinta
instrumente realizate din diferite variante de aliaj de nichel titan, cu proprietati fizice modificate in scopul obtinerii unei calitati superioare, in principal din perspectiva elasticitatii si a rezistentei mecanice (11,12,13,14,1 5,16). Un instrument rotativ din aliaj de nichel titan este definit de o serie de particularitati proprii, printre care se numara cele reprezentate de dimensiuni, conicitate, aspectul si detaliile tehnice ale partii active, caracterul activ sau inactiv al varfului si particularitatile tipului de aliaj din nichel titan din care este realizat.
Caracteristicile principale ale instrumentelor de nichel titan
🎯 - Flexibilitatea. lnstrumentele de nichel-titan sunt de 4 ori mai flexibile decat cele din otel. Aceasta este influentata de compozitia materialului, tratamentului termomecanic, geometria instrumentului, incluzand diametrul si forma pe sectiune transversala a instrumentului. Flexibilitatea crescuta permite respectarea traseului canalului radicular, diminuand riscul de producere a pragurilor si cailor false.
🎯- Elasticitatea. Aceasta mai mare in raport cu aliajele din otel inoxidabil. Super-elasticitatea permite revenirea fara deformare la forma initiala.
🎯- Modifirarea conicitatii instrumentelor. Instrumentele de Ni-Ti au conicitati variabile, cuprinse intre 2% si 12- 19%. Aceasta conicitate poate fl constanta sau variabila de-a lungul lungimii partii active, permitand reducerea numarului de instrumete necesare modelarii formei canalului radicular si implicit diminuarea timpului de lucru.
🎯- Memoria formei. lnstrumentele de nichel-titan prezinta o memorie a formei, revenind la forma initiala fara sa sufere nici o deformare, consecutiv curbarii.
-🎯 lnstrumentele sunt utilizate in rotatie continua sau reciproca cu ajutorul unui motor endodontic prezentand anumite caracteristici tehnice specifice fiecarui instrument rotativ privind viteza de rotatie si cuplul transmis.
Fiecare sistem rotativ prezinta recomandari specifice date de catre producator privind utilizarea sa. Exista totodata si anumite reguli generale care trebuie respectate:
- respectarea vitezei de rotatie implica utilizarea de motoare de endodontie capabile in general sa determine viteze de 100 - 1000 rotatii/min, cu selectarea sistemului si implicit viteze recomandate pentru fiecare instrument, de obicei cuprinse intre 250 si 600 rotatii/min;
- presiunea exercitata pe instrument trebuie sa fie minima, fara a forta instrumentul in canal, in scopul reducerii riscului de fractura;
- instrumentele de Ni-Ti se utilizeaza dupa verificarea prealabila a permeabilitatii acestuia cu un ac Kerr de 08 sau 10;
- miscarea in canal a instrumentului rotativ trebuie sa fie continua, de du-te-vino in directie corono-apicala, cu o amplitudine de aproximativ 2 mm;
- timpul de lucru la o introducere a instrumentului in canal nu trebuie sa depapeasca 10 secunde sau 3 miscari de introducere - extragere;
- instrumentarea trebuie sa fie realizata in prezenta hipocloritului de sodiu, cu irigare abundenta a canalului radicular; pentru potentarea lubrifierii si indepartarea detritusului dentinar se utilizeaza geluri continand EDTA;
- consecutiv fiecarei utilizari trebuie curatata partea activa a instrumentului de resturi dentinare prezente si verificata integritatea sa.
Aliajul de nichel-titan se prezinta in doua faze distincte in functie de temperatura mediului:
la temperatura joasa se gaseste in forma martensitica, iar la cea inalta in forma austenitica. In forma de martensitica, aliajul este ductil si foarte elastic, pe cand in faza de austenitlca este rezistent si stabil. Transformarea reversibila dintre austenit si martensit determina supraelesticitatea aliajului, in forma martensitica acesta adaptandu-se mai bine la solicitarea mecanica fara cresterea tensiunii interne,
Pentru ca instrumentul sa prezinte supraelasticitate este necesar ca aliajul sa contina o cantitate mare de Ni-Ti in faza martensitica, ceea ce impune supunerea aliajului la un tratament termic. Astfel s-a ajuns la noile generatii de instrumente endodontice realizate din:
- aliaj de nichel-titan M-Wire, introdus in anul 2007, cu flexibilitate imbunatatita si o
crestere a rezistentei la oboseala ciclica (17);
- aliaj de nichel-titan R-Phase, introdus in anul 2008, care a permis realizarea unor
instrumente endodontice prin rasucirea sarmei de Ni-Ti, prezentand o rezistenta crescuta la oboseala ciclica comparativ cu sistemele obtinute prin taiere [18); astfel a fost creat sistemul Twisted File;
- CM-wire, introdus in anul 2010, este realizat printr-un proces termic special, caracteristicile sale permitand realizarca unor instrumente extrem de flexibile, cu memorie controlata CM [12,13); acestea prezinta rezistenta superioara la oboseala ciclica si actioneaza la temperatura mediului oral in faza martensitica.
Riscul de fractura al instrumentelor de nichel-titan
Desi sunt caracterizate de flexibilitate si elasticitate deosebite, instrumentele din aliaj de nichel titan prezinta totusi riscul de fractura, determinat de consecintele utilizarii lor intr-o miscare de rotatie de-a lungul traiectului curb al canalelor radiculare: oboseala ciclica si solicitarea prin torsiune (19, 20, 21).
Oboseala ciclica reprezinta acumularea stresului in masa aliajului datorita utilizarii
prelungite a instrumentului intr-un canal curb sau datorita mai multor utilizari repetate, fiind influentata de gradul de flexiune (incovoiere); este determinata de numarul de rotatii pe care un instrument este capabil sa il realizeze impotriva unor forte opuse. Acest parametru depinde de gradul de curbura al canalului, de raza curburii acestuia (anatornia canalului) si de viteza de rotatie. Cu cat gradul de curbura al canalului este mai mare si raza de curbura mai mica, cu atat riscul de
fractura al instrnmentelor este mai mare. Acumularea oboselii ciclice in masa aliajului duce si la scaderea rezistentei acestuia la solicitarea prin torsiune.
- Stresul determinat de torsiune este influentat de: presiunea exercitata asupra
instrumentului, suprafata de contact dintre lamelele taietoare ale partii active si peretii canalului radicular, diametrul instrumentului la varf raportat la diametrul canalului, blocarea instrumentului in cursul rotatiei determinat de conicitate (in special in situatia existentei unei conicitati constante a partii active).