microeconomie Flashcards
1
Q
- Procesul prin care se utilizează resursele economice pentru a crea bunuri şi servicii este desemnat prin termenul de:
a) economie;
b) producţie;
c) repartiţie;
d) tehnologie.
A
b) producţie;
2
Q
- La baza desfăşurării activităţii economice stau:
a) dorinţa firească a omului de a munci;
b) tendinţa de satisfacere a trebuinţelor;
c) dorinţa de a obţine un câştig;
d) dorinţa de a produce bunuri şi servicii.
A
b) tendinţa de satisfacere a trebuinţelor;
3
Q
- Care din afirmaţiile de mai jos arată obiectul de studiu al ştiinţei economice?
a) activitatea umană;
b) raporturile dintre oameni;
c) interesele economice;
d) modul de alocare al resurselor limitate în vederea satisfacerii cât mai depline a nevoilor nelimitate.
A
d) modul de alocare al resurselor limitate în vederea satisfacerii cât mai depline a nevoilor nelimitate.
4
Q
- Precizaţi care dintre trăsăturile enumerate mai jos caracterizează nevoile:
a) nelimitate;
b) neregenerabile;
c) primare;
d) derivate.
A
a) nelimitate;
5
Q
- Nevoile care ţin de existenţa fiecărui om în raporturile lui cu mediul natural sunt:
a) nevoi sociale;
b) nevoi spiritual-psihologice;
c) nevoi fiziologice;
d) nevoi complexe.
A
c) nevoi fiziologice;
6
Q
- Care din aceste afirmaţii definesc resursele?
a) resursele sunt obiectele care servesc pentru consum;
b) resursele sunt egale cu factorii de producţie;
c) resursele sunt bunurile necesare societăţii pentru a exista;
d) resursele sunt acele elemente naturale care pot fi folosite în activitatea economică.
A
b) resursele sunt egale cu factorii de producţie;
7
Q
- De ce este necesară utilizarea raţională a resurselor?
a) pentru că resursele sunt nelimitate;
b) pentru că resursele sunt limitate şi rare;
c) pentru că resursele se ieftinesc;
d) pentru că resursele cresc o dată cu nevoile.
A
b) pentru că resursele sunt limitate şi rare;
8
Q
- Sintagma „resurse limitate” desemnează faptul că resursele:
a) sunt epuizabile;
b) scad pe măsură ce sunt atrase şi utilizate în activitatea de producţie;
c) sunt insuficiente în raport cu nevoile;
d) sunt legate de dezvoltarea producţiei şi a societăţii.
A
c) sunt insuficiente în raport cu nevoile;
9
Q
- Ştiinţa economică nu studiază:
a) comportamentul omului în activitatea de alocare şi utilizare a resurselor;
b) viaţa economică a societăţii;
c) comportamentul omului în întreaga lui existenţă;
d) nici un domeniu al vieţii societăţii.
A
c) comportamentul omului în întreaga lui existenţă;
10
Q
Economia care evidenţiază ceea ce este în economie, cum se prezintă aceasta şi ce se poate întâmpla dacă va avea loc un anume eveniment, poartă numele de:
a) economie normativă;
b) economie politică;
c) economie pozitivă;
d) economie negativă.
A
c) economie pozitivă;
11
Q
- Ştiinţa economică care studiază fenomenele şi procesele economice, precum şi raporturile care se stabilesc între participanţii la viaţa economică aflaţi la nivelul unităţilor economice, poartă numele de :
a)microeconomie;
b)macroeconomie;
c)mezoeconomie;
d) mondoeconomie.
A
a)microeconomie;
12
Q
- Starea de tensiune dintre resurse şi nevoi este definită cu ajutorul noţiunii de:
a) raţionalitate;
b) raritate;
c) risipă;
d) productivitate.
A
b) raritate;
13
Q
- Distincţia între bunurile libere şi cele economice are drept criteriu:
a) raritatea;
b) provenienţa;
c) natura lor;
d) utilitatea.
A
a) raritatea;
b) provenienţa;
14
Q
- Manualele sunt:
a) bunuri libere;
b) bunuri economice;
c) bunuri non-marfare;
d) bunuri financiare.
A
b) bunuri economice;
15
Q
- În economia naturală nu există:
a) bunuri de consum;
b) bunuri de producţie;
c) bunuri marfare;
d) bunuri non-marfare.
A
c) bunuri marfare;
16
Q
- Bunurile libere sunt produse:
a) pentru autoconsum;
b) pentru schimb;
c) în cantităţi nelimitate;
d) nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.
A
c) în cantităţi nelimitate;
17
Q
- Obiectul proprietăţii îl constituie:
a) orice bun existent sau rezultat dintr-o activitate economică;
b) bunurile primare;
c) bunurile finale;
d) serviciile.
A
a) orice bun existent sau rezultat dintr-o activitate economică;
18
Q
- Pluralismul formelor de proprietate constă în:
a) o situaţie temporară;
b) coexistenţa mai multor forme de proprietate în aceeaşi ţară;
c) o caracteristică a tranziţiei la economia de piaţă;
d) persistenţa unor forme de proprietate din trecut.
A
b) coexistenţa mai multor forme de proprietate în aceeaşi ţară;
19
Q
- Într-o economie de piaţă, accesul la bunurile economice este reglat prin:
a) preţ;
b) programare economică;
c) mecanismul cerere-ofertă;
d) eficienţa economică.
A
c) mecanismul cerere-ofertă;
20
Q
- Economia de piaţă este modul de organizare şi funcţionare a economiei în care asigurarea bunurilor şi serviciilor are la bază îndeosebi:
a) conducerea de către stat a activităţii economice;
b) proprietatea mixtă asupra avuţiei naţionale;
c) proprietatea privată asupra bunurilor existente în societate;
d) planul naţional de dezvoltare economico-socială.
