2. LIMBAJUL Flashcards
RAPORTUL GÂNDIRE -LIMBAJ
Jean Piaget a concluzionat că, genetic, gândirea precede limbajul, deși există momente de convergență și divergență între acestea pe parcursul dezvoltării ontogenetice.
Capacitatea lingvistică înnăscută nu este suficientă pentru dezvoltarea limbajului; este nevoie și de influența unui mediu lingvistic adecvat.
Cazurile de copii-lup și copii abandonați arată că, fără expunere la limbaj în perioada critică de dezvoltare, capacitatea verbală umană nu se dezvoltă adecvat, chiar dacă există o predispoziție genetică.
COMUNICAREA, LIMBA SI LIMBAJUL
Comunicarea este o relație de schimb între indivizi sau grupuri, având rădăcini în teoria comunicării a lui Claude Levi-Strauss și fiind caracterizată de un feed-back informațional. Esențială pentru comunicare sunt relația, schimbul de semnificații și modificarea comportamentului.
Comunicarea joacă un rol crucial în formarea și dezvoltarea personalității umane, permitând transmiterea experienței sociale și influențarea educativă a individului. De Vito identifică cinci scopuri ale comunicării: descoperire personală, descoperire a lumii externe, stabilirea relațiilor, schimbarea atitudinilor și comportamentelor, precum și joc și distracție.
Clasificarea comunicării se face după
- numărul de participanți (intrapersonală, interpersonală, de grup),
- instrumentele folosite (verbală, paraverbală, nonverbală)
- prezența sau absența unor obiective (incidentală, consumatorie, instrumentală, de comuniune).
Limbajul, în sens strict, se referă la comunicarea verbală, în timp ce limba este un sistem de mijloace lingvistice și gramaticale utilizate în comunicare. Limbajul exprimă gradul de interiorizare personală a limbii de către indivizi și este o manifestare individuală a acesteia.
În concluzie, limba este un fenomen social, dezvoltat de societate, în timp ce limbajul este un fenomen individual, reflectând gradul de însușire personală a limbii de către fiecare individ. Limbajul este un mijloc de vehiculare a limbii, implicând conștientizarea și utilizarea structurilor lingvistice în comunicare.
FEED –BACK-UL INFORMATIONAL (COMUNICATIONAL)
Feed-back-ul informațional în comunicare este esențial și implică mai multe elemente interdependente:
Expeditorul este sursa de informații și inițiatorul procesului comunicării.
Emițătorul este aparatul de emisie al semnalelor verbale, fie vocal, fie scris.
Canalul este mediul prin care se transmit semnalele, cum ar fi aerul sau un fir telefonic.
Receptorul captează și transformă semnalele în impulsuri nervoase în analizator.
Destinatarul primește și interpretează mesajul, transformându-l într-un fapt de conștiință și generând un răspuns.
În acest proces, o persoană poate fi atât expeditor, cât și destinatar, iar codarea și decodarea semnalelor sunt operațiuni esențiale. Percepția și înțelegerea limbajului depind de capacitatea auzului fonematic, consistența conținutului comunicării și intelgibilitatea acesteia. Este important ca interlocutorii să folosească același sistem de semnale și să cunoască același cod lingvistic pentru o comunicare eficientă. De asemenea, interpretarea cuvintelor și a replicilor verbale poate varia în funcție de context și de conotațiile acestora.
FUNCTIILE LIMBII SI ALE LIMBAJULUI
Funcția de comunicare implică nominalizarea obiectelor și fenomenelor realității, precum și efectuarea predicațiilor corespunzătoare. Comunicarea poate fi descriptivă sau argumentativă și este esențială pentru acumularea experienței sociale și dezvoltarea culturii.
Funcția cognitivă constă în transmiterea implicită a informațiilor și în operarea cu semne și simboluri pentru a obține și prelucra informații despre realitate. Limba fixează structura gândirii logice și facilitează activitatea cognitivă.
Funcția de reglaj și autoreglaj a gândirii permite organizarea proceselor psihice implicate în activitățile voluntare prin intermediul obiectivelor și scopurilor formulate în termeni verbali.
Funcția emoțional-expresivă implică exprimarea atitudinilor afective față de realitate cu ajutorul mijloacelor verbale precum ritmul, intonația și pauzele. Aceasta contribuie la transmiterea informațiilor și la eliberarea de energiile negative.
Funcția imperativ-persuasivă se manifestă prin capacitatea limbajului de a influența gândurile și comportamentul oamenilor. Prin conținutul semantic și dimensiunea emoțională a limbajului, se pot determina sau interzice anumite atitudini sau acțiuni.
FORMELE LIMBAJULUI
Limbajul extern este adresat în principal altor persoane și poate fi oral sau scris. Limbajul oral include solilocviul (vorbitul cu noi înșine), monologul (vorbitul către altul fără replică imediată) și dialogul (schimbul de vorbe între două sau mai multe persoane). Limbajul scris codifică mesajele orale în formă grafică și are rolul de a fixa și perpetua limbajul și structurile sale în timp.
Limbajul intern este un limbaj pentru noi înșine, dezvoltat prin interiorizarea treptată a dialogurilor și a controverselor din limbajul extern. Ajunge la maturitate în adolescență și este concis, folosind structuri gramaticale sumare și formulări eliptice. Are un rol important în proiectarea și anticiparea acțiunilor noastre conștiente și funcționează ca un corector permanent al comunicării noastre cu ceilalți. Limbajul intern predomină asupra sensului cuvântului față de semnificație și este ideomatic, greu de transmis în limbajul extern.
