test

Question 1

Raportul ordinar LOGIKE-LOGOS

Answer 1

Logos inseamna rostire, cuvant, justificare rationala, ratiune, iar logike inseamna “ceea ce este rostit, gand”. Asadar, logike apare ca derivat al grecescului “logos”

Aflarea lui logike in imediata proximitate a lui logos fuzioneaza fluxurile semantice ale celor 2 cuvinte, care isi iriga reciproc intelesul. Cuplul logike-logos sugereaza plasarea lui logos in postura de obiect privilegiat al lui logike.

LOGIKE consta in intregul relief format de toate adancirile survenite in gandire pana in prezent sub cupola logos-ului. Logike este discursul inteligibil asupra logos-ului

Question 2

3 conceptii asupra logicii din istoria logicii formale

Answer 2

In traditia aristotelica, logica este un instrument al stiintei, un organon, o “gandire ce se gandeste singura”

Pentru Descartes, logica este arta de a conduce bine intelectul in cautarea adevarului

Pentru Immanuel Kant, logica este o teorie a cunoasterii

Pentru Hegel logica este dialectica idealista

Question 3

Raportul LOGICA - PSIHOLOGIE

Answer 3

Logica formala se preocupa cu gandirea in desfasurare sa ideala, fara interventii interne. Psihologia este studiul gandirii, integrate in subiectul care gandeste.

Psihologia analizeaza gandirea ca proces, iar logica studiaza gandirea ca operatie, urmarinf desfasurarea sa detasata de subiect

Psihologia este structurata de opizita normal/patologic, iar logica este structura de opozitia valid/nevalid

Question 4

Raportul LOGICA - SEMIOTICA

Answer 4

Logica este interesata de gandire ca fiind o serie de operatii logice efectuate cu forme logice. Formele logice constau in notiuni, termeni sau concepte si propozitii logice.

Faptul ca propozitiile logice sunt exprimate prin propozitii verbale si fraze, alcatuite din cuvinte, exprima corespondenta dintre logica formala si limbaj, ce trimite spre filosofia limbajului. Semiotica isi propune o teorie generala a semnelor. Din perspectiva semiotica, propozitia logica exprimata in limbaj prin propozitii verbale apare ca un sistem de semn, limbajul insusi fiind un astfel de sistem de semne.

In cadrul semioticii, logica formala se ocupa doar cu analiza propozitiei in sensul propozitiei. Logica formala selecteaza doar acele propozitii susceptibile de valoare de adevar

Totodata, semiotica este interesata de totalitatea propozitiilor formulate de subiect (interogative, imperative,exclamative), in timp ce logica formala se rezuma la cele enuntiative

Question 5

Raportul LOGICA - EPISTEMOLOGIE

Answer 5

Epistemologie = teoria cunoasterii stiintifice, ramura a filozofiei care se ocupa cu originile, natura, scopurile, metodele si mijoacele cunoasterii

Din perspectiva epistemologiei, validitatea gandirii verificata de logica formala este doar una dintre conditiile cunoasterii si adevarului
Logica intervine abia in pas secund, pasul prim constand in presupunerea ca acele cunostinte de la care se deriva altele printr-o gandire corecta sunt, de la bun inceput, adevarate

Question 6

Raportul dintre logica formala si logica juridica

Answer 6

În ceea ce privește raportul dintre logica formală și logica juridică, se poate argumenta deopotrivă că:
(1) există o singură logică și că ea conține atât elemente formale cât și elemente
informale, și din acest punct de vedere, logica juridică mobilizează într-o manieră
particulară ceea ce este deja formal și informal în logică
(2) există logică formală și logică juridică, iar cele două nu se contrazic, ci logica
formală completează ceea ce este informal în logica juridică

Dintr-o perspectivă contemporană, logica formală se află în centrul tuturor astfel de domenii juridice, fiind preocupată cu studiul inferențelor deductive, corecte sau demonstrative, și le investighează în relație cu forma gândirii și nu cu conținutul. Cu toate acestea, în drept este clar că sunt utilizate și alte mijloace în afara inferenței deductive pentru a se deriva concluzii, precum inducția, analogia, statistica, persuadarea, retorica, etc. Toate aceste moduri, spre deosebire de inferența deductivă, sunt moduri failibile, care ridică în mod stringent problema corectitudinii lor și a contextului în care sunt adevărate.

Question 7

Cele 2 perspective opuse in definirea logicii juridice

Answer 7

George Kalinowski definește logica juridică drept studiul gândirii juridice discursive în toată întinderea acesteia, adică în toate operațiile ei intelectuale pe care le efectuează în elaborarea, interpretarea și aplicarea dreptului.

Dacă pentru George Kalinowski logica formală este integral exclusă, logica juridică ținân exclusiv de informal, Charles Perelman susține contrariul, că logica în drept este logică formală și nu logică juridică. În cadrul unui proces se dezbate probabilitatea aplicării concrete a normelor juridice în raport cu situațiile de facto și de jure în care se află diferiți agenți ai acțiunilor. Dezbaterile angajează participanții la proces, însă aceștia nu se angajează în elaborarea de inferențe, ci într-un proces de întrebare-răspuns, fiecare răspuns constitutind un argument pro sau contra unei teze. Scopul argumentului fiind acela de a convinge judecătorul să adere la teza susținustă sau să respingă teza adversă, formalul și informalul nu sunt separate de subiectul care gândește.