A
c) proprietatea privată asupra bunurilor existente în societate;
21
Q
- Elementele proprietăţii sunt reprezentate de:
a) obiectul şi subiectul proprietăţii;
b) bunurile materiale;
c) indivizii şi sociogrupurile;
d) bunurile şi serviciile.
A
a) obiectul şi subiectul proprietăţii;
22
Q
- Formele principale de proprietate sunt:
a) particulară, asociativă în cooperare, de stat şi publică;
b) mixtă, particulară şi publică;
c) particulară individuală, publică şi mixtă;
d) de stat şi particulară.
A
c) particulară individuală, publică şi mixtă;
23
Q
- Economia naturală este acea formă de organizare a economiei în care:
a) a existat doar în preistoria omenirii;
b) trebuinţele sunt satisfăcute direct prin consumul de bunuri obţinute prin activitatea proprie fără a se apela la schimb;
c) cea mai mare parte a produselor sunt destinate vânzării;
d) este predominantă în zilele noastre.
A
b) trebuinţele sunt satisfăcute direct prin consumul de bunuri obţinute prin activitatea proprie fără a se apela la schimb;
24
Q
- După modul în care circulă în economie, bunurile pot fi:
a) bunuri libere şi bunuri economice;
b) satisfactori şi prodfactori;
c) bunuri primare şi bunuri finale;
d) bunuri marfare şi bunuri non-marfare.
A
d) bunuri marfare şi bunuri non-marfare.
25
Q
- Satisfacţia maximă ca urmare a consumării unui bun este exprimată prin:
a) utilitate marginală;
b) utilitate totală;
c) utilitate individuală;
d) utilitate maximă.
A
b) utilitate totală;
26
Q
Utilitatea marginală scontată a se obţine prin consumul succesiv al unor unităţi suplimentare din orice bun este:
a) constantă;
b) întotdeauna pozitivă;
c) întotdeauna negativă;
d) descrescătoare.
A
d) descrescătoare.
27
Q
Dacă utilitatea marginală este strict pozitivă, atunci utilitatea totală scontată a se obţine va fi:
a) crescătoare;
b) descrescătoare;
c) minimă;
d) maximă.
A
a) crescătoare;
28
Q
- Aprecierea utilităţii unui bun economic depinde de:
a) faza ciclului economic;
b) munca ce a contribuit la obţinerea bunului respectiv;
c) de cantitatea în care bunul este oferit;
d) de importanţa pe care o persoană o acordă bunului respectiv.
A
d) de importanţa pe care o persoană o acordă bunului respectiv.
29
Q
- Legea utilităţii marginale descrescânde a fost formulată prima dată de:
a) Alfred Marshall;
b) Adam Smith;
c) Heinrich Gossen;
d) Paul Samuelson.
A
c) Heinrich Gossen;
30
Q
- Utilitatea este:
a) un indicator cu ajutorul căruia se pot exprima preferinţele indivizilor pentru bunuri şi servicii;
b) măsura gradului în care un anumit individ acţionează pentru atingerea scopurilor propuse;
c) cantitatea totală de bunuri şi servicii pe care un consumator o consumă la un moment dat;
d) expresia măsurii în care un bun sau serviciu poate fi întrebuinţat de-a lungul timpului.
A
a) un indicator cu ajutorul căruia se pot exprima preferinţele indivizilor pentru bunuri şi servicii;
31
Q
- Factorii de producţie fundamentali sunt:
a) abilitatea întreprinzătorului;
b) rezervele valutare ale ţării;
c) munca, natura şi capitalul;
d) fondul funciar şi fondul forestier.
A
c) munca, natura şi capitalul;
32
Q
- Care este factorul activ şi determinant al producţiei?
a) natura;
b) munca;
c) progresul tehnic;
d) cercetarea ştiinţifică.
A
b) munca;
33
Q
- Care din următoarele resurse se constituie în factori de producţie?
a) resursele primare;
b) resursele derivate;
c) toate resursele existente într-o ţară;
d) numai resursele atrase şi consumate în producerea bunurilor materiale şi serviciilor.
A
d) numai resursele atrase şi consumate în producerea bunurilor materiale şi serviciilor.
34
Q
- Care din următoarele trăsături sunt caracteristice pământului ca factor de producţie?
a) este principalul mijloc de producţie în toate ramurile producţiei naturale;
b) este neregenerabil;
c) este nelimitat ca întindere;
d) este factorul derivat al producţiei.
A
a) este principalul mijloc de producţie în toate ramurile producţiei naturale;
35
Q
- Care din următoarele elemente reprezintă capital fix?
a) producţia marfă a unei întreprinderi;
b) produsele finite expediate şi neîncasate;
c) producţia în curs de fabricaţie;
d) clădirile secţiilor de fabricaţie.
A
d) clădirile secţiilor de fabricaţie.
36
Q
- Care din următoarele elemente reprezintă capital circulant?
a) maşinile, utilajele, instalaţiile;
b) energia, combustibilul, apa;
c) salariile;
d) bunurile folosite pentru consumul personal.
A
b) energia, combustibilul, apa;
37
Q
- Uzura morală a capitalului fix se datorează:
a) progresului tehnic;
b) acţiunii factorilor naturali;
c) scumpirii utilajelor;
d) ieftinirii materialelor.
A
a) progresului tehnic;
38
Q
- Componentele capitalului tehnic se clasifică în capital fix şi circulant după:
a) modul cum participă la activitatea economică;
b) modul în care se consumă;
c) modul în care se înlocuiesc;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
39
Q
- Capitalul ca factor de producţie este definit prin:
a) bunurile economice în general;
b) bunurile destinate producerii altor bunuri;
c) bunurile produse şi destinate producerii altor bunuri destinate vânzării;
d) bunuri supuse vânzării pe piaţă.
