Psalms Flashcards
1 Ferice de omulcare nu se duce la sfatul celor răi,
nu se oprește pe calea celor păcătoși
și nu se așază pe scaunulcelor batjocoritori,
2ci își găsește plăcereaîn Legea Domnului
și zi și noapte cugetă la LegeaLui!
3El este ca un pom săditlângă un izvor de apă,
care își dă rodul la vremea lui
și ale cărui frunze nu se veștejesc;
tot ce începe duce la bun sfârșit.
4Nu tot așa este cu cei răi,
ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
5De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății,
nici păcătoșii, în adunarea celor neprihăniți.
6Căci Domnulcunoaște calea celor neprihăniți,
dar calea păcătoșilor duce la pieire
1
Pentru ce se întărâtăneamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2:2Împărații pământului se răscoală
și domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:
2:3„Să le rupemlegăturile
și să scăpăm de lanțurile lor!”
2:4Cel ceșade în ceruri râde,
Domnul Își bate joc de ei.
2:5Apoi, în mânia Lui, le vorbește
și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
2:6„Totuși Eu L-am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, munteleMeu cel sfânt.”
2:7„Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul.
„Domnul Mi-a zis: «Tuești Fiul Meu.
Astăzi Te-am născut.
2:8Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire
și marginile pământului în stăpânire!
2:9Tule vei zdrobi cu un toiag de fier
și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.»”
2:10Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!
Luați învățătură, judecătorii pământului!
2:11Slujiți-IDomnului cu frică
și bucurați-vă tremurând!
2:12Dați-I cinsteFiului, ca să nu Se mânie
și să nu pieriți pe calea voastră,
căci mâniaLui este gata să se aprindă!
Fericede toți câți se încred în El
2
Pentru ce se întărâtăneamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2:2Împărații pământului se răscoală
și domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:
2:3„Să le rupemlegăturile
și să scăpăm de lanțurile lor!”
2:4Cel ceșade în ceruri râde,
Domnul Își bate joc de ei.
2:5Apoi, în mânia Lui, le vorbește
și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
2:6„Totuși Eu L-am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, munteleMeu cel sfânt.”
2:7„Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul.
„Domnul Mi-a zis: «Tuești Fiul Meu.
Astăzi Te-am născut.
2:8Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire
și marginile pământului în stăpânire!
2:9Tule vei zdrobi cu un toiag de fier
și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.»”
2:10Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!
Luați învățătură, judecătorii pământului!
2:11Slujiți-IDomnului cu frică
și bucurați-vă tremurând!
2:12Dați-I cinsteFiului, ca să nu Se mânie
și să nu pieriți pe calea voastră,
căci mâniaLui este gata să se aprindă!
Fericede toți câți se încred în El
2
Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom
1Doamne, cemulți sunt vrăjmașii mei!
Ce mulțime se scoală împotriva mea!
2Cât de mulți zic despre mine:
„Nu mai este scăpare pentruel la Dumnezeu”!(Oprire)
3Dar Tu, Doamne, Tu ești scutulmeu,
Tu ești slava mea și Tu îmi înalțicapul.
4Eu strig cu glasul meu către Domnul,
și El îmi răspundedin munteleLui cel sfânt.(Oprire)
5Mă culc, adorm
și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.
6Nu mă temde zecile de mii de popoare
care mă împresoară din toate părțile.
7Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule!
Căci Tu îi bațipeste obraz pe toți vrăjmașii mei
și zdrobești dinții celor răi.
8La Domnuleste scăparea:
binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău
3
1 Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele,
scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtoare!
Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!
2Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea?
Până când veți iubi deșertăciunea
și veți umbla după minciuni?(Oprire)
3Să știți că DomnulȘi-a ales un om pe care-l iubește:
Domnul aude când strig către El.
4Cutremurați-văși nu păcătuiți!
Spunețilucrul acesta în inimile voastre când stați în pat, apoi tăceți!(Oprire)
5Aduceți jertfeneprihănite
și încredeți-văîn Domnul!
6Mulți zic: „Cine ne va arăta fericirea?”
Eu însă zic: „Fă să răsarăpeste noi lumina Feței Tale, Doamne!”
7Tu-mi dai mai multă bucurieîn inima mea decât au ei
când li se înmulțește rodul grâului și al vinului.
8Eu mă culc și adorm în pace,
căcinumai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea
4
1 Pleacă-Ți urechea la cuvintele mele, Doamne!
Ascultă suspinele mele!
2Ia aminte la strigătelemele, Împăratul meu și Dumnezeul meu,
căci către Tine mă rog!
3Doamne, auzi-mi glasuldimineața!
Dimineața, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.
4Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul;
cel rău nu poate locui lângă Tine.
5Nebuniinu pot să stea în preajma ochilor Tăi;
Tu îi urăști pe cei ce fac fărădelegea
6și îi pierzipe cei mincinoși;
Domnul îi urăște pe oameniicare varsă sânge și înșală.
7Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în Casa Ta
și să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt.
8Doamne, călăuzește-măpe calea plăcută Ție, din pricina vrăjmașilor mei!
Netezeștecalea Ta sub pașii mei!
9Căci nu este nimic adevărat în gura lor;
inima le este plină de răutate,
gâtlejulle este un mormânt deschis
și pe limbă au vorbe lingușitoare.
10Lovește-i ca pe niște vinovați, Dumnezeule!
Fă-i să cadă prin înseși sfaturilelor!
Prăbușește-i în mijlocul păcatelor lor fără număr,
căci se răzvrătesc împotriva Ta!
11Atunci toți cei ce se încred în Tine se vor bucura,
se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti.
Tu vei fi bucuria
celor ce iubesc Numele Tău.