Question 8

Caracterele fundamentale care diferentiaza logica juridica de logica formala

Answer 8

(1) Se vorbește în drept despre un principiu al tăcerii (epistemology of tacitness), în sensul în care, de cele mai multe ori în drept, articularea exactă a unui concept riscă să îl distorsioneze sau să îi reducă din flexibilitate, deși există și excepții. Doctrina semnalează că dreptul presupune, de regulă, concepte care nu sunt și nici nu ar trebui să fie foarte clar definite, pentru a nu le transforma în concepte rigide. În logică, în schimb, regula este că explicitarea și precizia sunt esențiale.

(2) O altă diferență constă în faptul că în drept, în procesul obținerii cunoașterii eroarea este inevitabilă, pe când în logică se vorbește despre certitudine.
În drept se consideră că având în vedere natura umană și circumstanțele, eroarea este inevitabilă, dar atunci când se produce poate fi recunoscută ca atare și ulterior poate fi supusă îndreptării. Însă chiar și în această situație, însăși procedura de îndreptare a erorii poate fi supusă erorii. Chiar dacă o astfel de cunoaștere este obținută prin proceduri imperfecte, pentru ființele omenești cunoașterea este un obiectiv care poate fi atins. În logica formală, în schimb, se operează cu o epistemologie infailibilistă care presupune că în procesul obținerii cunoașterii trebuie să se apeleze la proceduri care să elimine, nu să minimizeze posibilitatea erorii.

Question 9

Consecintele care pot fi deduse din conceptia lui John Austin asupra dreptului pozitiv

Answer 9

Ipoteza fundamentala formulata explicit de John Austin: Existenta dreptului este una; continutul sau este altceva; daca dreptul corespunde sau nu anumitor standarde asumate implica o cu totul alta preocupare”

Deducem din aceasta ipoteza a scolii dreptului pozitiv ca ceea ce tine de substanta dreptului, maniera in care corespunde anumitor reprezentari sociale, nu este, totusi, de natura a afecta insasi existenta dreptului. Dreptul exista si se poate afirma ca vorbim de un sistem de drept, ori de cate ori intr-o anumita societate sunt întrunite anumite criterii logice, formale, de ordin structural. Exista drept ori de cate ori exista jus positum. Se poate identifica in orice cultura si in orice timp

Question 10

Premisele care configureaza raportul dintre drept si morala din perspectiva scolii dreptului pozitiv

Answer 10

Scoala dreptului pozitiv opereaza cu 3 criterii care determina si raportul dintre drept si morala: falibilismul dreptului + separatia dintre drept si morala + neutralitatea dreptului

Separarea fundamentala in scoala dreptului pozitiv dintre drept si morala implica respingerea premiselor dreptului natural si ideii de justitie transcendentala. Scoala dreptului pozitiv propune o maniera de a intelege dreptul prin raportare la fapte sociale concrete, punand intr-o anumita relatie dreptul, starile de fapt din realitate si considerente de alta natura - morala, psihologica, sociala, economica, istorica, politica etc

Question 11

Ce presupune failibilismul dreptului

Answer 11

Falibilismul dreptului presupune ca nu este necesar ca dreptul sa indeplineasca standarde exterioare dupa care, insa, dreptul poate si trebuie sa fie evaluat.

Dreptul poate, in concret, sa eșueze intr-o masura variabila prin raportare la standarde exterioare. Chiar atunci cand dreptul are, in esenta sa, un caracter moral, poate ramane deficitar in ceea ce privește atingerea finalitatilor morale si, prin urmare, poate eșua din punct de vedere moral.

Scoala dreptului pozitiv recunoaste in drept o creatie omeneasca failibila, supusa esecului ca orice alt demers uman, o constructie sociala ce lasa deschisa posibilitatea evaluarilor exterioare.

Question 12

Ce presupune separatia dintre drept si morala

Answer 12

Separatia dintre drept si morala porneste de la observatia ca desi dreptul are de cele mai multe ori un continut moral, respectand anumite standarde morale, de aici nu rezulta ca este si necesar ca dreptul sa respecte anumite standarde morale sub aspectul continutului.

Chiar daca, in fapt, dreptul si morala nu apar ca separate de cele mai multe ori, ele nu trebuie sa se suprapuna in mod necesar. Scoala dreptului pozitiv nu contrazice influentele morale asupra dreptului, ci, prin separatia dintre drept si morala, afirma ca toate legaturile dintre drept si morala nu sunt de natura a afecta insasi existenta dreptului.

Question 13

Ce presupune neutralitatea dreptului

Answer 13

Neutralitatea dreptului porneste de la faptul ca desi dreptul pozitiv nu este neutru din punctul de vedere al valorilor, selectand din campul social anumite valori pe care le recunoasteste si alegand sa le suprime pe altele, existenta dreptului nu este conditionata de evaluarile asupra acestui proces de selectie care opereaza prin drept.

Scoala dreptului pozitiv se rezuma la a constata si formaliza procesul social prin care dreptul opereaza astfel de selectii valorice, fara a emite evaluari cu privire la valorile sau procesele insele.

Desi, sub aspectul continutului, norma juridica implica intotdeauna o selectie de ordin valoric sau morala, structura logica a dreptului este neutra sub aspect valoric sau moral

Question 14

Explicati ghilotina lui Hume + dati exemple de enunturi care pot fi supuse ghilotinei lui Hume

Answer 14

David Hume a constatat ca in fiecare sistem de moralitate, autorul procedeaza pentru o vreme in modul obisnuit de argumentare, pana cand, dintr-o data, in loc de succesiunile obisnuite de propozitii “este” si “nu este”, apar propozitii care au legatura cu “ar trebui” sau “nu ar trebui”. Aceasta schimbare este imperceptibila, dar de o importanta majora, deoarece “ar trebui/nu ar trebui” exprima o noua relatie sau afirmatie.