A
b) bunurile destinate producerii altor bunuri;
40
Q
- Care din următoarele elemente nu fac parte din capitalul fix al unei firme?
a) clădirile secţiilor de producţie;
b) magaziile şi depozitele;
c) mijloacele de transport ale firmei;
d) materiile prime şi materialele.
A
d) materiile prime şi materialele.
41
Q
- Care dintre caracteristicile de mai jos nu pot fi atribuite muncii în calitate de factor de producţie?
a) factor activ şi determinant;
b) activitate conştientă;
c) factor originar;
d) resursă productivă conservabilă şi recuperabilă.
A
d) resursă productivă conservabilă şi recuperabilă.
42
Q
- Care din afirmaţiile menţionate mai jos referitoare la pământ nu sunt corecte?
a) factor de producţie limitat;
b) factor de producţie primar;
c) factor de producţie neregenerabil;
d) principalul mijloc de producţie în agricultură.
A
d) principalul mijloc de producţie în agricultură.
43
Q
- Componentele capitalului tehnic se clasifică în capital fix şi capital circulant după:
a) modul cum participă la activitatea economică, se consumă şi se înlocuiesc;
b) forma materială a bunurilor-capital;
c) durata de existenţă fizică a acestor bunuri;
d) mobilitatea în spaţiu.
A
a) modul cum participă la activitatea economică, se consumă şi se înlocuiesc;
44
Q
- Presupunem că bunurile x şi y sunt substituibile şi că preţul bunului x creşte. În această situaţie:
a) cererea pentru x creşte şi pentru y se reduce;
b) cererea pentru x se reduce şi pentru y creşte;
c) cererea pentru ambele bunuri se reduce;
d) cererea pentru ambele bunuri creşte.
A
b) cererea pentru x se reduce şi pentru y creşte;
45
Q
- În situaţia în care pe piaţă preţul unei mărfi creşte de la 100 la 120 u.m., iar cererea zilnică se reduce de la 500 la 400 de unităţi, există o cerere:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect inelastică.
A
a) elastică;
46
Q
- Uleiul de floarea soarelui şi uleiul de măsline sunt:
a) bunuri substituibile;
b) bunuri complementare;
c) indiferente unul în raport cu celălalt;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
a) bunuri substituibile;
47
Q
- Stiloul şi cerneala sunt:
a) bunuri substituibile;
b) bunuri complementare;
c) indiferente unul în raport cu celălalt;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
b) bunuri complementare;
48
Q
- Corespunzător legii generale a cererii, între preţ şi cantitatea cerută există:
a) o relaţie pozitivă;
b) o relaţie negativă;
c) cei doi indicatori sunt independenţi;
d) nici o variantă nu este corectă.
A
b) o relaţie negativă;
49
Q
- Creşterea cantităţii cerute dintr-un bun, în condiţiile reducerii preţului unitar la acel bun, poartă numele de :
a) dinamica cererii;
b) contracţia cererii;
c) extinderea cererii;
d) revenirea cererii.
A
c) extinderea cererii;
50
Q
- Bunurile a căror cerere se modifică în acelaşi sens cu modificarea preţului sunt:
a) bunuri normale;
b) bunuri inferioare;
c) bunuri superioare;
d) bunuri alimentare.
A
a) bunuri normale;
51
Q
- Paradoxul cererii este cunoscut sub numele de :
a) paradoxul King;
b) paradoxul Rugină;
c) paradoxul Giffen;
d) paradoxul Leontief.
A
c) paradoxul Giffen;
52
Q
- Una din „condiţiile cererii” pentru un anumit bun este:
a) modificarea veniturilor proprietarilor de capital;
b) modificarea costurilor de producţie;
c) numărul de firme care produc respectivul bun;
d) modificarea preţului altor bunuri.
A
d) modificarea preţului altor bunuri.
53
Q
- Coeficientul elasticităţii cererii arată:
a) gradul modificării cererii în funcţie de preţ;
b) fracţiunea modificării cererii în funcţie de preţ;
c) procentul modificării cererii în funcţie de oricare din condiţiile cererii;
d) gradul, fracţiunea sau procentul modificării cererii în funcţie de preţ sau în funcţie de altă condiţie a cererii.
A
d) gradul, fracţiunea sau procentul modificării cererii în funcţie de preţ sau în funcţie de altă condiţie a cererii.
54
Q
- Dacă valoarea coeficientului de elasticitate a cererii în funcţie de venit este pozitiv, atunci bunul x este:
a) bun normal;
b) bun inferior;
c) bun substituibil;
d) bun complementar.
A
a) bun normal;
55
Q
- Două bunuri x şi y sunt indiferente unul în raport cu celălalt dacă:
a) Ecpx > 1;
b) Ecpx < 1;
c) Ecxpy > 0;
d) Ecxpy = 0.
A
d) Ecxpy = 0.
56
Q
În situaţia în care oferta unei anumite mărfi este perfect inelastică la modificarea preţului, nivelul coeficientului de elasticitate este:
a) mai mare decât 1;
b) mai mic decât 1;
c) egal cu 1;
d) egal cu 0.
A
d) egal cu 0.
57
Q
În situaţia în care oferta unei anumite mărfi este inelastică la modificarea preţului, nivelul coeficientului de elasticitate este:
a) mai mare decât 1;
b) mai mic decât 1;
c) egal cu 1;
d) egal cu 0.
A
b) mai mic decât 1;
58
Q
Care din următoarele împrejurări determină o creştere a cantităţii oferite pe piaţă dintr-o anumită marfă?
a) reducerea cheltuielilor de transport;
b) creşterea concurenţei;
c) automatizarea producţiei;
d) creşterea preţului unitar.
A
d) creşterea preţului unitar.