12Căci Tu îl binecuvântezipe cel neprihănit, Doamne,
și-l înconjori cu bunăvoința Ta cum l-ai înconjura cu un scut
5
1 Doamne, nu mă pedepsi cu mânia Ta
și nu mă mustra cu urgia Ta!
2Ai milăde mine, Doamne, căci mă ofilesc!
Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele!
3Sufletul mi-e îngrozit de tot.
Și Tu, Doamne, până cândvei zăbovi să Te înduri de mine?
4Întoarce-Te, Doamne, izbăvește-mi sufletul!
Mântuiește-mă, pentru îndurarea Ta!
5Căci cel ce moarenu-și mai aduce aminte de Tine;
și cine Te va lăuda în Locuința Morților?
6Nu mai pot gemând.
În fiecare noapte îmi stropesc așternutul
și-mi scald patul în lacrimi.
7Mi s-a supt fațade întristare
și a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
8Depărtați-văde la mine toți cei ce faceți răul,
căci Domnul a auzitglasul plângerii mele!
9Domnul îmi ascultă cererile
și Domnul îmi primește rugăciunea.
10Toți vrăjmașii mei vor fi acoperiți de rușine și cuprinși de spaimă;
într-o clipă vor da înapoi, acoperiți de rușine
6
O cântare de jale a lui David, cântată Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuș
1Doamne Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!
Scapă-măde toți prigonitorii mei și izbăvește-mă,
2casă nu mă sfâșie ca un leu
care înghitefără să sară cineva în ajutor!
3Doamne Dumnezeule, dacăam făcut un astfel de rău,
dacă este fărădelegepe mâinile mele,
4dacă l-am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine
și nu l-am izbăvitpe cel ce mă asuprea fără temei,
5atunci să mă urmărească vrăjmașul și să mă ajungă,
să-mi calce viața la pământ
și slava mea în pulbere să mi-o arunce!(Oprire)
6Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta!
Scoală-Teîmpotriva urgiei potrivnicilor mei,
trezește-Teca să mă ajuți și rânduiește o judecată!
7Să Te înconjoare adunarea popoarelor
și șezi mai sus decât ea, la înălțime!
8Domnul judecă popoarele:
fă-mi dreptate, Doamne, dupăneprihănirea și nevinovăția mea!
9Ah, pune odată capăt răutății celor răi și întărește-l pe cel neprihănit,
Tu, care cerceteziinimile și rărunchii, Dumnezeule drept!
10Scutul meu este în Dumnezeu,
care îi mântuiește pe cei cu inima curată.
11Dumnezeu este un judecător drept,
un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
12Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Își ascute sabia,
Își încordează arcul și-l ochește,
13îndreaptă asupra lui săgețiomorâtoare
și-i aruncă săgeți arzătoare.
14Iată că cel răupregătește răul,
zămislește fărădelegea și naște înșelăciunea:
15face o groapă, o sapă
și tot el cade în groapape care a făcut-o.
16Fărădelegeape care a urzit-o se întoarce asupra capului lui,
și silnicia pe care a făcut-o se coboară înapoi pe țeasta capului lui.
17Eu Îl voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui
și voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt
7
O cântare de jale a lui David, cântată Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuș
1Doamne Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!
Scapă-măde toți prigonitorii mei și izbăvește-mă,
2casă nu mă sfâșie ca un leu
care înghitefără să sară cineva în ajutor!
3Doamne Dumnezeule, dacăam făcut un astfel de rău,
dacă este fărădelegepe mâinile mele,
4dacă l-am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine
și nu l-am izbăvitpe cel ce mă asuprea fără temei,
5atunci să mă urmărească vrăjmașul și să mă ajungă,
să-mi calce viața la pământ
și slava mea în pulbere să mi-o arunce!(Oprire)
6Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta!
Scoală-Teîmpotriva urgiei potrivnicilor mei,
trezește-Teca să mă ajuți și rânduiește o judecată!
7Să Te înconjoare adunarea popoarelor
și șezi mai sus decât ea, la înălțime!
8Domnul judecă popoarele:
fă-mi dreptate, Doamne, dupăneprihănirea și nevinovăția mea!
9Ah, pune odată capăt răutății celor răi și întărește-l pe cel neprihănit,
Tu, care cerceteziinimile și rărunchii, Dumnezeule drept!
10Scutul meu este în Dumnezeu,
care îi mântuiește pe cei cu inima curată.
11Dumnezeu este un judecător drept,
un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
12Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Își ascute sabia,
Își încordează arcul și-l ochește,
13îndreaptă asupra lui săgețiomorâtoare
și-i aruncă săgeți arzătoare.
14Iată că cel răupregătește răul,
zămislește fărădelegea și naște înșelăciunea:
15face o groapă, o sapă
și tot el cade în groapape care a făcut-o.
16Fărădelegeape care a urzit-o se întoarce asupra capului lui,
și silnicia pe care a făcut-o se coboară înapoi pe țeasta capului lui.
17Eu Îl voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui
și voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt
7
1 Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunateste Numele Tău pe tot pământul!
Slava Ta se înalțămai presus de ceruri.
2Din guracopiilor și a celor ce sug la țâță Ți-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi,
ca să astupi gura vrăjmașuluiși a omului cu dor de răzbunare.
3Când privesccerurile – lucrarea mâinilor Tale –,
luna și stelele pe care le-ai făcut,
4îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândești la el,
și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”
5L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu
și l-ai încununat cu slavă și cu cinste.
6I-ai dat stăpânirepeste lucrurile mâinilor Tale,
toatele-ai pus sub picioarele lui:
7oile și boii laolaltă,
fiarele câmpului,
8păsările cerului și peștii mării,
tot ce străbate cărările mărilor.