Acest rationament, numit “ghilotina lui Hume”, ilustreaza distinctia dintre fapt si valoare si presupune o imposibilitate logica de a deduce ceea ce ar trebuie sa fie din ceea ce este. Hume ne avertizeaza ca din premise factuale nu putem deduce concluzii de ordin normativ.

Din punct de vedere logic, enunturile supuse ghilotinei lui Hume sunt formulate astfel:
X este, deci X si trebuie sa fie
X nu este, deci X nu trebuie sa fie

EXEMPLE: Majoritatea oamenilor incearca sa ocoleasca legea, deci si tu ar trebui sa faci la fel
Majoritatea oamenilor incearca sa ocoleasca legea, deci cu atat mai mult trebuie sa o respecti
Oamenii sunt omnivori, deci trebuie sa mancam carne

Question 15

In ce tipuri de rationamente se comite eroarea naturalista a lui Moore

Answer 15

Moore argumentează ca se comite eroarea naturalista in toate rationamentele in care se incearca unul dintre urmatoarele demersuri:

Identificarea lui B (Binele, Bunatatea, pe care Moore il considera conceptul fundamental al eticii) cu un predicat diferit fata de B
Identificarea lui B cu un predicat definibil
Identifiarea lui B cu un predicat natural sau metafizic
Aceste tipuri de rationamente urmaresc definirea a ceea ce este Bun sau Bine prin raportare la ceva exterior sau la anumite proprietati naturale. Eroarea naturalista se comite ori de cate ori se argumenteaza ca o anumita proprietate este asociata invariabil si necesar de ceea ce este bun

Question 16

Aplicati metoda reducerii la absurs propusa de Moore pentru a identifica eroarea naturalista in urmatoarele enunturi: Tot ce este drept este bun si tot ce este bun este drept

Answer 16

Metoda reductio ad absurdum are in vedere proprietatile “bun” si “drept” ca adjective.Daca bun si drept nu doar au acelasi obiect la care se aplica, ci au si acelasi sens, proprietatea de a fi bun este identica proprietatii de a fi drept. A afirma aceleasi doua enunturi, “tot ce este drept este bun” si “tot ce este bun este drept” inseamna, de fapt, a afirma tautologii, ca “ceea ce este bun este bun”.

Prin reducere la absurd, enunturile care atribuie proprietatea de “bun” acelei proprietati - in acest caz “drept” - ar fi toate tautologii, concluzie falsa care infirma premisa. Binele nu poate fi redus la alte proprietati, ci are o alta natura.

Question 17

Cele 2 implicatii normative ale ghilotinei lui Hume si erorii naturaliste a lui Moore

Answer 17

Ghilotina lui Hume si eroarea naturalista a lui Moore afecteaza intregul camp normtaiv, fie el moral sau etic, religios sau juridic, intrucat in toate aceste domenii se pune problema derivarii in mod logic a unor enunturi normative, care se refera la cum ar trebui sa fie realitatea, pornind de la observatii factuale, refertioare la felul in care realitatea ESTE.

Dupa aplicarea ghilotinei lui Hume si pentru evitarea erorii naturaliste a lui Moore, singura cale valida din punct de vedere logic justifica posibilitatea existentei mai multor discursuri morale, etice, religioase, juridice, ci nu abandonarea acestora.

Cele doua premise logice normative ne asigura ca plecand de la o aceeasi realitate, de la aceleasi stari de fapt care SUNT, diverse domenii normative pot propune solutii diferite cu privire la ceea ce AR TREBUI SA FIE

Aceasta perspectiva explica 2 situatii din lumea contemporana:
Cea in care anumite stari de fapt din realitate sunt condamnate in anumite domenii normative fara a fi condamnate in toate
Cea care consta in existenta in interiorul aceluiasi domeniu normativ a unor solutii divergente aplicabile aceleiasi situatii de fapt

Question 18

Felul in care solutii normative contradictorii pot fi aplicate aceleiasi stari de fapt prin recurs la problema vagonului

Answer 18

Faimoasa “problema a vagonului”, conceputa in 1967 de Philippa Foot, presupune un experiment mental caruia ii pot fi oferite solutii divergente in functie de sistemul eitc pentru care se opteaza.

Situatia de fapt presupune un vatman care, conducand un tramvai ce nu poate fi oprit, observa pe sina 5 oameni care nu se pot misca. Vagonul are un levier pe care vatmanul il poate manevra pentru a schimba sina, dar pe aceasta sina se afla imobilizat un singur om. Optiunile vatmanului sunt fie de a lasa vagonul sa isi continue traseul si sa ucida 5 oameni, fie sa actioneze levierul si sa ucida un singur om.