59
Q
- Cantitatea oferită dintr-un anumit bun creşte dacă:
a) se utilizează noi tehnologii de fabricaţie;
b) creşte preţul;
c) se reduce cererea;
d) scade preţul factorilor de producţie.
A
a) se utilizează noi tehnologii de fabricaţie;
60
Q
- Elasticitatea ofertei este:
a) modificarea ofertei în funcţie de anumiţi factori;
b) creşterea ofertei de bunuri economice;
c) micşorarea producţiei destinată vânzării;
d) reacţia consumatorilor la oferta vânzătorilor.
A
a) modificarea ofertei în funcţie de anumiţi factori;
61
Q
- Restricţiile (factorii cei mai importanţi) în funcţie de care oferta se modifică în timp sunt:
a) mărimea veniturilor agenţilor economici privaţi şi publici;
b) factorii demografici şi psihologici în cadrul unei economii;
c) mărimea şi dinamica salariilor personalului de conducere;
d) mărimea şi dinamica preţurilor.
A
d) mărimea şi dinamica preţurilor.
62
Q
- Oferta bunurilor economice poate fi apreciată ca elastică sau inelastică în funcţie de:
a) evoluţia ei sub incidenţa modificării preţurilor;
b) reacţia de scădere a ofertei sub influenţa creşterii preţului;
c) reacţia de creştere a ofertei sub influenţa descreşterii preţului;
d) gradul de rigiditate al cererii.
A
a) evoluţia ei sub incidenţa modificării preţurilor;
63
Q
- Oferta elastică este proprie acelor bunuri pentru care modificarea preţului determină o modificare a cantităţii vândute în sensul:
a) rămâne neschimbată indiferent de evoluţia preţurilor;
b) reacţionează cu întârziere la modificarea preţurilor;
c) modificarea preţului cu o unitate determină o modificare mai mare a cantităţii oferite;
d) se modifică, dar mai lent.
A
c) modificarea preţului cu o unitate determină o modificare mai mare a cantităţii oferite;
64
Q
- Oferta de bunuri şi servicii depinde de:
a) cantitatea de bunuri ce pot fi produse la un moment dat, în funcţie de preţ;
b) cantitatea de bunuri ce pot fi cumpărate la un moment dat, în funcţie de preţ;
c) veniturile agenţilor economici;
d) veniturile consumatorilor.
A
a) cantitatea de bunuri ce pot fi produse la un moment dat, în funcţie de preţ;
65
Q
- Rolul preţului de echilibru se poate realiza dacă:
a) este stabilit dinainte;
b) se formează liber pe piaţă;
c) se menţine constant;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
b) se formează liber pe piaţă;
66
Q
- Dacă preţul pieţei este mai mic decât preţul de echilibru, pe piaţă există:
a) deficit de ofertă;
b) exces de ofertă;
c) exces de cerere;
d) cererea este egală cu oferta.
A
c) exces de cerere;
67
Q
- Consumul factorului muncă poate fi exprimat:
a) numai fizic prin timpul de muncă cheltuit pentru obţinerea unui bun economic sau a întregii producţii;
b) numai valoric sau monetar prin ceea ce cheltuieşte întreprinzătorul pentru factorul muncă angajat;
c) şi fizic şi valoric sau monetar;
d) doar în funcţie de calitatea muncii efectuate pentru realizarea producţiei.
A
c) şi fizic şi valoric sau monetar;
68
Q
- Consumul factorului natură se urmăreşte:
a) numai valoric prin ceea ce se plăteşte pentru a-l dobândi şi utiliza;
b) numai sub aspect fizic;
c) numai sub aspectul suprafeţei pe care este amplasată întreprinderea respectivă;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
a) numai valoric prin ceea ce se plăteşte pentru a-l dobândi şi utiliza;
69
Q
- Consumul factorului capital se evidenţiază în costul de producţie:
a) la fel pe cele două componente ale sale;
b) diferit pe cele două componente ale sale;
c) întotdeauna numai capitalul fix;
d) uneori şi capitalul circulant.
A
b) diferit pe cele două componente ale sale;
70
Q
- Amortizarea privită ca proces economic reprezintă:
a) o cheltuială care depinde direct proporţional de volumul producţiei;
b) o cheltuială care se modifică neproporţional cu modificarea producţiei;
c) recuperarea treptată a cheltuielilor cu achiziţionarea capitalului fix;
d) o parte a capitalului circulant.
A
c) recuperarea treptată a cheltuielilor cu achiziţionarea capitalului fix;
71
Q
- Consumul factorilor de producţie poate fi considerat la diferite niveluri. Astfel se disting:
a) consumul global care generează costul global de producţie;
b) consumul mediu sau consumul unitar;
c) consumul marginal care are ca efect costul marginal;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
72
Q
- Costul global cuprinde:
a) costurile fixe şi costurile variabile;
b) numai o parte din costurile fixe şi totalitatea costurilor variabile;
c) costurile medii fixe şi costurile variabile;
d) costurile variabile şi costul marginal.
A
a) costurile fixe şi costurile variabile;
73
Q
- Costurile fixe reprezintă acele consumuri de factori de producţie care:
a) cuprind cheltuielile cu amortizarea capitalului fix, cu materii prime şi materiale, cu chiria, iluminatul general şi încălzirea unităţii;
b) rămân relativ neschimbate, independent de modificarea producţiei;
c) sunt constante faţă de perioada când se efectuează producţia.
d) nu pot fi determinate dacă se modifică volumul producţiei.