9Doamne, Dumnezeulnostru,
cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul
8
1 Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunateste Numele Tău pe tot pământul!
Slava Ta se înalțămai presus de ceruri.
2Din guracopiilor și a celor ce sug la țâță Ți-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi,
ca să astupi gura vrăjmașuluiși a omului cu dor de răzbunare.
3Când privesccerurile – lucrarea mâinilor Tale –,
luna și stelele pe care le-ai făcut,
4îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândești la el,
și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”
5L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu
și l-ai încununat cu slavă și cu cinste.
6I-ai dat stăpânirepeste lucrurile mâinilor Tale,
toatele-ai pus sub picioarele lui:
7oile și boii laolaltă,
fiarele câmpului,
8păsările cerului și peștii mării,
tot ce străbate cărările mărilor.
9Doamne, Dumnezeulnostru,
cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul
8
Către mai-marele cântăreților. Se cântă ca și „Mori pentru fiul”. Un psalm al lui David
1Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
voi istorisi toate minunile Lui.
2Voi face din Tine bucuriași veselia mea,
voi cânta Numele Tău, DumnezeulePreaînalt,
3pentru că vrăjmașii mei dau înapoi,
se clatină și pier dinaintea Ta.
4Căci Tu îmi sprijini dreptatea și pricina
și stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
5Tu pedepsești neamurile, îl nimicești pe cel rău,
le șterginumele pentru totdeauna și pe vecie.
6S-au dus vrăjmașii! N-au rămas din ei decât niște dărâmături veșnice.
Niște cetăți dărâmate de Tine. Li s-a șters pomenirea.
7Ei s-au dus, dar Domnulîmpărățește în veac
și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
8 El judecă lumeacu dreptate,
judecă popoarele cu nepărtinire.
9Domnuleste scăparea celui asuprit,
scăpare la vreme de necaz.
10Cei ce cunoscNumele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu-i părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!
11Cântați-I Domnului, care împărățește în Sion,
vestițiprintre popoare isprăvile Lui!
12Căci El răzbunăsângele vărsat
și Își aduce aminte de cei nenorociți, nu uită strigătele lor.
13Ai milă de mine, Doamne!
Vezi ticăloșia în care mă aduc vrăjmașii mei
și ridică-mă din porțile morții,
14ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului
și să mă bucurde mântuirea Ta!
15Neamurilecad în groapa pe care au făcut-o
și li se prinde piciorul în lațul pe care l-au ascuns.
16Domnul Se arată, face dreptate
și îl prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui.(Joc de instrumente. Oprire)
17Cei răi se întorc în Locuința Morților:
toate neamurilecare Îl uită pe Dumnezeu.
18Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie,
nădejdeacelor sărmani nu piere pe vecie.
19Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul;
neamurile să fie judecate înaintea Ta!
20Aruncă groaza în ei, Doamne,
ca să știe popoarele că nu sunt decât oameni
9
Capitolul 1
CARTEA ÎNTÂIA
1:1Ferice de omulcare nu se duce la sfatul celor răi,
nu se oprește pe calea celor păcătoși
și nu se așază pe scaunulcelor batjocoritori,
1:2ci își găsește plăcereaîn Legea Domnului
și zi și noapte cugetă la LegeaLui!
1:3El este ca un pom săditlângă un izvor de apă,
care își dă rodul la vremea lui
și ale cărui frunze nu se veștejesc;
tot ce începe duce la bun sfârșit.
1:4Nu tot așa este cu cei răi,
ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
1:5De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății,
nici păcătoșii, în adunarea celor neprihăniți.
1:6Căci Domnulcunoaște calea celor neprihăniți,
dar calea păcătoșilor duce la pieire.
Capitolul 2
2:1Pentru ce se întărâtăneamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2:2Împărații pământului se răscoală
și domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:
2:3„Să le rupemlegăturile
și să scăpăm de lanțurile lor!”
2:4Cel ceșade în ceruri râde,
Domnul Își bate joc de ei.
2:5Apoi, în mânia Lui, le vorbește
și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
2:6„Totuși Eu L-am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, munteleMeu cel sfânt.”
2:7„Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul.
„Domnul Mi-a zis: «Tuești Fiul Meu.
Astăzi Te-am născut.
2:8Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire
și marginile pământului în stăpânire!
2:9Tule vei zdrobi cu un toiag de fier
și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.»”
2:10Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!
Luați învățătură, judecătorii pământului!
2:11Slujiți-IDomnului cu frică
și bucurați-vă tremurând!
2:12Dați-I cinsteFiului, ca să nu Se mânie
și să nu pieriți pe calea voastră,
căci mâniaLui este gata să se aprindă!
Fericede toți câți se încred în El!
Capitolul 3
Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom
3:1Doamne, cemulți sunt vrăjmașii mei!
Ce mulțime se scoală împotriva mea!
3:2Cât de mulți zic despre mine:
„Nu mai este scăpare pentruel la Dumnezeu”!(Oprire)
3:3Dar Tu, Doamne, Tu ești scutulmeu,
Tu ești slava mea și Tu îmi înalțicapul.
3:4Eu strig cu glasul meu către Domnul,
și El îmi răspundedin munteleLui cel sfânt.(Oprire)
3:5Mă culc, adorm
și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.
3:6Nu mă temde zecile de mii de popoare
care mă împresoară din toate părțile.
3:7Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule!
Căci Tu îi bațipeste obraz pe toți vrăjmașii mei
și zdrobești dinții celor răi.
3:8La Domnuleste scăparea:
binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău!(Oprire)
Capitolul 4
Către mai-marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David
4:1Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele,
scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtoare!
Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!
4:2Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea?