In solutionarea acestei dileme s-a facut apel fie la etica utilitarista, care argumenteaza ca lucrurile ar trebui sa fie astfel incat sa maximizeze binele celor multi in defavoarea celor putini, fie la etica deontica, care argumenteaza ca anumite lucruri, precum viata, sunt un scop in sine si nu trebuie subordonate altor scopuri precum interesul majoritatii

Ambele solutii propuse, desi divergente, pot fi aplicate in mod egal situatiei de fapt, demonstrand ca din situatia in sine nu deriva, in mod logic, o anumita solutie normativa. In plus, desi majoritatea celor confruntați ca o astfel de dilema opteaza pentru manevrarea levierului, aceiasi oameni nu cred ca ar trebui sa actioneze dupa principii utilitariste atunci cand, in acelasi experiment mental al vagonului, nu s-ar afla in postura vatmanului, ci pe un pod, si, observand vagonul, i-ar putea opri parcursul si salva 5 oameni prin impingerea unui singur om de pe pod in calea vagonului.

Question 19

Exemplu juridic in care 2 teorii etice justifica soluții contradictorii

Answer 19

The Queen v Dudley and Stephens din 1884 este un caz penal care a fost solutionat in Marea Britanie, deosebit de relevant pt familia de drept common law unde precedentul are valoare de izvor de drept, decizia din acest caz stabilind un astfel de precedent in materie penala

La 5 iulie 1884, 4 persoane, dintre care 2 marinari - Thomas Dudley si Edward Stephens, un barbat Brooks si defunctul, Richard Parker (un baiat de 17-18 ani) au naufragiat in urma unei furtuni, fiind fortati sa pluteasca in deriva intr-o barca deschisa. Barca a plutit pe ocean la mai mult de 1000 de mile de Capul Bunei Sperante timp de mai multe zile. Au supravietuit in primele zile cu niste conserve, insa, in cea de 11-a zi, cei 4 au ramas fara mancare, iar in a 13-a zi au ramas si fara apa. In cea de 18-a zi, Dudley si Stephens au inceput o discutie cu Brooks despre ce ar trebui facut in situatia in care salvarea devenea tot mai putin probabila. Dudley si Stephens au propus ca unul dintre ei sa fie sacrificat pentru supravietuirea celorlalti. Brooks s-a opus, iar baiatul la care se refereau implic cei 2 nu a fost consultat. Dudley si Stephens aveau familii in grika si sugerau ca cel mai potrivit sa fie sacrificat ar fi baiatul, care zacea pe fundul barcii fiind extrem de slabit de foame si din cauza ca a baut apa din ocean si, cel mai probabil, ar fi murit curand. Dudley si-a pus in aplicare hotararea, cu ajutorul lui Stephens, in ciuda dezacordului lui Brooks. La momentul savarsirii faptei nu se afla nici o corabie la orizont si nu exisa nici o perspectiva rezonabila de salvare. Cei 3 au supravietuit timp de 4 zile, cand au fost salvati de o corabie.

Utilitarismul justifica uciderea baiatului, intrucat este preferabila supravietuirea a 3 oameni, mai ales daca supravietuitorii aveau familii in grija. Din perspectiva eticii deontice, viata este un scop in sine si nu ar trebui sacrificata indiferent de consecinte. Aceasta perspectiva a fost consacrata juridic prin condamnarea celor 2 supravietuitori pt savarsiarea infractiunii de omor.

Question 20

Exemplu prin care sa ilustrati felul in care faptele din realitate (natura) doandesc o semnificatie juridica

Answer 20

Kelsen a constatat ca dreptul exista si este generat in mod spontan, natural in cadrul societatilor. Din aceasta perspectiva, dreptul pare sa aiba o existenta naturala, ca produs, de cele mai multe ori gradual, al societatilor care, la randul lor, exista in mod natural.

Desi faptele concrete ale subiectilor de drept au loc intr-o realitate concreta, acestea nu au in mod natural o semnificatie juridica intrinseca. Semnificatia juridica este dobandita ulterior, prin medierea dreptului.

Faptul ca un om ia un lucru de la cineva si ii da in schimb o suma de bani dobandeste semnificatie juridica nu prin simpla desfasurare in realitate, ci fiindca exista norme juridice care stabilesc aceasta semnificatie.

Dreptul imprima faptelor din realitate o anumita semnificatie juridica obiectiva, din exterior. Subiectii insisi pot avea in vedere o semnificatie proprie, subiectiva, a actiunilor sau inactiunilor lor, care poate coincide sau nu cu semnificatia juridica.

EX: o persoana A instraineaza un bun imobil pretinzand ca este proprietarul bunului. Dobanditorul B nu stie ca cel care instraineaza nu este proprietar, dari are intentia de a deveni proprietar. Transferul dreptului de proprietate nu are loc intrucat, dobandind de la un neproprietar, A nu avea dreptul de proprietate pe care sa il instraineze, iar actul translativ de proprietate este nul.

Question 21

Intelesul enunturilor sub forma “daca x atunci y” prin prisma principiilor cauzalitatii si atribuirii

Answer 21

Kelsen constata ca natura presupune o stare a lucrurilor guvernata de principiul cauzalitatii (cauza-efect), iar cunoasterea naturii se exprima prin propozitii de tipul “daca x, atunci y”, unde X este cauza iar Y este efectul.

Normele juridice presupun si ele o formulare de tipul daca x, atunci y.Desi normele presupun o formulare similara, in cazul lor nu se poate vorbi de cauzalitate. EX: Uciderea unei persoane este o cauza care declanseaza efectul inchisorii de la 10 la 20, dar acest efect nu survine ca urmare a principiului cauzalitatii. Prin urmare, Kelsen opune principiului cauzalitatii, care guverneaza ordinea naturala, principiul atribuirii, care guverneaza ordinea normativa

Chiar daca atat in propozitiile despre natura, cat si in propozitiile despre normele juridice se afirma “daca X atunci Y”, intelesul celor 2 propozitii este diferit. In al doilea caz este vorba despre atribuire, in sensul ca daca X atunci trebuie sa fie Y, chiar daca in realitate Y nu este
X este o ipoteza care trebuie sa produca o anumita consecinta Y.

