Noțiuni generale. Elementele de orientare ale corpului uman. Metodele de explorare anatomică pe viu. Scheletul trunchiului. Flashcards

1
Q

Anatomia ca știință studiază:
A. Forma și structura organismului uman
B. Filo- și ontogeneza organismului uman
C. Modificările condiționate de interacțiunea corpului cu mediul extern
D. Schimbările condiționate de vârstă și gen
E. Toate enumerate

A

E

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
2
Q

CM. Numiți metodele de studiere a anatomiei omului pe viu:
A. Metode senzoriale directe (axate pe simțirile naturale)
B. Metode senzoriale mediate (bazate pe dispozitive și aparate)
C. Metode experimentale pe animale de laborator
D. Metoda de disecție anatomică
E. Metoda microscopică a țesutului bioptic

A

A B C E

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
3
Q

CS. Definiți noțiunea de ”organ”:
A. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat
B. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman și are o funcție anumită
C. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman cu o formă anumită
D. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, constituită din câteva tipuri de
țesuturi
E. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat,
are o formă și funcție anumită, constituită din câteva tipuri de țesuturi

A

E

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
4
Q

CM. Enumerați tipurile constituționale la om:
A. Normostenic, astenic și hiperstenic
B. Dolihomorf, mezomorf și brahimorf
C. Hipotrofic, mezotrofic și hipertrofic
D. Hipodinamic, mezodinamic și hiperdinamic
E. Feminin și masculin

A

A B C D

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
5
Q

CS. Definiți noțiunea de „poziție anatomică”:
A. Corpul uman în poziție verticală, cu capul situat sub unghi drept
B. Membrele superioare și cele inferioare aliniate într-o linie
C. Extremitățile membrelor superioare și inferioare sunt amplasate pe o circumferință
D. Fața trebuie să fie orientată în sus
E. Corpul uman în poziție verticală, palmele în supinație, membrele inferioare paralele lipite

A

E

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
6
Q

CM. Planul mediosagital:
A. Trece prin axa longitudinală și sagitală a corpului
B. Divide corpul în jumătăți simetrice
C. Departajează componentele mediale și laterale ale formațiunilor corpului
D. Este perpendicular la planurile parasagitale
E. Corespunde grosimii corpului

A

A B C

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
7
Q

CM. Enumerați tipurile de ținută:
A. Cifotică
B. Redresată
C. Gârbovită
D. Lordotică
E. Tonică

A

A B C D

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
8
Q

CS. Norma reprezintă:
A. Un diapazon de devieri, în anumite limite de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări
funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
B. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor
concrete ale mediului.
C. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată
din perturbarea embriogenezei/morfogenezei, care provoacă dereglări funcționale ale acestora.
D. Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
E. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în
dezvoltare, care nu depășește limitele normei.

A

A

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
9
Q

CS. Variantă a normei (varitas) este:
A. Un diapazon de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, însoțite de dereglări
funcționale – forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
B. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor
concrete ale mediului.
C. Formațiunea anatomică, care a fost caracteristică strămoșilor îndepărtați ai omului.
D. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în
dezvoltare, care nu depășește limitele normei.
E. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată
din perturbarea embriogenezei/morfogenezei.

A

D

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
10
Q

CS. Variabilitatea anatomică individuală determină:
A. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări
funcționale– media aritmetică a unei game de varietăți
B. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată
din perturbarea embriogenezei/morfogenezei
C. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor
concrete ale mediului.
D. Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
E. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în
dezvoltare, care nu depășește limitele normei

A

C

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
11
Q

CS. Noțiunea de atavism se referă la:
A. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată
din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formațiuni anatomice
B. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în
dezvoltare, care nu depășește limitele normei
C. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor
concrete ale mediului.
D. Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
E. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări
funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic

A

D

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
12
Q

CS. Anomalia (anomalos) reprezintă:
A. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări
funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
B. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în
dezvoltare, care nu depășește limitele normei
C. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor
concrete ale mediului.
D. Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
E. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată
din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formațiuni anatomice, care provoacă
dereglări funcționale ale acestora.