Până când veți iubi deșertăciunea
și veți umbla după minciuni?(Oprire)
4:3Să știți că DomnulȘi-a ales un om pe care-l iubește:
Domnul aude când strig către El.
4:4Cutremurați-văși nu păcătuiți!
Spunețilucrul acesta în inimile voastre când stați în pat, apoi tăceți!(Oprire)
4:5Aduceți jertfeneprihănite
și încredeți-văîn Domnul!
4:6Mulți zic: „Cine ne va arăta fericirea?”
Eu însă zic: „Fă să răsarăpeste noi lumina Feței Tale, Doamne!”
4:7Tu-mi dai mai multă bucurieîn inima mea decât au ei
când li se înmulțește rodul grâului și al vinului.
4:8Eu mă culc și adorm în pace,
căcinumai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea.
Capitolul 5
Către mai-marele cântăreților. De cântat cu flautele. Un psalm al lui David
5:1Pleacă-Ți urechea la cuvintele mele, Doamne!
Ascultă suspinele mele!
5:2Ia aminte la strigătelemele, Împăratul meu și Dumnezeul meu,
căci către Tine mă rog!
5:3Doamne, auzi-mi glasuldimineața!
Dimineața, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.
5:4Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul;
cel rău nu poate locui lângă Tine.
5:5Nebuniinu pot să stea în preajma ochilor Tăi;
Tu îi urăști pe cei ce fac fărădelegea
5:6și îi pierzipe cei mincinoși;
Domnul îi urăște pe oameniicare varsă sânge și înșală.
5:7Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în Casa Ta
și să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt.
5:8Doamne, călăuzește-măpe calea plăcută Ție, din pricina vrăjmașilor mei!
Netezeștecalea Ta sub pașii mei!
5:9Căci nu este nimic adevărat în gura lor;
inima le este plină de răutate,
gâtlejulle este un mormânt deschis
și pe limbă au vorbe lingușitoare.
5:10Lovește-i ca pe niște vinovați, Dumnezeule!
Fă-i să cadă prin înseși sfaturilelor!
Prăbușește-i în mijlocul păcatelor lor fără număr,
căci se răzvrătesc împotriva Ta!
5:11Atunci toți cei ce se încred în Tine se vor bucura,
se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti.
Tu vei fi bucuria
celor ce iubesc Numele Tău.
5:12Căci Tu îl binecuvântezipe cel neprihănit, Doamne,
și-l înconjori cu bunăvoința Ta cum l-ai înconjura cu un scut.
Capitolul 6
Către mai-marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde, pe harfa cu opt coarde. Un psalm al lui David
6:1Doamne, nu mă pedepsi cu mânia Ta
și nu mă mustra cu urgia Ta!
6:2Ai milăde mine, Doamne, căci mă ofilesc!
Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele!
6:3Sufletul mi-e îngrozit de tot.
Și Tu, Doamne, până cândvei zăbovi să Te înduri de mine?
6:4Întoarce-Te, Doamne, izbăvește-mi sufletul!
Mântuiește-mă, pentru îndurarea Ta!
6:5Căci cel ce moarenu-și mai aduce aminte de Tine;
și cine Te va lăuda în Locuința Morților?
6:6Nu mai pot gemând.
În fiecare noapte îmi stropesc așternutul
și-mi scald patul în lacrimi.
6:7Mi s-a supt fațade întristare
și a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
6:8Depărtați-văde la mine toți cei ce faceți răul,
căci Domnul a auzitglasul plângerii mele!
6:9Domnul îmi ascultă cererile
și Domnul îmi primește rugăciunea.
6:10Toți vrăjmașii mei vor fi acoperiți de rușine și cuprinși de spaimă;
într-o clipă vor da înapoi, acoperiți de rușine.
Capitolul 7
O cântare de jale a lui David, cântată Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuș
7:1Doamne Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!
Scapă-măde toți prigonitorii mei și izbăvește-mă,
7:2casă nu mă sfâșie ca un leu
care înghitefără să sară cineva în ajutor!
7:3Doamne Dumnezeule, dacăam făcut un astfel de rău,
dacă este fărădelegepe mâinile mele,
7:4dacă l-am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine
și nu l-am izbăvitpe cel ce mă asuprea fără temei,
7:5atunci să mă urmărească vrăjmașul și să mă ajungă,
să-mi calce viața la pământ
și slava mea în pulbere să mi-o arunce!(Oprire)
7:6Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta!
Scoală-Teîmpotriva urgiei potrivnicilor mei,
trezește-Teca să mă ajuți și rânduiește o judecată!
7:7Să Te înconjoare adunarea popoarelor
și șezi mai sus decât ea, la înălțime!
7:8Domnul judecă popoarele:
fă-mi dreptate, Doamne, dupăneprihănirea și nevinovăția mea!
7:9Ah, pune odată capăt răutății celor răi și întărește-l pe cel neprihănit,
Tu, care cerceteziinimile și rărunchii, Dumnezeule drept!
7:10Scutul meu este în Dumnezeu,
care îi mântuiește pe cei cu inima curată.
7:11Dumnezeu este un judecător drept,
un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
7:12Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Își ascute sabia,
Își încordează arcul și-l ochește,
7:13îndreaptă asupra lui săgețiomorâtoare
și-i aruncă săgeți arzătoare.
7:14Iată că cel răupregătește răul,
zămislește fărădelegea și naște înșelăciunea:
7:15face o groapă, o sapă
și tot el cade în groapape care a făcut-o.
7:16Fărădelegeape care a urzit-o se întoarce asupra capului lui,
și silnicia pe care a făcut-o se coboară înapoi pe țeasta capului lui.
7:17Eu Îl voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui
și voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.