Question 22

Cum sunt organizate culturile animiste in jurul reciprocitatii si al principiului atribuirii

Answer 22

In culturile animiste, “primitive”, exista, ca in orice cultura, o reprezentare comuna a ceea ce este bun si rau, corect si incorect, iar indivizii isi pot regla comportamentul reciproc dupa astfel de norme. Cele mai vechi astfel de norme sunt cele care limiteaza instinctul sexual si agresiunea, iar cele mai vechi sanctiuni organizate la nivelul grupului sunt excluderea din grup si vindicta (razbunarea)

Regula in aceste culturi este cea a reciprocitatii, care vizeaza deopotriva rasplata si pedeapsa. Regula reciprocitatii poate fi formulata in felul urmator: daca te porti corect, atunci vei fi rasplatit. Daca te porti incorect, atunci vei fi pedepsit.

Aplicarea acestei reguli nu este restransa doar la sfera normativa aplicabila relatiilor sociale, ci constituie modul de explicare a intregii naturi. Daca un fenomen natural este resimtit ca negativ, este inteles ca pedeapsa pentru incalcarea unei norme si invers. (exemple o recolta bogata, pierderea unui razboi)

Principiul atribuirii care guverneaza deopotriva sfera sociala si cea naturala este articulat pe o anumita conceptie metafizica - cea in care nu doar omul are suflet, ci si obiectele din realitate, acestea interactionand cu oamenii intr-un mod similar cu felul in care oamenii insisi interactioneaza intre eie, dupa regula reciprocitatii. In culturile animiste, intreaga realitate este insufletita si in spatele fiecarui fenomen/obiect/eveniment din realitate stau spiritele sau divinitatea.

Question 23

Motivele lipsei de sens a expresiei “viata legala”

Answer 23

Expresia “viata legala” inseamna conduite avute in cursul vietii conforme cu normele dreptului

Normele dreptului pozitiv vizeaza relatiile sociale, conduite particulare, stari de fapt carora le atribuie anumite semnificatii juridic. Ele nu vizeaza viata in desfasurarea ei concreta, ci doar anumite manifestari exterioare. Asadar, pare lipsita de sens pretentia ca viata insasi, in totalitatea ei, sa fie conforma normelor juridice. Faptul ca expresia “viata legala” nu are sens sugereaza tocmai lipsa posibilitatii de normare juridica a tot ceea ce presupune viata.

De asemenea, viata are loc intr-un spatiu al non-dreptului, chiar daca acest spatiu nu este unul liber de orice fel de norme. Subiectii nu isi locuiesc lumea in mod fundamental juridic. Existenta unei persoane nu poate fi redusa la o viata traita in conformitate cu legalitatea.

Question 24

De ce conformarea la norme are seminficatii diferite in morala, religie si drept

Answer 24

Atat dreptul, cat si morala si religia presupun norme pe care le adreseaza subiectului, dar simpla conformare la norma nu este niciodata suficienta pentru a-l califivca pe cel ce respecta norma morala sau religioasa ca “bun” sau “credincios”

A fi un om bun dpdv moral sau un om credincios dpdv religios nu inseamna doar savarsirea de fapte bune, ci implica o raportare permanenta la un standard asumat de la bun inceput ca fiind de neatisns. Morala si religia adreseaza si norme “infinite” sub aspectul continutului, fata de care subiectul se afla permanent in lipsa: intotdeauna putem fi mai buni, perfectiunea morala apartine doar divinitatii. Aceste norme solicita depunerea tuturor diligentelor in devenirea unui anumit fel de om prin raportare la un standard supra-uman: nu trebuie doar sa faci ceea ce iti prescriu normele morale sau religioase, ci trebuie sa devii in permanenta un anumit tip de om

Dreptul pozitiv, in schimb, se adreseaza nu acestei dimensiuni umane in devenire, ci se adreseaza punctual, anumitor conduite ale subiectului care pot oricand dobandi atributul de “legal”, prin simpla adecvare a conduitei la norma juridica. Dreptul pozitiv nu este interesant ca subiectul sa FIE intr-un anumit fel, ci sa FACA anumite lucruri.

Question 25

Explicati experimentul bandei de hoti utilizand cuplul cauzalitate/atribuire si precizati unica ipostaza in care legalitatea poate avea valoare subiectiva

Answer 25

Kelsen propune urmatorul experiment mental:
un subiect este inconjurat de o banda de hoti, care il amenita pe cel dintai cu o sanctiune in cazul in care are o anumita conduita, printr-un ordin dupa formula “daca x atunci y”.
Exista o norma juridica adresata subiectului, identica in continut si in formulare cu ordinul adresat de banda de hoti - daca x atunci y
In ambele cazuri, subiectul are o semnificatie proprie a ce inseaman x

Utilizand cuplul cauzalitate/atribuire, putem opera o distinctie intre ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie:
Banda de hoti ameninta cu o sanctiune care VA FI, care va avea loc in realitate, pe cand norma juridica afirma sanctiunea care trebuie sa fie
Daca subiectul se conformeaza sau nu ordinului de hoti nu inseamna ca si trebuie sa o faca, ca in cazul normei juridice

Din perspectiva subiectului, atat ordinul bandei de hoti, cat si norma juridica implica aceeasi atitudine - conformare, obedienta. In ambele cazuri, conformarea la x atunci cand X nu are nici o semnificatie subiectiva presupune ca subiectiul mentine numai reprezentarea lui Y, a sanctiunii, prin raportare la traducerea ei in planul realitatii. Legalitatea, care inseamna obedienta in fata formulei normative “daca x atunci y” nu diferta de obedienta fata de ordinul dat de banda de hoti. Legalitatea in sine nu are, prin urmare, valoare in toate cazurile.

