Noțiuni generale. Elementele de orientare ale corpului uman. Metodele de explorare anatomică pe viu. Scheletul trunchiului. Flashcards
Anatomia ca știință studiază:
A. Forma și structura organismului uman
B. Filo- și ontogeneza organismului uman
C. Modificările condiționate de interacțiunea corpului cu mediul extern
D. Schimbările condiționate de vârstă și gen
E. Toate enumerate
E
CM. Numiți metodele de studiere a anatomiei omului pe viu:
A. Metode senzoriale directe (axate pe simțirile naturale)
B. Metode senzoriale mediate (bazate pe dispozitive și aparate)
C. Metode experimentale pe animale de laborator
D. Metoda de disecție anatomică
E. Metoda microscopică a țesutului bioptic
A B C E
CS. Definiți noțiunea de ”organ”:
A. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat
B. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman și are o funcție anumită
C. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman cu o formă anumită
D. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, constituită din câteva tipuri de
țesuturi
E. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat,
are o formă și funcție anumită, constituită din câteva tipuri de țesuturi
E
CM. Enumerați tipurile constituționale la om:
A. Normostenic, astenic și hiperstenic
B. Dolihomorf, mezomorf și brahimorf
C. Hipotrofic, mezotrofic și hipertrofic
D. Hipodinamic, mezodinamic și hiperdinamic
E. Feminin și masculin
A B C D
CS. Definiți noțiunea de „poziție anatomică”:
A. Corpul uman în poziție verticală, cu capul situat sub unghi drept
B. Membrele superioare și cele inferioare aliniate într-o linie
C. Extremitățile membrelor superioare și inferioare sunt amplasate pe o circumferință
D. Fața trebuie să fie orientată în sus
E. Corpul uman în poziție verticală, palmele în supinație, membrele inferioare paralele lipite
E
CM. Planul mediosagital:
A. Trece prin axa longitudinală și sagitală a corpului
B. Divide corpul în jumătăți simetrice
C. Departajează componentele mediale și laterale ale formațiunilor corpului
D. Este perpendicular la planurile parasagitale
E. Corespunde grosimii corpului
A B C
CM. Enumerați tipurile de ținută:
A. Cifotică
B. Redresată
C. Gârbovită
D. Lordotică
E. Tonică
A B C D
CS. Norma reprezintă:
A. Un diapazon de devieri, în anumite limite de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări
funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
B. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor
concrete ale mediului.
C. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată
din perturbarea embriogenezei/morfogenezei, care provoacă dereglări funcționale ale acestora.
D. Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
E. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în
dezvoltare, care nu depășește limitele normei.
A
CS. Variantă a normei (varitas) este:
A. Un diapazon de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, însoțite de dereglări
funcționale – forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
B. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor
concrete ale mediului.
C. Formațiunea anatomică, care a fost caracteristică strămoșilor îndepărtați ai omului.
D. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în
dezvoltare, care nu depășește limitele normei.
E. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată
din perturbarea embriogenezei/morfogenezei.
D
CS. Variabilitatea anatomică individuală determină:
A. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări
funcționale– media aritmetică a unei game de varietăți
B. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată
din perturbarea embriogenezei/morfogenezei
C. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor
concrete ale mediului.
D. Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
E. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în
dezvoltare, care nu depășește limitele normei
C
CS. Noțiunea de atavism se referă la:
A. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată
din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formațiuni anatomice
B. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în
dezvoltare, care nu depășește limitele normei
C. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor
concrete ale mediului.
D. Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
E. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări
funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic
D
CS. Anomalia (anomalos) reprezintă:
A. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări
funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
B. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în
dezvoltare, care nu depășește limitele normei
C. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor
concrete ale mediului.
D. Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
E. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată
din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formațiuni anatomice, care provoacă
dereglări funcționale ale acestora.
E
CS. Constituția se definește ca:
A. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin
particularități morfologice, funcționale, de randament, rezistență precum și reacția individului la
diferite influențe nocive și patologice
B. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin
particularități funcționale
C. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale indivizilor, care se exteriorizează prin
particularități de rezistență
D. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale indivizilor, care se exteriorizează prin
stabilități certe morfologice, funcționale, de randament și rezistență
E. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin
stabilități certe morfologice, funcționale și prin reacția individului la diferite influențe nocive și
patologice
A
CS. Nomenclatura Anatomică Internațională:
A. Include termenii care determină poziția, dimensiunile organelor și locația lor
B. Nu a fost modifică niciodată
C. De obicei au origine a limbajului autohton
D. Este o listă strictă, fără schimbări ulterioare
E. Își ia naștere din Grecia Antică
A
NCM. Planurile de orientare ale corpului uman:
A. Sagital
B.Ventral
C. Frontal
D. Transversal
E. Dorsal
A C D
CM. Axe de orientare ale corpului uman:
A. Longitudinal
B. Sagital
C. Transversal
D. Ventral
E. Dorsal
A B C
CM. Ținuta gârbovită se caracterizează prin:
A. Lordoză cervicală bine pronunțată, lordoză lombară - redusă
B. Lordoză cervicală redusă, lordoză lombară - bine pronunțată
C. Tipică pentru perioada de senilitate
D. Tipică pentru perioada de mică copilărie
E. Limitarea mișcărilor coastelor duce la micșorarea volumului cutiei toracice
A C
CS. Osteonul reprezintă:
A. Lamelele osoase din jurul diafizei
B. Lamelele osoase din jurul canalului nutritiv
C. Lamelele osoase din jurul canalului medular
D. Lamelele osoase din jurul canalului Havers și conținutul lui
E. Lamelele osoase din jurul metafizei
D
CS. Creşterea osului în grosime are loc pe contul:
A. Cartilajului hialin
B. Cartilajului fibros
C. Periostului
D. Metafizei
E. Fasciei
C
CS. Creşterea osului în lungime are loc pe contul:
A. Endostului
B. Periostului
C. Cartilajului articular
D. Cartilajului diafizoepifizar (metaepifizar)
E. Pericondrului
D
CS. Punctele de osificare primare apar: A. În prima jumătare a perioadei intrauterine
B. Imediat după naștere
C. În a doua jumătare a perioadei intrauterine
D.Până la vârsta de 8 ani
E. După vârsta de 10 ani
A
CS. Punctele de osificare secundare apar:
A. În prima jumătare a perioadei intrauterine
B. Imediat după naștere
C. În a doua jumătare a perioadei intrauterine
D. Până la vârsta de 8 ani
E. După vârsta de 10 ani
C
CМ. Au rol de protecţie a viscerelor:
A. Oasele tubulare
B. Oasele spongioase lungi
C. Unele oase plate
D.Unele oase mixte
E. Oasele aerofore
B C D
CS. Oasele carpiene şi tarsiene sunt:
A. Tubulare
B. Spongioase
C. Plate
D. Mixte
E. Aerofore
B