A

E

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

CS. Constituția se definește ca:
A. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin
particularități morfologice, funcționale, de randament, rezistență precum și reacția individului la
diferite influențe nocive și patologice
B. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin
particularități funcționale
C. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale indivizilor, care se exteriorizează prin
particularități de rezistență
D. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale indivizilor, care se exteriorizează prin
stabilități certe morfologice, funcționale, de randament și rezistență
E. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin
stabilități certe morfologice, funcționale și prin reacția individului la diferite influențe nocive și
patologice

A

A

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
14
Q

CS. Nomenclatura Anatomică Internațională:
A. Include termenii care determină poziția, dimensiunile organelor și locația lor
B. Nu a fost modifică niciodată
C. De obicei au origine a limbajului autohton
D. Este o listă strictă, fără schimbări ulterioare
E. Își ia naștere din Grecia Antică

A

A

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
15
Q

NCM. Planurile de orientare ale corpului uman:
A. Sagital
B.Ventral
C. Frontal
D. Transversal
E. Dorsal

A

A C D

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
16
Q

CM. Axe de orientare ale corpului uman:
A. Longitudinal
B. Sagital
C. Transversal
D. Ventral
E. Dorsal

A

A B C

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
17
Q

CM. Ținuta gârbovită se caracterizează prin:
A. Lordoză cervicală bine pronunțată, lordoză lombară - redusă
B. Lordoză cervicală redusă, lordoză lombară - bine pronunțată
C. Tipică pentru perioada de senilitate
D. Tipică pentru perioada de mică copilărie
E. Limitarea mișcărilor coastelor duce la micșorarea volumului cutiei toracice

A

A C

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
18
Q

CS. Osteonul reprezintă:
A. Lamelele osoase din jurul diafizei
B. Lamelele osoase din jurul canalului nutritiv
C. Lamelele osoase din jurul canalului medular
D. Lamelele osoase din jurul canalului Havers și conținutul lui
E. Lamelele osoase din jurul metafizei

A

D

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
19
Q

CS. Creşterea osului în grosime are loc pe contul:
A. Cartilajului hialin
B. Cartilajului fibros
C. Periostului
D. Metafizei
E. Fasciei

A

C

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
20
Q

CS. Creşterea osului în lungime are loc pe contul:
A. Endostului
B. Periostului
C. Cartilajului articular
D. Cartilajului diafizoepifizar (metaepifizar)
E. Pericondrului

A

D

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
21
Q

CS. Punctele de osificare primare apar: A. În prima jumătare a perioadei intrauterine
B. Imediat după naștere
C. În a doua jumătare a perioadei intrauterine
D.Până la vârsta de 8 ani
E. După vârsta de 10 ani

A

A

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
22
Q

CS. Punctele de osificare secundare apar:
A. În prima jumătare a perioadei intrauterine
B. Imediat după naștere
C. În a doua jumătare a perioadei intrauterine
D. Până la vârsta de 8 ani
E. După vârsta de 10 ani

A

C

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
23
Q

CМ. Au rol de protecţie a viscerelor:
A. Oasele tubulare
B. Oasele spongioase lungi
C. Unele oase plate
D.Unele oase mixte
E. Oasele aerofore

A

B C D

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
24
Q

CS. Oasele carpiene şi tarsiene sunt:
A. Tubulare
B. Spongioase
C. Plate
D. Mixte
E. Aerofore

A

B

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
25
Q

CM. Participă la formarea cavităţilor trunchiului:
A. Oasele tubulare
B. Oasele spongioase
C. Oasele plate
D. Oasele mixte
E. Oasele aerofore

A

B C D

26
Q

CS. Au apofizele spinoase bifurcate:
A. Vertebrele cervicale
B. Vertebrele toracice
C. Vertebrele lombare
D. Vertebrele sacrale
E. Vertebrele coccigiene

A

A

27
Q

CS. Promontoriul este format de către:
A. Ultima vertebră cervicală şi T1
B. Ultima vertebră toracică şi L1
C. Ultima vertebră lombară şi S1
D. Ultima vertebră sacrală şi Co1
E. Vertebrele T6 si T7

