Modele si teorii ale schimbarii comportamentelor de risc Flashcards
Ce sunt comportamentele legate de sanatate?
Sunt comportamante care sunt legate de sanatatea individului.
- De exemplu, Matarazzo distinge intre comportamente care afecteaza negativ (comportament patogen ca si fumatul) si pozitiv (comportament imunogen ca si sportul).
- Kasl si Cobb (1966) distinge intre comportamente:
- sanogene care previn boala (mananca sanatos)
- comportamente legate de boala (merge la doctor pentru remedii)
- comportamentul rolului bolnavului, pentru imbunatatire (a lua medicamente)
De ce merita sa studiem comportamentele de sanatate?
McKeown (1979) argumenteaza faptul ca nu neaparat inovatiile in medicina au ajutat cel mai mult la tratarea unor boli precum tuberculoza ci factorii sociali si de mediu (nutritie mai buna, igiena si contraceptie).
De altfel, cele mai mari cauze de mortalitate in lumea avansata au legatura cu aceste comportamente.
Care e legatura dintre comportament si mortalitate?
Aproximativ 50% mortile din cele 10 cauze ale mortii sunt legate de comportament. Adica, comportamentul si stilul de viata au un efect important asupra longevitatii. De exemplu, fumatul si cancerul.
Care sunt cativa factori asociati cu longevitatea?
- genetica
- munca si comportamente legate de munca
- dieta scazuta in grasimi saturate si mai multe fructe/legume
- fara alcool si nicotina
- suport social
- nivele scazute de stres
Ce sunt perceptiile laice asupra sanatatii?
Credinte (de simt comun) despre boala, teorii dezvoltate prin metode calitative. Comunicarea medic-pacient este imposibia daca pacientul are teorii conflictuale.
Cum am putea sa prezicem comportamente sanogene? Leventhal et al. (1985)
Leventhal et al. (1985) considera ca este posibila predictia comportamentelor sanogene printr-o combinare a acestor factori:
- factori sociali ca si intarirea pozitiva, modelare, norme sociale
- genetica
- factori emotionali: anxietate, stres
- simptome percepute cum ar fi durerea
- credintele pacientului
- credintele medicilor
Care sunt teoriile legate de credintele pacientului?
- teoria atribuirii (cauzalitate)
- locus de control (control)
- optimismul nerealist (perceptie de risc si susceptobilitate)
- teoria autoafirmarii (perceptie de risc si susceptobilitate)
- modelul stadiilor schimbarii (natura dinamica a credintelor, timp si cost si beneficii)
Ce presupune teoria atribuirii?
Atribuirea ne spune ca indivizii sunt motivati sa vada lumea ca fiind controlabila, adica sa inteleaga cauzalitatea dintre evenimente. Astfel, oamenii fac atribuiri:
- distincte - sunt specifice individului
- consensus - atribuirea este impartasita de altii
- consistenta in timp - aceeasi atribuire a cauzei se face si in alt timp
- consistenta in mod - aceeasi atribuire a cauzei se face si in alta situatie
Astfel, vom avea atribuiri interne (cauza sunt eu) sau externe (cauza e din mediu) sau atributii de sine (comportamentul meu) si atributii despre ceilalti (comportamentul altora)
Care sunt cele 4 dimensiuni ale atribuirilor?
- intern vs extern
- stabil vs instabil
- global vs specific
- controlabil vs necontrolabil
Ce este locusul de control legat de sanatate?
- Controlul intern se referă la convingerea că propriile acţiuni şi decizii influenţează sănătatea şi recuperarea din boală.
- Controlul extern este grupat de autori în:
a. controlul personalului medical, care implică convingerea că acţiunile doctorilor/asistentelor influenţează starea de sănătate prin intermediul recomadărilor, îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează;
b. controlul datorat şansei presupune convingerea că sănătatea şi boala sunt determinate de destin.
Ce este optimismul nerealist? (Weinstein)
Perceptii inacurate despre risc si susceptibilitate, care pot proveni din:
- lipsa experientei personale cu problema
- credinta ca problema poate fi prevenita
- credinta ca daca problema nu a aparut pana acum nu va aparea
- credinta ca problema este mai putin intalnita
Cum explicam optimismul nerealist? (Weinstein)
Indivizii demonstreaza focus selectiv, prin ignorarea comportamentului riscant propriu (nu e important sa fac sex cu prezervativ mereu) si concentrarea pe aspecte de reducere a riscului (macar nu injectez droguri!).
Plus egocentrism (altii fac sex protejat dar nu e relevant).
Ce este teoria autoafirmarii?
Indivizii proceseaza informatia intr-un mod care ii face sa continue comportamentul nesanatos.
Indivizii sunt motivati sa isi protejeze integritatea de sine, de a fi “morali”. Daca le prezinti info care le ameninta acest simt de sine ei se vor comporta defensiv.
Insa, ei pot deveni mai putin defensivi prin autoafirmare (“consider ca sunt o persoana rezonabila”)
Ce este modelul stadiilor schimbarii?
Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi DiClemente, 1984, 1986) a fost elaborat iniţial pentru a înţelege schimbarea comportamentului de a fuma (figura 4.1.) Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentală, utilizat cu succes în cazul tratamentului pentru adicţii şi probleme comportamentale, cum ar fi: exerciţiul fizic, consumul de droguri şi abuzul de alcool.
Asumpţia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii, caracterizate de atitudini, credinţe şi valori diferite.
Stadiile modelului stadiilor schimbarii?
Asumpţia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii, caracterizate de atitudini, credinţe şi valori diferite. Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii:
(1) pre-contemplare: nu există dorinţa de schimbare şi/sau problema (comportamentul de risc) nu este conştientizată ca „problemă”;
(2) contemplare: apare intenţia de a schimba comportamentul de risc în următoarele 3-6 luni, dar fără realizarea unui plan concret în acest sens, fără a învăţa modalităţi de a iniţia modificări comportamentale; Perspectiva schimbării stilului de viaţă determină o supra-apreciere a costurilor schimbării (ex. timp, efort, costuri financiare, psihologice, etc)
(3) pregătire pentru acţiune: apare intenţia de a trece la acţiune în următoarea lună, intenţie care de multe ori este declarată explicit, şi se explorează modalităţile în care schimbarea poate fi realizată;
(4) acţiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de ex. scăderea în greutate sau renunţarea la fumat); se învaţă modalităţi specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc, se pun în aplicare aceste modalităţi şi se înregistrează progresele obţinute);
(5) menţinerea comportamentelor noi achiziţionate în urma procesului de schimbare si prevenirea recidivei