A
b) rămân relativ neschimbate, independent de modificarea producţiei;
74
Q
- Costurile variabile sunt egale cu:
a) acele consumuri de factori de producţie care cresc independent de evoluţia producţiei;
b) acele consumuri de factori de producţie care scad independent de evoluţia producţiei;
c) acele costuri care se modifică în raport cu modificarea producţiei;
d) acele costuri care nu se modifică în raport cu modificarea producţiei;
A
c) acele costuri care se modifică în raport cu modificarea producţiei;
75
Q
- Costurile variabile cresc odată cu:
a) creşterea consumurilor de materii prime şi materiale;
b) creşterea volumului capitalului fix;
c) creşterea salariilor personalului cu activităţi general administrative în întreprindere;
d) creşterea ratei dobânzii la creditele bancare.
A
a) creşterea consumurilor de materii prime şi materiale;
76
Q
- Care din elementele de mai jos influenţează costul unitar:
a) costurile fixe;
b) costurile variabile;
c) volumul producţiei;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
77
Q
- Capitalul fix consumat într-un ciclu de producţie este egal cu:
a) amortizarea;
b) capitalul fix utilizat;
c) costurile fixe;
d) costurile medii fixe.
A
a) amortizarea;
78
Q
- Care din următoarele afirmaţii poate fi considerată o definire a pieţei?
a) un ansamblu de mijloace de comunicaţie prin care vânzătorii şi cumpărătorii se informează reciproc asupra preţului şi obiectului tranzacţiilor;
b) locul de manifestare a revendicărilor populaţiei;
c) spaţiul unde se întâlnesc cumpărătorii cu vânzătorii;
d) o instituţie specifică doar economiilor dezvoltate.
A
a) un ansamblu de mijloace de comunicaţie prin care vânzătorii şi cumpărătorii se informează reciproc asupra preţului şi obiectului tranzacţiilor;
79
Q
- Prin concurenţă înţelegem:
a) o formă de manifestare a propriului interes;
b) o confruntare între diferiţi agenţi economici;
c) o modalitate de obstrucţionare a celorlalţi producători;
d) o formă de manifestare a proprietăţii asociative.
A
b) o confruntare între diferiţi agenţi economici;
80
Q
- Mijloacele concurenţei reprezintă:
a) o modalitate de manifestare a concurenţei;
b) instrumente economice şi extraeconomice pentru reducerea concurenţei;
c) legătura dintre piaţă şi concurenţă;
d) numai acele acţiuni permise de legislaţia în vigoare.
A
a) o modalitate de manifestare a concurenţei;
81
Q
- Concurenţa a evoluat în ceea ce priveşte formele de manifestare în funcţie de:
a) influenţa producătorilor;
b) numărul de consumatori;
c) gradul de omogenitate al produselor;
d) tipul de piaţă pe care apare.
A
d) tipul de piaţă pe care apare.
82
Q
- Concurenţa este posibilă, în special, atunci când:
a) există o economie dezvoltată;
b) există produse de calitate;
c) există preţuri libere;
d) există o gamă largă de produse.
A
c) există preţuri libere;
83
Q
- Care din caracteristicile de mai jos este specifică pieţei cu concurenţă perfectă:
a) oferta unui anumit produs este concentrată în mâna unui singur producător;
b) toţi producătorii şi toţi cumpărătorii dispun de o cunoaştere perfectă a cererii şi ofertei;
c) pe piaţă există produse echivalente şi substituibile;
d) existenţa dominaţiei producătorilor asupra pieţei.
A
b) toţi producătorii şi toţi cumpărătorii dispun de o cunoaştere perfectă a cererii şi ofertei;
84
Q
- Care din elementele de mai jos caracterizează piaţa cu concurenţă imperfectă:
a) producătorii au posibilitatea de a exercita în mod individual presiuni asupra preţurilor;
b) există un număr teoretic nelimitat de producători şi consumatori;
c) cumpărătorul are marea libertate de alegere;
d) producătorii practică metode de vânzare care sunt în discordanţă cu normele şi reglementările comerciale în vigoare.
A
a) producătorii au posibilitatea de a exercita în mod individual presiuni asupra preţurilor;
85
Q
- Tipul de piaţă se defineşte esenţial în funcţie de:
a) gradul de concentrare a ofertei;
b) gradul de concentrare a cererii;
c) gradul de libertate al agenţilor economici;
d) influenţa pe care atât producătorul cât şi consumatorul o pot exercita în mod individual asupra preţului sau cantităţii produsului.
A
d) influenţa pe care atât producătorul cât şi consumatorul o pot exercita în mod individual asupra preţului sau cantităţii produsului.
86
Q
- Care din trăsăturile de mai jos definesc piaţa cu concurenţă monopolistică:
a) caracterul de atomicitate a cererii şi a ofertei;
b) omogenitatea produselor;
c) puţine posibilităţi de alegere pentru consumatori;
d) preţul este stabilit de către producător.
A
b) omogenitatea produselor;
c) puţine posibilităţi de alegere pentru consumatori;
d) preţul este stabilit de către producător.
87
Q
- Piaţa cu concurenţă oligopolistică se caracterizează prin:
a) atomicitatea cererii şi a ofertei;
b) o bună satisfacere a cererii;
c) fiecare ofertant poate influenţa piaţa;
d) cumpărători puţini şi produse diferenţiate.
A
c) fiecare ofertant poate influenţa piaţa;
d) cumpărători puţini şi produse diferenţiate.
88
Q
- Piaţa cu concurenţă de monopol se caracterizează prin:
a) atomicitatea ofertei;
b) preţuri mici;
c) diversitatea ofertei;
d) o satisfacere insuficientă a cererii.
A
d) o satisfacere insuficientă a cererii.
89
Q
- Piaţa cu concurenţă monopsonică se caracterizează prin:
a) atomicitatea cererii;
b) ofertanţi puţini;
c) număr mic de cumpărători sau unul singur;
d) cumpărătorii nu pot influenţa preţul.
A
c) număr mic de cumpărători sau unul singur;
90
Q
- Produsele sunt omogene pe piaţa:
a) cu concurenţă perfectă;
b) monopolistică;
c) monopsonică;
d) oligopolistică.
