Structura oaselor lungi Flashcards
Exemplele tipice de os lung sunt
femurul şi humerusul.
Porțiunea dreaptă, lungă a osului se numeşte
diafiză,
iar capetele se numesc
epifize.
Când osul este în creştere, la nivelul joncţiunii dintre diafiză şi epifiză (numită
metafiză) apare o zonă activă de cartilaj, placa epifizară.
Osul creşte în lungime pe seama
depunerii de cartilaj la nivelul acestei plăci - epifizara,
cresterea osului in lungime (cu depunerea de cartilaj la nivelul placii epifizare) produce
îndepărtarea capetelor osului.
Ulterior, acest cartilaj (cartilaj la nivelul placii epifizare) este înlocuit cu
țesut osos.
La extremitatea fiecărei epifize se află un
strat subţire de cartilaj hialin, numit cartilaj articular.
Cartilajul articular/hialin furnizează o suprafață ce facilitează
deplasarea fără frecare a oaselor adiacente.
Acolo unde nu prezintă cartilaj articular, osul lung este acoperit cu
un ţesut conjunctiv numit periost.
Periostul acoperă, spre exemplu,
diafiza.
Osul compact formează
porțiunea externă a epifizelor.
În interior, epifiza conține
os spongios.
Osul spongios, interiorul epifizei, este alcătuit dintr-o
retea de structuri osoase întretăiate numite trabecule (travee).
Printre travee se găsesc
spații ce conţin măduvă roşie.
După cum îi spune şi numele, osul spongios este
mai puțin dens decât cel compact.
Deşi diafiza oaselor lungi este … pe dinăuntru,
Goala
Diafiza oaselor lungi este acoperită la exterior de
os compact, dens și dur.
Interiorul diafizei conține
o cavitate medulară în care se găseşte măduvă galbenă.
Cavitatea centrală a osului se numeşte
cavitate medulară.
Cavitatea medulara este căptușită de o
membrană subțire numită endost,
în endost se află
osteoblaste şi osteoclaste
Osteoblaste
celule formatoare de os
osteoclaste
celule ce remodeleaza osul