Legalitatea poate dobandi valoare mediat, doar atunci cand oricare ar fi X, indiferent de Y si indiferent de traducerea lui Y in realitate, subiectul insusi valorizeaza X. Cu alte cuvinte, atunci cand subiectul ar fi propriul legiuitor, propriul Suveran, iar emanatia proprie a vointei sale ar coincide cu norma juridica.

Question 26

Definitia dreptului data de kant urmarind distincția dintre negarea unui predicat si afirmarea unui predicat negativ

Answer 26

Immanuel Kant a formulat o definitie supla a dreptului, analizand distinctia dintre negarea unui predicat si afirmarea unui predicat negativ.

Desi par similare, la capatul celor 2 procese nu intalnim acelasi rezultat: a nega un predicat, a spune ca “X nu este om”, inseamna a-l exclude din sfera umanului si a-l plasa in sfera animalelor, pasarilor, lucrurilor etc

A afirma un predicat negativ, in schimb, a spune ca “X este inuman” nu presupune excluderea din sfera umanului, ci, din contra, inseamna a afirma un surplus care excede umanul. Tocmai acest exces pe care umanitatea il implica, dar care ramane inerent umanitatii, este ceea ce dreptul vizeaza.

Question 27

Definitia + caracterele normei juridice

Answer 27

Norma juridica este o regula de conduita obligatorie, generala si impersonala instituita de Suveran si a carei respectare este asigurata de acesta. Prin Suveran desemnam puterea legitima intr-un anumit teritoriu, indiferent de entitatea particulara care o reprezinta.

Norma juridica are un caracter

Violabil=norma juridica nu implica o determinare necesara, invariabila a subiectului; fara a-i fi recunoscuta o astfel de libertate subiectului, acesta poate adopta o atitudine de respingere in raport cu norma, cand o ignora sau o incalca

Prescriptiv = norma juridica impune subiectului de drept o anumita conduita, o actiune sau o inactiune; caracterul prescriptiv al normei este ceea ce face ca dreptul in general sa fie incompatibil cu criteriile logicii aristotelice si cu cuplurie corect/incorect, fals/adevarar

Valoric = prin impunerea unei anumite conduite, norma juridica exclude o suma de alte conduite posibile, iar aceasta selectie este orientata inspre un anumite scop care corespunde unei anumite valori sociale

Volitiv = norma juridica este expresia vointei Suveranului

Extern = norma juridica vizeaza exclusiv planul social, numai interactiunea dintre subiectii de drept, si nu raportul subiectului cu sine insusi

General si impersonal = norma juridica nu are in vedere un context anume, ci vizeaza orice situatie care se incadreaza in contextul determinat abstract; de asemenea, aplicabilitatea normei nu are in vedere un subiect in calitatea sa individuala, ci numai categoria din care subiectul face parte

Tipic = se refera la determinarea necesara si suficienta a situatiei avute in vedere de norma juridica, situatie careia i se pot subsuma cazuri concrete nedefinite

Obligatoriu = deriva din faptul ca respectarea normei juridice poate fi obtinuta prin constrangerea suverana

Injonctiv = presupune ca norma se aplica imediat, din momentul intrarii in vigoare, continuu si neconditionat

Question 28

Structura logico-juridica a normei juridice

Answer 28

Structura logico-juridica a normei este cea care ii confera coerenta in raport cu caracterele sale si presupune 3 elemente:
Ipoteza
Dispozitia
Sanctiunea
O norma juridica trebuie sa prevada conditiile sau imprejurarile in care se aplica, subiectii la care se refera, conduita pe care le-o prescrie si consecinta nerespectarii acesteia.

IPOTEZA normei juridice stabileste sfera circumstantelor sau conditiilot in care sa aplica regula si cui anume. Ipoteza poate fi strict determinata (sunt stabilite cu exactitate circumstantele aplicarii normei), relativ determinata, simpla sau complexa

DISPOZITIA normei juridice cuprinde conduita impusa subiectilor de drept. Conduita poate consta intr-o actiune sau o inactiune si poate fi impusa, interzisa sau lasata la aprecierea subiectilor de drept

SANCTIUNEA normei juridice implica sfera consecintelor atrase de nerespectarea dispozitiei. Suveranul este cel care traduce in realitate consecinta indicata in sanctiunea normei juridice

Question 29

Structura tehnico-legislativa a normei juridice

Answer 29

Structura tehnico-legislativa a normei are in vedere forma in care norma juridica este exprimata.

Astfel, normele juridice sunt intotdeauna incluse intr-un act normativ: lege, ordonanta, regulament, statut. Actul normativ, de asemenea, este structurat in capitole, sectiuni, articole, paragrage, alineate.

Atat articolul, cat si norma juridica reprezinta unitati structurale fundamentale, insa in dimensiuni diferite: articolul in privinta actului normativ, norma juridica in planul sistemului juridic.