A
a) cu concurenţă perfectă;
91
Q
- Vânzările de mărfuri diferenţiate sortimental de către un număr mare de producători este o caracteristică a:
a) pieţei de monopol;
b) pieţei cu concurenţă monopolistică;
c) pieţei cu concurenţă oligopolistică;
d) pieţei cu concurenţă monopsonică.
A
b) pieţei cu concurenţă monopolistică;
92
Q
- Identificaţi care din următoarele afirmaţii constituie funcţii ale preţurilor:
a) funcţia de distribuire a venitului şi patrimoniului;
b) funcţia de control a inflaţiei;
c) funcţia de informare a agentului economic asupra tensiunii nevoi-resurse;
d) funcţia de calcul, evaluare şi măsurare a cheltuielilor.
A
c) funcţia de informare a agentului economic asupra tensiunii nevoi-resurse;
93
Q
- Care din următoarele afirmaţii exprimă corect noţiunea de productivitate?
a) volumul producţiei executate de o întreprindere;
b) capacitatea întreprinderii de a obţine un profit ridicat;
c) randamentul cu care sunt utilizaţi factorii de producţie;
d) capacitatea întreprinderii de a reduce continuu costul producţiei.
A
c) randamentul cu care sunt utilizaţi factorii de producţie;
94
Q
- Productivitatea muncii ocupă locul central în cadrul productivităţii totale deoarece:
a) este un factor important al reducerii costurilor;
b) munca are rolul determinant în ansamblul factorilor de producţie;
c) se poate exprima în diferite unităţi de măsură;
d) exprimă randamentul factorilor de producţie.
A
b) munca are rolul determinant în ansamblul factorilor de producţie;
95
Q
- Productivitatea parţială exprimă:
a) eficienţa folosirii fondurilor fixe active;
b) eficienţa folosirii utilajului în perioadele de avânt industrial;
c) eficienţa utilizării pământului ca factor de producţie;
d) eficienţa folosirii unui singur factor de producţie.
A
d) eficienţa folosirii unui singur factor de producţie.
96
Q
- Productivitatea medie a muncii se calculează ca raport între:
a) efectul obţinut şi capitalul investit;
b) producţia totală obţinută şi cantitatea de muncă consumată;
c) capitalul investit şi salariile plătite;
d) producţia obţinută şi cheltuielile făcute.
A
b) producţia totală obţinută şi cantitatea de muncă consumată;
97
Q
- Productivitatea marginală a muncii reprezintă:
a) eficienţa ultimei unităţi de capital tehnic utilizat;
b) eficienţa utilizării ultimei unităţi de muncă atrasă în activitatea economică;
c) eficienţa utilizării primei unităţi de muncă atrasă în activitatea de producţie;
d) eficienţa utilizării oricărei unităţi de muncă atrasă în activitatea de producţie.
A
d) eficienţa utilizării oricărei unităţi de muncă atrasă în activitatea de producţie.
98
Q
- Nivelul şi dinamica productivităţii muncii sunt influenţate de:
a) cantitatea factorilor de producţie utilizaţi;
b) motivaţia economică a posesorului factorului pământ;
c) climatul social din întreprindere;
d) atenuarea tensiunilor dintre resurse şi nevoi.
A
c) climatul social din întreprindere;
99
Q
- Productivitatea marginală a unui factor de producţie exprimă:
a) suplimentul de producţie obţinut cu ultima unitate utilizată dintr-un factor de producţie, ceilalţi rămânând constanţi;
b) raportul dintre producţie şi factorul de producţie consumat;
c) raportul dintre factorul de producţie consumat şi producţie;
d) creşterea producţiei în condiţiile utilizării aceluiaşi volum de factori de producţie.
A
a) suplimentul de producţie obţinut cu ultima unitate utilizată dintr-un factor de producţie, ceilalţi rămânând constanţi;
100
Q
- Curba productivităţii marginale este deasupra productivităţii medii când:
a) productivitatea marginală este crescătoare;
b) productivitatea marginală este descrescătoare până în punctul în care este egală cu maximul productivităţii medii;
c) productivitatea marginală este descrescătoare;
d) productivitatea medie este descrescătoare.
A
b) productivitatea marginală este descrescătoare până în punctul în care este egală cu maximul productivităţii medii;
101
Q
- Productivitatea capitalului se exprimă prin:
a) coeficientul marginal al capitalului;
b) productivitatea medie a capitalului;
c) coeficientul mediu al capitalului;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
102
Q
- Care din aprecierile de mai jos referitoare la salariu sunt corecte:
a) este un cost;
b) este un venit;
c) este un preţ;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
103
Q
- Cum explicaţi faptul că salariul reprezintă o componentă a costului de producţie?
a) fără muncă nu se poate desfăşura nici o activitate;
b) pentru întreprinzătorul care îl plăteşte, salariul este un cost, o componentă a costului total al unui bun marfă;
c) salariul nu este o componentă a costului de producţie;
d) consumul factorului muncă se exprimă atât fizic, cât şi monetar.
A
b) pentru întreprinzătorul care îl plăteşte, salariul este un cost, o componentă a costului total al unui bun marfă;
104
Q
- Pe termen lung mărimea salariului are tendinţă de creştere datorită:
a) creşterii ratei inflaţiei;
b) creşterii excedentului bugetar;
c) creşterii productivităţii muncii;
d) creşterii profitului.
A
c) creşterii productivităţii muncii;
105
Q
- În economia de piaţă salarizarea diferenţiată are la bază:
a) diferenţa de calificare a salariaţilor şi caracterul muncii;
b) nevoile individuale diferite ale salariaţilor;
c) dorinţa unor salariaţi de a trăi mai bine decât alţii;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
a) diferenţa de calificare a salariaţilor şi caracterul muncii;
106
Q
- Salariul real reprezintă:
a) suma de bani primită de salariat pentru munca sa;
b) cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată de salariat cu salariul nominal primit;
c) suma de bani tezaurizată de salariaţi;
d) scăderea preşului la mărfurile cumpărate.