Capitolul 8
Către mai-marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui David
8:1Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunateste Numele Tău pe tot pământul!
Slava Ta se înalțămai presus de ceruri.
8:2Din guracopiilor și a celor ce sug la țâță Ți-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi,
ca să astupi gura vrăjmașuluiși a omului cu dor de răzbunare.
8:3Când privesccerurile – lucrarea mâinilor Tale –,
luna și stelele pe care le-ai făcut,
8:4îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândești la el,
și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”
8:5L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu
și l-ai încununat cu slavă și cu cinste.
8:6I-ai dat stăpânirepeste lucrurile mâinilor Tale,
toatele-ai pus sub picioarele lui:
8:7oile și boii laolaltă,
fiarele câmpului,
8:8păsările cerului și peștii mării,
tot ce străbate cărările mărilor.
8:9Doamne, Dumnezeulnostru,
cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!
Capitolul 9
Către mai-marele cântăreților. Se cântă ca și „Mori pentru fiul”. Un psalm al lui David
9:1Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
voi istorisi toate minunile Lui.
9:2Voi face din Tine bucuriași veselia mea,
voi cânta Numele Tău, DumnezeulePreaînalt,
9:3pentru că vrăjmașii mei dau înapoi,
se clatină și pier dinaintea Ta.
9:4Căci Tu îmi sprijini dreptatea și pricina
și stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
9:5Tu pedepsești neamurile, îl nimicești pe cel rău,
le șterginumele pentru totdeauna și pe vecie.
9:6S-au dus vrăjmașii! N-au rămas din ei decât niște dărâmături veșnice.
Niște cetăți dărâmate de Tine. Li s-a șters pomenirea.
9:7Ei s-au dus, dar Domnulîmpărățește în veac
și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
9
Capitolul 1
CARTEA ÎNTÂIA
1:1Ferice de omulcare nu se duce la sfatul celor răi,
nu se oprește pe calea celor păcătoși
și nu se așază pe scaunulcelor batjocoritori,
1:2ci își găsește plăcereaîn Legea Domnului
și zi și noapte cugetă la LegeaLui!
1:3El este ca un pom săditlângă un izvor de apă,
care își dă rodul la vremea lui
și ale cărui frunze nu se veștejesc;
tot ce începe duce la bun sfârșit.
1:4Nu tot așa este cu cei răi,
ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
1:5De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății,
nici păcătoșii, în adunarea celor neprihăniți.
1:6Căci Domnulcunoaște calea celor neprihăniți,
dar calea păcătoșilor duce la pieire.
Capitolul 2
2:1Pentru ce se întărâtăneamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2:2Împărații pământului se răscoală
și domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:
2:3„Să le rupemlegăturile
și să scăpăm de lanțurile lor!”
2:4Cel ceșade în ceruri râde,
Domnul Își bate joc de ei.
2:5Apoi, în mânia Lui, le vorbește
și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
2:6„Totuși Eu L-am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, munteleMeu cel sfânt.”
2:7„Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul.
„Domnul Mi-a zis: «Tuești Fiul Meu.
Astăzi Te-am născut.
2:8Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire
și marginile pământului în stăpânire!
2:9Tule vei zdrobi cu un toiag de fier
și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.»”
2:10Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!
Luați învățătură, judecătorii pământului!
2:11Slujiți-IDomnului cu frică
și bucurați-vă tremurând!
2:12Dați-I cinsteFiului, ca să nu Se mânie
și să nu pieriți pe calea voastră,
căci mâniaLui este gata să se aprindă!
Fericede toți câți se încred în El!
Capitolul 3
Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom
3:1Doamne, cemulți sunt vrăjmașii mei!
Ce mulțime se scoală împotriva mea!
3:2Cât de mulți zic despre mine:
„Nu mai este scăpare pentruel la Dumnezeu”!(Oprire)
3:3Dar Tu, Doamne, Tu ești scutulmeu,
Tu ești slava mea și Tu îmi înalțicapul.
3:4Eu strig cu glasul meu către Domnul,
și El îmi răspundedin munteleLui cel sfânt.(Oprire)
3:5Mă culc, adorm
și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.
3:6Nu mă temde zecile de mii de popoare
care mă împresoară din toate părțile.
3:7Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule!
Căci Tu îi bațipeste obraz pe toți vrăjmașii mei
și zdrobești dinții celor răi.
3:8La Domnuleste scăparea:
binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău!(Oprire)
Capitolul 4
Către mai-marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David
4:1Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele,
scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtoare!
Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!
4:2Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea?
Până când veți iubi deșertăciunea
și veți umbla după minciuni?(Oprire)
4:3Să știți că DomnulȘi-a ales un om pe care-l iubește:
Domnul aude când strig către El.
4:4Cutremurați-văși nu păcătuiți!
Spunețilucrul acesta în inimile voastre când stați în pat, apoi tăceți!(Oprire)
4:5Aduceți jertfeneprihănite
și încredeți-văîn Domnul!
4:6Mulți zic: „Cine ne va arăta fericirea?”
Eu însă zic: „Fă să răsarăpeste noi lumina Feței Tale, Doamne!”
4:7Tu-mi dai mai multă bucurieîn inima mea decât au ei
când li se înmulțește rodul grâului și al vinului.
4:8Eu mă culc și adorm în pace,
căcinumai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea.
Capitolul 5
Către mai-marele cântăreților. De cântat cu flautele. Un psalm al lui David
5:1Pleacă-Ți urechea la cuvintele mele, Doamne!
Ascultă suspinele mele!
5:2Ia aminte la strigătelemele, Împăratul meu și Dumnezeul meu,
căci către Tine mă rog!
5:3Doamne, auzi-mi glasuldimineața!
Dimineața, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.