A

C

28
Q

CS. Nu poate fi palpată pe viu coasta:
A. XI
B. IX
C. II
D. I
E. XII

A

D

29
Q

CM. Osul realizează:
A. Funcția hematolimfopoietică
B. Funcția de sprijin.
C. Funcția de protecție.
D. Funcția de locomoție.
E. Funcția de limfopoieză

A

B C D

30
Q

CM.Care termeni anatomici țin de unitatea morfofuncțională a osului ca organ:
A. Oseina
B. Osteonul
C. Măduva osoasă roșie
D. Osteocitul
E. Sistemul haversian

A

B E

31
Q

CM. Funcţiile biologice ale osului ca organ:
A. De creştere
B. Hematopoietică
C. De locomoţie
D. Regenerare
E. De protecţie

A

A B D

32
Q

CM. Ţesutul osos spongios este prezent în:
A. Oasele craniului
B. Oasele tarsiene
C. Stern
D. Diafizele oaselor tubulare
E. Epifizele oaselor tubulare.

A

A B C E

33
Q

CM. În componenţa scheletului axial intră:
A. Craniul
B. Oasele centurii scapulare
C. Coastele
D. Pelvisul
E. Coloana vertebrală

A

A C E

34
Q

CM. Oasele tubulare lungi:
A. Sunt constituite din corp şi 2 epifize
B. Participă la formarea cavităţilor corpului
C. Conţin cavităţi tapetate cu mucoasă
D. Au feţe articulare tapetate cu cartilaj
E. Funcţional reprezintă pârghii

A

A D E

35
Q

CM. Servesc pentru inserţii tendinoase sau ligamentare, trecerea tendoanelor, vaselor şi
nervilor:
A. Feţele articulare
B. Proeminenţele osoase
C. Fosele şi şanţurile
D. Orificiile şi canalele
E. Extremitățile

A

C D

36
Q

CM. Elemente principale ale unei vertebre sunt:
A. Arcul
B. Apofiza stiloidă
C. Corpul
D. Orificiul intervertebral
E. Pedunculii

A

A C E

37
Q

CM. Evidențiați caracterele distinctive ale vertebrelor cervicale:
A.Foramen transversarium
B.Massae lateralеs
C.Processus spinosus bifurcat
D.Processus mamillaris
E.Sulcus nervi spinalis.

A

A C E

38
Q

CM. Ţin de structura primei vertebre cervicale:
A.Massae lateralеs
B.Processus accessorius
C.Fovea dentis
D.Arcus posterior
E. Sulcus caroticus.

A

A C D

39
Q

CM. Caracterele distinctive ale axisului:
A. Arcus anterior
B. Apex dentis
C. Dens
D. Facies articularis anterior
E. Facies articulares superiores

A

B C D E

40
Q

CM. Apofizele spinoase sunt bifurcate la vertebrele:
A. C 1
B. C 2
C. C 3
D. C 5
E. C 7

A

B C D

41
Q

CM. Caracterele distinctive ale vertebrelor toracice tipice:
A.Foveae costales superiores et inferiores
B.Processus costotransversarius
C.Foveae costales processus transversus
D.Processus accessorius
E. Foramen nutritium.

A

A C

42
Q

CM. În condiții de normă, sunt concrescute, formând un singur os:
A. Vertebrele toracice
B. Vertebrele cervicale
C. Vertebrele lombare
D. Vertebrele sacrale
E. Vertebrele coccigiene.

A

D E

43
Q

CM. Evidențiați formațiunile specifice doar pentru vertebrele lombare:
A. Processus transversus
B. Processus accessorius
C. Processus articulares superiores
D. Processus articulares inferiores
E. Processus mamillaris

A

B E

44
Q

CM.Evidențiați structurile anatomice situate pe fața dorsală a sacrului:
A.Crista sacralis mediana
B.Lineae transversae
C.Canalis sacralis
D.Hiatus sacralis
E. Processus articulares inferiores.