A
b) cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată de salariat cu salariul nominal primit;
107
Q
- Mărimea salariului real depinde, şi se află în relaţie directă cu:
a) mărimea veniturilor salariatului;
b) mărimea preţurilor bunurilor şi serviciilor de consum;
c) indicele preţurilor factorilor de producţie;
d) mărimea salariului nominal.
A
d) mărimea salariului nominal.
108
Q
- Mărimea salariului real depinde, şi se află în relaţie indirectă cu:
a) mărimea veniturilor salariatului;
b) mărimea preţurilor bunurilor şi serviciilor de consum;
c) indicele preţurilor factorilor de producţie;
d) mărimea salariului nominal.
A
b) mărimea preţurilor bunurilor şi serviciilor de consum;
109
Q
- În care din următoarele situaţii are loc creşterea salariului real?
a) când salariul nominal creşte iar preţul bunurilor şi serviciilor rămâne constant;
b) când indicele salariului nominal este diferit de indicele preţurilor mărfurilor;
c) când salariul nominal este constant iar preţul mărfurilor înregistrează creşteri
d) când indicele preţului bunurilor de consum şi al serviciilor creşte iar salariul nominal rămâne constant.
A
a) când salariul nominal creşte iar preţul bunurilor şi serviciilor rămâne constant;
110
Q
- Salariul stabilit la angajare reprezintă:
a) salariul personal;
b) salariul colectiv;
c) salariul teoretic;
d) salariul efectiv.
A
c) salariul teoretic;
111
Q
- Salariul încasat de fiecare salariat pentru munca depusă reprezintă:
a) salariul personal;
b) salariul teoretic;
c) salariul colectiv;
d) salariul social.
A
a) salariul personal;
112
Q
- Venitul obţinuţi de salariaţi sub forma participării la profitul firmei reprezintă:
a) valoarea unei acţiuni;
b) valoarea unei obligaţiuni;
c) salariul colectiv;
d) salariul social.
A
c) salariul colectiv;
113
Q
- Teoria potrivit căreia salariul trebuie stabilit la nivelul la care să poată asigura minimum de subzistenţă poartă numele de:
a) teoria cererii şi ofertei;
b) teoria subzistenţei;
c) teoria negocierii;
d) teoria productivităţii muncii.
A
b) teoria subzistenţei;
114
Q
- Formele de salarizare sunt:
a) salarizarea în regie şi în acord;
b) salarizarea în regie şi salarizarea mixtă;
c) salarizarea în acord şi salarizarea mixtă;
d) salarizarea în regie, în acord şi mixtă.
A
d) salarizarea în regie, în acord şi mixtă.
115
Q
- Dobânda este:
a) diferenţa dintre creditul acordat şi cel solicitat;
b) comisionul care se percepe la intermedierea uni credit;
c) diferenţa dintre suma restituită şi cea primită sub formă de împrumut;
d) suma de bani obţinută dintr-o activitate economică.
A
b) comisionul care se percepe la intermedierea uni credit;
d) suma de bani obţinută dintr-o activitate economică.
116
Q
- Mărimea dobânzii depinde de:
a) cererea şi oferta de credite;
b) gradul de acoperire a creditului prin garanţii;
c) cursul de schimb al monedei naţionale;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
a) cererea şi oferta de credite;
117
Q
- Rata dobânzii în economie reprezintă:
a) o mărime impusă de bancher;
b) o mărime impusă de Banca Naţională;
c) un venit aleatoriu;
d) o pârghie economico-financiară.
A
d) o pârghie economico-financiară.
118
Q
- Rata dobânzii nu reprezintă:
a) o pârghie economico-financiară;
b) o sumă de bani;
c) un raport procentual;
d) o mărime variabilă.
A
b) o sumă de bani;
119
Q
- Dobânda care se utilizează în cazul creditelor pe termen scurt contractate între băncile comerciale, este:
a) dobânda bancară de bază;
b) dobânda pentru plasamente pe termen scurt;
c) dobânda pe piaţa monetară;
d) dobânda pe piaţa obligaţiunilor.
A
c) dobânda pe piaţa monetară;
120
Q
- Dobânda care se practică pentru certificatele de depozit sau pentru bonurile de trezorerie, este:
a) dobânda bancară de bază;
b) dobânda pentru plasamente pe termen scurt;
c) dobânda pe piaţa monetară;
d) dobânda pe piaţa obligaţiunilor.
A
a) dobânda bancară de bază;
121
Q
- Dobânda care este apreciată ca tipică pentru plasamentele pe termen lung, este:
a) dobânda bancară de bază;
b) dobânda pentru plasamente pe termen scurt;
c) dobânda pe piaţa monetară;
d) dobânda pe piaţa obligaţiunilor.
A
d) dobânda pe piaţa obligaţiunilor.
122
Q
- În economia de piaţă, dobânda îndeplineşte:
a) funcţia de repartizare a resurselor de muncă;
b) funcţia de stimulare a populaţiei şi a agenţilor economici de a economisi;
c) funcţia de distribuire a veniturilor;
d) nici o variantă nu este corectă.
A
b) funcţia de stimulare a populaţiei şi a agenţilor economici de a economisi;
123
Q
- Rata dobânzii este direct proporţională cu:
a) masa dobânzii;
b) nivelul creditului;
c) perioada de acordare a creditului;
d) nivelul cererii de credit.
A
d) nivelul cererii de credit.