5:4Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul;
cel rău nu poate locui lângă Tine.
5:5Nebuniinu pot să stea în preajma ochilor Tăi;
Tu îi urăști pe cei ce fac fărădelegea
5:6și îi pierzipe cei mincinoși;
Domnul îi urăște pe oameniicare varsă sânge și înșală.
5:7Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în Casa Ta
și să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt.
5:8Doamne, călăuzește-măpe calea plăcută Ție, din pricina vrăjmașilor mei!
Netezeștecalea Ta sub pașii mei!
5:9Căci nu este nimic adevărat în gura lor;
inima le este plină de răutate,
gâtlejulle este un mormânt deschis
și pe limbă au vorbe lingușitoare.
5:10Lovește-i ca pe niște vinovați, Dumnezeule!
Fă-i să cadă prin înseși sfaturilelor!
Prăbușește-i în mijlocul păcatelor lor fără număr,
căci se răzvrătesc împotriva Ta!
5:11Atunci toți cei ce se încred în Tine se vor bucura,
se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti.
Tu vei fi bucuria
celor ce iubesc Numele Tău.
5:12Căci Tu îl binecuvântezipe cel neprihănit, Doamne,
și-l înconjori cu bunăvoința Ta cum l-ai înconjura cu un scut.
Capitolul 6
Către mai-marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde, pe harfa cu opt coarde. Un psalm al lui David
6:1Doamne, nu mă pedepsi cu mânia Ta
și nu mă mustra cu urgia Ta!
6:2Ai milăde mine, Doamne, căci mă ofilesc!
Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele!
6:3Sufletul mi-e îngrozit de tot.
Și Tu, Doamne, până cândvei zăbovi să Te înduri de mine?
6:4Întoarce-Te, Doamne, izbăvește-mi sufletul!
Mântuiește-mă, pentru îndurarea Ta!
6:5Căci cel ce moarenu-și mai aduce aminte de Tine;
și cine Te va lăuda în Locuința Morților?
6:6Nu mai pot gemând.
În fiecare noapte îmi stropesc așternutul
și-mi scald patul în lacrimi.
6:7Mi s-a supt fațade întristare
și a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
6:8Depărtați-văde la mine toți cei ce faceți răul,
căci Domnul a auzitglasul plângerii mele!
6:9Domnul îmi ascultă cererile
și Domnul îmi primește rugăciunea.
6:10Toți vrăjmașii mei vor fi acoperiți de rușine și cuprinși de spaimă;
într-o clipă vor da înapoi, acoperiți de rușine.
Capitolul 7
O cântare de jale a lui David, cântată Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuș
7:1Doamne Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!
Scapă-măde toți prigonitorii mei și izbăvește-mă,
7:2casă nu mă sfâșie ca un leu
care înghitefără să sară cineva în ajutor!
7:3Doamne Dumnezeule, dacăam făcut un astfel de rău,
dacă este fărădelegepe mâinile mele,
7:4dacă l-am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine
și nu l-am izbăvitpe cel ce mă asuprea fără temei,
7:5atunci să mă urmărească vrăjmașul și să mă ajungă,
să-mi calce viața la pământ
și slava mea în pulbere să mi-o arunce!(Oprire)
7:6Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta!
Scoală-Teîmpotriva urgiei potrivnicilor mei,
trezește-Teca să mă ajuți și rânduiește o judecată!
7:7Să Te înconjoare adunarea popoarelor
și șezi mai sus decât ea, la înălțime!
7:8Domnul judecă popoarele:
fă-mi dreptate, Doamne, dupăneprihănirea și nevinovăția mea!
7:9Ah, pune odată capăt răutății celor răi și întărește-l pe cel neprihănit,
Tu, care cerceteziinimile și rărunchii, Dumnezeule drept!
7:10Scutul meu este în Dumnezeu,
care îi mântuiește pe cei cu inima curată.
7:11Dumnezeu este un judecător drept,
un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
7:12Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Își ascute sabia,
Își încordează arcul și-l ochește,
7:13îndreaptă asupra lui săgețiomorâtoare
și-i aruncă săgeți arzătoare.
7:14Iată că cel răupregătește răul,
zămislește fărădelegea și naște înșelăciunea:
7:15face o groapă, o sapă
și tot el cade în groapape care a făcut-o.
7:16Fărădelegeape care a urzit-o se întoarce asupra capului lui,
și silnicia pe care a făcut-o se coboară înapoi pe țeasta capului lui.
7:17Eu Îl voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui
și voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.
Capitolul 8
Către mai-marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui David
8:1Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunateste Numele Tău pe tot pământul!
Slava Ta se înalțămai presus de ceruri.
8:2Din guracopiilor și a celor ce sug la țâță Ți-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi,
ca să astupi gura vrăjmașuluiși a omului cu dor de răzbunare.
8:3Când privesccerurile – lucrarea mâinilor Tale –,
luna și stelele pe care le-ai făcut,
8:4îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândești la el,
și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”
8:5L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu
și l-ai încununat cu slavă și cu cinste.
8:6I-ai dat stăpânirepeste lucrurile mâinilor Tale,
toatele-ai pus sub picioarele lui:
8:7oile și boii laolaltă,
fiarele câmpului,
8:8păsările cerului și peștii mării,
tot ce străbate cărările mărilor.
8:9Doamne, Dumnezeulnostru,
cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!
Capitolul 9
Către mai-marele cântăreților. Se cântă ca și „Mori pentru fiul”. Un psalm al lui David
9:1Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
voi istorisi toate minunile Lui.
9:2Voi face din Tine bucuriași veselia mea,
voi cânta Numele Tău, DumnezeulePreaînalt,
9:3pentru că vrăjmașii mei dau înapoi,
se clatină și pier dinaintea Ta.