Question 30

Precizati criteriile de clasificare a normelor juridice

Answer 30

Normele juridice se clasifica:
Dupa obiect
Dupa mod de redactare
Dupa gradul de generalitate si sfera de aplicare
Dupa forta juridica
Dupa caracterul conduitei

OBIECTUL REGLEMENTAT:
Dupa obiectul reglementat, normele se grupeaza dupa ramuri de drept si institutitii juridice

MODUL DE REDACTARE;
Dupa modul de redactare, normele pot fi complete (contin toate elementele necesare) sau incomplete (pentru completare, se face trimitere la alta norma)

Dupa GRADUL DE GENERALITATE SI SFERA DE APLICARE, normele juridice sunt generale (au sfera de aplicarea cea mai extinsa), speciale (au o sfera de aplicare redusa la anumite institutii) si de exceptie (se abat de la normele generale printr-o reglementare disticnta de cea prevazuta in dreptul comun)

Dupa FORTA JURIDICA, normele se clasifica preluand ierarhia actului normativ in care sunt continute: norme constitutionale, norme legale, norme din decrete

Dupa CARACTERUL CONDUITEI PRESCRISE, normele sunt onerative (impun obligatia de a savarsi o actiune), prohibitive (interzic savarsirea unei actiuni) sau permisive (permit subiectului posibilitatea optarii pentru o anumite conduita si se impart in norme supletive si norme de imputernicire)

Question 31

Precizati functiile sanctiunii

Answer 31

Sanctiunea este elementul normei juridice in care este indicata consecinta nerespectarii normei juridice.

Notiunea pragmatica de sanctiune trebuie sa aiba in vedere situatiile concrete in care apar si opereaza normele. Prin raportare la aceste contexte, sanctiunea are 2 functii:

Functia pragmatica de ghidare si reglementare a conduitei subiectului; pornind de la formula normativa “daca x atunci y”, orice subiect isi poate adecva conduita sau poate refuza conformarea prin prisma propriei evaluari

Functia unui sistem de masurare a valorilor stabilite in cadrul sistemului de norme
Presupunand trei norme: daca x1, atunci y1 + daca x2, atunci y2 + daca x3, atunci y3
Unde y1

Question 32

De ce nu poate fi definita sanctiunea prin raportare la semnificatia atribuita de subiect

Answer 32

In norma “daca x, atunci y”, y este sanctiune nu fiindca subiectii ii atribuie aceasta semnificatie, ci pentru ca exista o norma care semnifica, in mod obiectiv, ca sanctiunea Y trebuie sa aiba loc ori de cate ori exista X, indiferent daca in realitate y are sau nu are loc

Faptul ca Y este de dorit sau nedorit de subiect reprezinta o descriere a valorilor subiectului, ceea ce depinde de situatia in care se afla subiectul respectiv

Ex: in materia dreptului penal, fenomenul persoanelor fara adapost care, in perioada iernii, comit infractiuni a caror sanctiune consta in privarea de libertate, tocmai pentru ca sanctiunea sa se produca, pentru a intra in detentie si a nu suferi frigul

Asadar, ceea ce se considera a fi de nedorit de subiect isi poate schimba caracterul si, prin urmare, nu se poate stabili ca ceva este sau nu o sanctiune daca ne limitam doar la aceasta pozitionare subiectiva.

Question 33

In ce consta componenta normativa si cea descriptiva a sanctiunii

Answer 33

Componenta normativa a sanctiunii presupune urmatoarele:
Sanctiunea se refera la un sistem de norme - o consecinta raportatat la un sistem de norme poate aparea ca sanctiune, dar raportata la un alt sistem de norme poate aparea pur descriptiv
O anumita consecinta poate reprezenta o sanctiune numai atunci cand este conditionata de nerespectarea unei norme
Sanctiunea este o consecinta care TREBUiE sa aiba loc, fiind conditionata de incalcarea unei obligatoo

Componenta descriptiva presupune urmatoarele:
Datele cu privire la persoana impotriva careia se indreapta sanctiunea, eventual cu privire la persana sau organul care hotaraste si executa sanctiunea
Descrierea continutului masurii de sanctionare

Question 34

Schema analitica propusa de Bohnert cu privire la sanctiune

Answer 34

Herbert Gaylord Bohnert este considerat parintele teoriei sanctiunii in propozitia normaitva. El propune urmatoarea schema:

O situatie M motiveaza comportamentul B al lui X numai daca
X crede M
X poate deriva din M cu ajutorul altor propozitii pe care le crede personal, S v B(x), dar nu S singur, unde
Expresia S v B(x) este disjunctia de motivare
M este motivatorul
B este reactia adecvata
S este sanctiunea, o situatie viitoare cu caracter direct neplacut

Ex: M=un incendiu a cuprins casa in care se afla X
Bohnert sustine ca X poate deriva din M, cu ajutorul altor propozitii pe care le crede personal, S v B(x) dar nu S singur = X ori arde, ori fuge, dar nu doar X se arde

Question 35

Tipurile ideale de ordini sociale normative

Answer 35

Kelsen identifica 3 tipuri ideale de ordini sociale normative, dupa cum impun sau interzic actiuni umane:

Ordinea sociala normativa poate impune un anumit comportament fara a lega o anumita consecinta de nerespectarea comportamentului respectiv

Ordinea sociala normativa poate impune un anumit comportament, legand de adoptarea comportamentului o anumita recompensa, beneficiu sau avantaj + de nerespectarea comportamentului un anumit dezavantaj

Ordinea sociala normativa poate impune un anumit comportament, legand nerespectarea comportamentului o anumita pedeapsa

Ordinea de drept tine mai curand de al treilea tip ideal, impunand un anumit comportament tocmai prin faptul ca leaga de contrariul acestui comportament un dezavantaj

Question 36

Intelesul obligativitatii si interdictiei in teoriile de drept ale sanctiunii

Answer 36

Obligativitatea sanctiunii include interdictia comportamentului

Notiunile de ‘obligativitate’ si ‘interdictie’ nu se refera la obligativitatea comportamentului efectiv, subiectii fiind liberi sa adopte orice comportament, ci la obligativitatea urmarilor acestui comportament, adica la sanctiune. Comportamentul impus nu este obligatoriu, ci sanctiunea este.