A

A D

45
Q

CM. Prin ce se manifestă anomalia „spina bifida aperta”?
A. Scizura corpului vertebrei
B. Scizura arcului vertebrei
C. Scizura arcului vertebrei, însoțită de afectarea integrității țesuturilor moi
D. Neconcreșterea arcului cu corpul vertebrei
E. Hernie spinală (meningomielocel).

A

C E

46
Q

CM. Fosetele costale lipsesc pe apofizele transversale ale vertebrelor:
A. T1
B. T5
C. T11
D. T10
E. T12

A

C E

47
Q

CM. La formarea canalului vertebral iau parte:
A. Apofizele articulare
B. Apofizele transversale
C. Arcul vertebral
D. Corpul vertebral
E. Pedunculii vertebrali.

A

C D E

48
Q

CM. Anomaliile regiunilor de frontieră a segmentelor coloanei vertebrale:
A. Sacralizarea
B. Blocarea vertebrelor
C. Asomia
D. Platispondilia
E. Lombalizarea.

A

A E

49
Q

CM. Curburile coloanei vertebrale situate în plan sagital sunt:
A. Lordoza cervicală
B. Scolioza toracală
C. Cifoza toracală
D. Lordoza lombară
E. Scolioza cervicală.

A

A C D

50
Q

CM. Evidențiați părţile coastei:
A.Caput costae
B.Collum costae
C.Corpus costae
D. Cartilago costalis
E. Sulcus nervi spinalis.

A

A B C D

51
Q

CM. Localizarea sulcus arteriae subclaviae pe prima coastă:
A. Posterior de tuberculum costae
B. Posterior de tuberculum musculi scaleni anterioris
C. Anterior de tuberculum musculi scaleni anterioris
D. Pe tuberculum costae
E. Pe faţa superioară a coastei.

A

B E

52
Q

CM. Are o singură faţetă articulară pe cap:
A. Coasta I
B. Coasta V
C. Coasta X
D. Coasta II
E. Coasta XII

A

A E

53
Q

CM. Nu are tubercul costal:
A. Coasta I
B. Coasta V
C. Coasta XI
D. Coasta II
E. Coasta XII.

A

C E

54
Q

CM. Coasta I:
A. Este atipică
B. E cea mai scurtă, mai lată şi mai curbată
C. E aplatizată în sens superoinferior
D. Pe faţa inferioară are un tubercul şi 2 şanţuri
E. Extremitatea ei anterioară e mai lată şi mai groasă decât cea posterioară

A

A B C E

55
Q

CM. Fosetele costale lipsesc pe apofizele transversale ale vertebrelor:
A. T1
B. T11
C. T10
D. T12
E. T2

A

B D

56
Q

CM. Formaţiunile anatomice localizate pe manubriul sternal:
A. Facies intertubercularis
B. Incisura jugularis
C. Incisura clavicularis
D. Incisura costalis
E. Facies articularis clavicularis.

A

B C D E

57
Q

CM. Evidenţiaţi părţile sternului:
A. Corpus sterni
B. Processus styloideus
C. Manubrium sterni
D. Incisura clavicularis
E. Incisura jugularis.

A

A C

58
Q

CM. Localizarea angulus sterni:
A. La unirea manubriului cu corpul sternului
B. La unirea corpul sternului cu apofiza xifoidă
C. La mijlocul corpului sternului
D. La nivelul incizurii jugulare
E. La nivelul incizurilor coastelor II.

A

A E

59
Q

CM. Oasele ce delimitează apertura toracică superioară sunt:
A. Clavicula
B. Coasta I
C. Corpul sternului
D. Manubriul sternului
E. I vertebră toracică.

A

B D E

60
Q

CM. Formaţiunile ce delimitează apertura toracică inferioară sunt:
A. Coasta VI
B. Apendicele xifoid al sternului
C. Arcul costal
D. Coastele VIII şi X
E. Corpul vertebrei TX.

A

B C

61
Q

CM. Forma si dimensiunile osteotoracelui depind de:
A. Forma sternului
B. Vârstă
C. Articulaţiile costovertebrale
D. Gen
E. Tipul constituţional.

A

B D E