9:4Căci Tu îmi sprijini dreptatea și pricina
și stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
9:5Tu pedepsești neamurile, îl nimicești pe cel rău,
le șterginumele pentru totdeauna și pe vecie.
9:6S-au dus vrăjmașii! N-au rămas din ei decât niște dărâmături veșnice.
Niște cetăți dărâmate de Tine. Li s-a șters pomenirea.
9:7Ei s-au dus, dar Domnulîmpărățește în veac
și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
9:8El judecă lumeacu dreptate,
judecă popoarele cu nepărtinire.
9:9Domnuleste scăparea celui asuprit,
scăpare la vreme de necaz.
9:10Cei ce cunoscNumele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu-i părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!
9:11Cântați-I Domnului, care împărățește în Sion,
vestițiprintre popoare isprăvile Lui!
10
Capitolul 1
CARTEA ÎNTÂIA
1:1Ferice de omulcare nu se duce la sfatul celor răi,
nu se oprește pe calea celor păcătoși
și nu se așază pe scaunulcelor batjocoritori,
1:2ci își găsește plăcereaîn Legea Domnului
și zi și noapte cugetă la LegeaLui!
1:3El este ca un pom săditlângă un izvor de apă,
care își dă rodul la vremea lui
și ale cărui frunze nu se veștejesc;
tot ce începe duce la bun sfârșit.
1:4Nu tot așa este cu cei răi,
ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
1:5De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății,
nici păcătoșii, în adunarea celor neprihăniți.
1:6Căci Domnulcunoaște calea celor neprihăniți,
dar calea păcătoșilor duce la pieire.
Capitolul 2
2:1Pentru ce se întărâtăneamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2:2Împărații pământului se răscoală
și domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:
2:3„Să le rupemlegăturile
și să scăpăm de lanțurile lor!”
2:4Cel ceșade în ceruri râde,
Domnul Își bate joc de ei.
2:5Apoi, în mânia Lui, le vorbește
și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
2:6„Totuși Eu L-am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, munteleMeu cel sfânt.”
2:7„Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul.
„Domnul Mi-a zis: «Tuești Fiul Meu.
Astăzi Te-am născut.
2:8Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire
și marginile pământului în stăpânire!
2:9Tule vei zdrobi cu un toiag de fier
și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.»”
2:10Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!
Luați învățătură, judecătorii pământului!
2:11Slujiți-IDomnului cu frică
și bucurați-vă tremurând!
2:12Dați-I cinsteFiului, ca să nu Se mânie
și să nu pieriți pe calea voastră,
căci mâniaLui este gata să se aprindă!
Fericede toți câți se încred în El!
Capitolul 3
Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom
3:1Doamne, cemulți sunt vrăjmașii mei!
Ce mulțime se scoală împotriva mea!
3:2Cât de mulți zic despre mine:
„Nu mai este scăpare pentruel la Dumnezeu”!(Oprire)
3:3Dar Tu, Doamne, Tu ești scutulmeu,
Tu ești slava mea și Tu îmi înalțicapul.
3:4Eu strig cu glasul meu către Domnul,
și El îmi răspundedin munteleLui cel sfânt.(Oprire)
3:5Mă culc, adorm
și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.
3:6Nu mă temde zecile de mii de popoare
care mă împresoară din toate părțile.
3:7Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule!
Căci Tu îi bațipeste obraz pe toți vrăjmașii mei
și zdrobești dinții celor răi.
3:8La Domnuleste scăparea:
binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău!(Oprire)
Capitolul 4
Către mai-marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David
4:1Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele,
scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtoare!
Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!
4:2Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea?
Până când veți iubi deșertăciunea
și veți umbla după minciuni?(Oprire)
4:3Să știți că DomnulȘi-a ales un om pe care-l iubește:
Domnul aude când strig către El.
4:4Cutremurați-văși nu păcătuiți!
Spunețilucrul acesta în inimile voastre când stați în pat, apoi tăceți!(Oprire)
4:5Aduceți jertfeneprihănite
și încredeți-văîn Domnul!
4:6Mulți zic: „Cine ne va arăta fericirea?”
Eu însă zic: „Fă să răsarăpeste noi lumina Feței Tale, Doamne!”
4:7Tu-mi dai mai multă bucurieîn inima mea decât au ei
când li se înmulțește rodul grâului și al vinului.
4:8Eu mă culc și adorm în pace,
căcinumai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea.
Capitolul 5
Către mai-marele cântăreților. De cântat cu flautele. Un psalm al lui David
5:1Pleacă-Ți urechea la cuvintele mele, Doamne!
Ascultă suspinele mele!
5:2Ia aminte la strigătelemele, Împăratul meu și Dumnezeul meu,
căci către Tine mă rog!
5:3Doamne, auzi-mi glasuldimineața!
Dimineața, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.
5:4Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul;
cel rău nu poate locui lângă Tine.
5:5Nebuniinu pot să stea în preajma ochilor Tăi;
Tu îi urăști pe cei ce fac fărădelegea
5:6și îi pierzipe cei mincinoși;
Domnul îi urăște pe oameniicare varsă sânge și înșală.
5:7Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în Casa Ta
și să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt.
5:8Doamne, călăuzește-măpe calea plăcută Ție, din pricina vrăjmașilor mei!
Netezeștecalea Ta sub pașii mei!
5:9Căci nu este nimic adevărat în gura lor;
inima le este plină de răutate,
gâtlejulle este un mormânt deschis
și pe limbă au vorbe lingușitoare.
5:10Lovește-i ca pe niște vinovați, Dumnezeule!
Fă-i să cadă prin înseși sfaturilelor!