Obligativitatea unui comportament inseamna ca opusul acestui comportament este conditia obligativitatii sanctiunii.

Question 37

Argumentati cu privire la posibilitatea existentei unei ordini sociale normative lipsite de sanctiune

Answer 37

Kelsen a analizat posibilitatea unei ordini sociale normative lipsite integral de sanctiune. O astfel de ordine morala, daca pretinde un comportament, pretinde simultan ca acel comportament sa fie aprobat de ceilalti membrii ai grupului, in timp ce contrariul acelui comportament sa fie dezaprobat.

Oricine respinge comportamentul propus se comporta imoral si trebuie el insusi dezaprobat de ceilalti membrii ai grupului. Aprobarea si dezaprobarea pot fi recodificate ca recompensa si pedeapsa si pot fi intelese, prin urmare, ca sanctiuni, care se pot dovedi mai eficiente decat sanctiunile juridice, intrucat apeleaza la nevoia umana fundamentala de apartenenta la grup.

Concluzia ipotezei avansate de Kelsen este ca nici o ordine sociala normativa nu exista fara sanctiuni.

Question 38

Distinctia dintre sanctiunile imanente si cele transcendente

Answer 38

Sanctiunile transcendente sunt cele care se intemeiaza pe credinta intr-o entitate supraomeneasca. Sanctiunile imanente sociale sunt cele care sunt aplicabile in cadrul societatii de catre membri ai societatii.

Question 39

Structura logica a sistemului normativ juridic si necesitatea normei de baza

Answer 39

Kelsen arata ca valabilitatea unei norme care prevede un anumit comportament subiectului de drept nu poate fi derivata din constatare unui fapt existent din realitate, intrucat ceea ce trebuie sa fie nu poate fi derivat din ceea ce este

Kelsen analizeaza posibilitatea ca valabilitatea sa fie dedusa ca emana de la o anumita autoritatea, avand in vedere urmatoarea ipoteza: valabilitatea celor 10 porunci deriva din faptul ca au fost date de Dumnezeu pe muntele Sinai. Cu toate acestea, Kelsen constata ca nu autoritatea lui Dumnezeu este cea care confera caracterul de norma, ci o alta norma, superiora, care spune ca trb sa ne supunem poruncilor lui Dumnezeu

Rationamentul lui Kelsen poate fi formulat:
Premisa majora (norma superioara): Trebuie sa ne supunem poruncilor lui Dumnezeu

Premisa minora (fapt din realitate) Dumnezeu a emis cele 10 porunci

Concluzia (norma inferioara): Trb sa ne supunem celor 10 porunci

Apare intrebarea: ce anume transforma constitutia insasi intr-o norma juridica, avand in vedere ca nu exista o norma juridica superioara pe cre sa se intemeieze.Kelsen argumenteaza ca aceasta ultima norma trebuie sa fie presupusa -> aceasta norma se numeste norma de baza

Question 40

Cele 3 criterii logice ale sistemului juridic

Answer 40

Criteriul coerentei
Multitudinea de norme juridice, aparent confuza, se organizeaza dupa un criteriu al coerentei
Normele juridice sunt compatibile intre ele
Subiectului de drept nu ii este prescrisa o conduita contradictorie, generata de norme cu forta juridica egala

Criteriul completitudinii
Dreptul ca intreg poate transa orice problema juridica, avand posibilitatea de a stabili cu exactitate consecintele juridice ale oricarui fapt cu care este interpelat de catre subiectul de drept

Criteriul omogenitatii
Omogenitatea dreptului presupune simultan coerenta si completitudinea
Vizeaza deopotriva dimensiunea statica a dreptului, a totalitatii normelor juridice in vigoare + dimensiunea dinamica a dreptului, a incorporarii de noi norme juridice

Question 41

Solutia logica la ipoteza lacunei in drept, avand in vedere criteriul completitudinii

Answer 41

Criteriul logic al completitudinii sistemului de drept exclude formal posibilitatea lacunei in drept, care este denumirea pe care o capata in doctrina juridica absenta unei norme juridice

Ori de cate ori subiectul de drept isi pune problema stabilirii consecintelor juridice ale unui fapt, absenta unei norme juridice care sa vizeze insusi faptul invocat nu implica existenta unei lacune
Daca tot ceea ce nu este interzis printr-o norma juridica este permis, pe cale de interpretare, indica subiectului de drept permisiunea

Rezovarea juridica a problemei absentei normei juridice se face prin trecerea de la nu exista X la trebuia sa existe X - ignorand caracterul logic al completitudinii sistemului de drept
Dpdv logic, nu se poate vorbi de lacuna in drept nici atunci cand exista o norma juridica apreciata ca fiind inaplicabila si nici atunci cand nu exista o norma juridica aplicabila cazului concret