Prăbușește-i în mijlocul păcatelor lor fără număr,
căci se răzvrătesc împotriva Ta!
5:11Atunci toți cei ce se încred în Tine se vor bucura,
se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti.
Tu vei fi bucuria
celor ce iubesc Numele Tău.
5:12Căci Tu îl binecuvântezipe cel neprihănit, Doamne,
și-l înconjori cu bunăvoința Ta cum l-ai înconjura cu un scut.
Capitolul 6
Către mai-marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde, pe harfa cu opt coarde. Un psalm al lui David
6:1Doamne, nu mă pedepsi cu mânia Ta
și nu mă mustra cu urgia Ta!
6:2Ai milăde mine, Doamne, căci mă ofilesc!
Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele!
6:3Sufletul mi-e îngrozit de tot.
Și Tu, Doamne, până cândvei zăbovi să Te înduri de mine?
6:4Întoarce-Te, Doamne, izbăvește-mi sufletul!
Mântuiește-mă, pentru îndurarea Ta!
6:5Căci cel ce moarenu-și mai aduce aminte de Tine;
și cine Te va lăuda în Locuința Morților?
6:6Nu mai pot gemând.
În fiecare noapte îmi stropesc așternutul
și-mi scald patul în lacrimi.
6:7Mi s-a supt fațade întristare
și a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
6:8Depărtați-văde la mine toți cei ce faceți răul,
căci Domnul a auzitglasul plângerii mele!
6:9Domnul îmi ascultă cererile
și Domnul îmi primește rugăciunea.
6:10Toți vrăjmașii mei vor fi acoperiți de rușine și cuprinși de spaimă;
într-o clipă vor da înapoi, acoperiți de rușine.
Capitolul 7
O cântare de jale a lui David, cântată Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuș
7:1Doamne Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!
Scapă-măde toți prigonitorii mei și izbăvește-mă,
7:2casă nu mă sfâșie ca un leu
care înghitefără să sară cineva în ajutor!
7:3Doamne Dumnezeule, dacăam făcut un astfel de rău,
dacă este fărădelegepe mâinile mele,
7:4dacă l-am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine
și nu l-am izbăvitpe cel ce mă asuprea fără temei,
7:5atunci să mă urmărească vrăjmașul și să mă ajungă,
să-mi calce viața la pământ
și slava mea în pulbere să mi-o arunce!(Oprire)
7:6Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta!
Scoală-Teîmpotriva urgiei potrivnicilor mei,
trezește-Teca să mă ajuți și rânduiește o judecată!
7:7Să Te înconjoare adunarea popoarelor
și șezi mai sus decât ea, la înălțime!
7:8Domnul judecă popoarele:
fă-mi dreptate, Doamne, dupăneprihănirea și nevinovăția mea!
7:9Ah, pune odată capăt răutății celor răi și întărește-l pe cel neprihănit,
Tu, care cerceteziinimile și rărunchii, Dumnezeule drept!
7:10Scutul meu este în Dumnezeu,
care îi mântuiește pe cei cu inima curată.
7:11Dumnezeu este un judecător drept,
un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
7:12Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Își ascute sabia,
Își încordează arcul și-l ochește,
7:13îndreaptă asupra lui săgețiomorâtoare
și-i aruncă săgeți arzătoare.
7:14Iată că cel răupregătește răul,
zămislește fărădelegea și naște înșelăciunea:
7:15face o groapă, o sapă
și tot el cade în groapape care a făcut-o.
7:16Fărădelegeape care a urzit-o se întoarce asupra capului lui,
și silnicia pe care a făcut-o se coboară înapoi pe țeasta capului lui.
7:17Eu Îl voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui
și voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.
Capitolul 8
Către mai-marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui David
8:1Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunateste Numele Tău pe tot pământul!
Slava Ta se înalțămai presus de ceruri.
8:2Din guracopiilor și a celor ce sug la țâță Ți-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi,
ca să astupi gura vrăjmașuluiși a omului cu dor de răzbunare.
8:3Când privesccerurile – lucrarea mâinilor Tale –,
luna și stelele pe care le-ai făcut,
8:4îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândești la el,
și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”
8:5L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu
și l-ai încununat cu slavă și cu cinste.
8:6I-ai dat stăpânirepeste lucrurile mâinilor Tale,
toatele-ai pus sub picioarele lui:
8:7oile și boii laolaltă,
fiarele câmpului,
8:8păsările cerului și peștii mării,
tot ce străbate cărările mărilor.
8:9Doamne, Dumnezeulnostru,
cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!
Capitolul 9
Către mai-marele cântăreților. Se cântă ca și „Mori pentru fiul”. Un psalm al lui David
9:1Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
voi istorisi toate minunile Lui.
9:2Voi face din Tine bucuriași veselia mea,
voi cânta Numele Tău, DumnezeulePreaînalt,
9:3pentru că vrăjmașii mei dau înapoi,
se clatină și pier dinaintea Ta.
9:4Căci Tu îmi sprijini dreptatea și pricina
și stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
9:5Tu pedepsești neamurile, îl nimicești pe cel rău,
le șterginumele pentru totdeauna și pe vecie.
9:6S-au dus vrăjmașii! N-au rămas din ei decât niște dărâmături veșnice.
Niște cetăți dărâmate de Tine. Li s-a șters pomenirea.
9:7Ei s-au dus, dar Domnulîmpărățește în veac
și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
9:8El judecă lumeacu dreptate,
judecă popoarele cu nepărtinire.
9:9Domnuleste scăparea celui asuprit,
scăpare la vreme de necaz.
9:10Cei ce cunoscNumele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu-i părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!
9:11Cântați-I Domnului, care împărățește în Sion,
vestițiprintre popoare isprăvile Lui!
10