124
Q
- Masa dobânzii este direct proporţională cu:
a) mărimea creditului;
b) rata dobânzii;
c) perioada de acordare a creditului;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
125
Q
- Dobânda compusă reprezintă:
a) suma dobânzilor anuale;
b) dobânda simplă la care se adaugă comisioanele percepute de bancă;
c) diferenţa dintre suma ce revine proprietarului după n ani de utilizare a creditului şi suma dată cu împrumut;
d) suma tuturor formelor de dobândă practicate.
A
c) diferenţa dintre suma ce revine proprietarului după n ani de utilizare a creditului şi suma dată cu împrumut;
126
Q
- Procentul efectiv plătit pentru o sută de unităţi monetare reprezentând creditul contractat, reflectă:
a) rata nominală a dobânzii;
b) rata reală a dobânzii;
c) rata netă a dobânzii;
d) rata brută a dobânzii.
A
a) rata nominală a dobânzii;
127
Q
- Atunci când rata nominală a dobânzii este corectată cu rata inflaţiei, se obţine:
a) rata nominală a dobânzii;
b) rata reală a dobânzii;
c) rata netă a dobânzii;
d) rata brută a dobânzii.
A
b) rata reală a dobânzii;
128
Q
Atunci când din rata nominală a dobânzii se reduce impozitul aferent, se obţine:
a) rata nominală a dobânzii;
b) rata reală a dobânzii;
c) rata netă a dobânzii;
d) rata brută a dobânzii.
A
c) rata netă a dobânzii;
129
Q
- Rata dobânzii se poate calcula:
a) pe termen scurt;
b) pe termen mediu;
c) pe termen lung;
d) pe termen scurt, mediu sau lung.
A
d) pe termen scurt, mediu sau lung.
130
Q
- Criteriul major al eficienţei oricărei activităţi desfăşurate la nivelul agentului economic îl constituie:
a) maximizarea preţului de vânzare;
b) sporirea continuă a producţiei de calitate mai bună;
c) maximizarea profitului;
d) lărgirea pieţelor de desfacere.
A
c) maximizarea profitului;
131
Q
- Motivaţia acţiunii oricărui întreprinzător şi proprietar de capital o reprezintă:
a) dezvoltarea şi diversificarea producţiei;
b) asigurarea unor salarii cât mai mari;
c) combaterea inflaţiei;
d) obţinerea profitului.
A
d) obţinerea profitului.
132
Q
- Ce pune în evidenţă rata profitului?
a) diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul produsului;
b) proporţia în care se împart încasările obţinute din vânzarea produselor între posesorii factorilor de producţie;
c) gradul de rentabilitate pe produs, unitate economică, ramură, economie naţională;
d) capacitatea de concurenţă a unei societăţi comerciale.
A
a) diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul produsului;
133
Q
- Profitul nelegitim provine din:
a) modificarea preţului de echilibru;
b) creşterea productivităţii muncii;
c) folosirea eficientă a abilităţii întreprinzătorului;
d) practicarea unor preţuri de vânzare mai ridicate decât cele stabilite pe piaţă.
A
d) practicarea unor preţuri de vânzare mai ridicate decât cele stabilite pe piaţă.
134
Q
- Câştigul total sau brut al unui întreprinzător care este posesorul tuturor factorilor de producţie este format din:
a) salariul întreprinzătorului;
b) profitul propriu-zis;
c) partea ce i se cuvine din câştigul total în calitate de deţinător de capital;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.
A
b) profitul propriu-zis;
135
Q
- O firmă care din încasări îşi acoperă numai costurile de producţie se consideră în prima etapă:
a) fără perspectivă;
b) falimentară;
c) îşi încetează activitatea într-un timp scurt;
d) nu obţine profit.
A
d) nu obţine profit.
136
Q
- În care din situaţiile menţionate mai jos masa profitului creşte?
a) când preţul de vânzare creşte şi costul mediu rămâne constant;
b) când rămân constante cantitatea de produse, preţurile de vânzare şi costurile fixe şi cresc costurile variabile;
c) când cantitatea de produse se micşorează, iar preţurile şi costurile medii rămân constante;
d) nici o variantă nu este corectă.
A
b) când rămân constante cantitatea de produse, preţurile de vânzare şi costurile fixe şi cresc costurile variabile;
137
Q
- Profitul este folosit pentru:
a) plata dobânzii;
b) lărgirea şi modernizarea producţiei;
c) plata salariilor;
d) acoperirea pierderilor provenite din calamităţi naturale.
A
b) lărgirea şi modernizarea producţiei;
138
Q
- Profitul se aseamănă cu dobânda şi renta prin aceea că:
a) este un venit;
b) are aceeaşi mărime;
c) este obţinut de toţi agenţii economici;
d) profitul nu se aseamănă în nici un fel cu dobânda şi renta.
A
a) este un venit;
139
Q
- Salariul se deosebeşte de profit prin aceea că:
a) salariul este mai mic decât profitul;
b) profitul este un venit;
c) sunt două forme de venit care revin unor posesori de factori de producţie diferiţi;
d) salariul este folosit pentru consum, iar profitul este folosit pentru economisire.
A
c) sunt două forme de venit care revin unor posesori de factori de producţie diferiţi;
140
Q
- Autofinanţarea unei activităţi economice înseamnă:
a) neapelarea la împrumuturi bancare pentru a-şi desfăşura activitatea;
b) lărgirea şi modernizarea activităţii pe seama unei părţi din profitul obţinut;
c) asigurarea din propria activitate a sumelor necesare plăţii salariilor;
d) capacitatea unei societăţi comerciale de a obţine profit.
A
a) neapelarea la împrumuturi bancare pentru a-şi desfăşura activitatea;
141
Q
- Pentru a permite însuşirea unui profit cât mai mare, preţul de vânzare al bunurilor economice trebuie:
a) să fie cât mai mic pentru a se vinde cât mai multe bunuri;
b) să fie cât mai mic pentru a nu stârni protestul cumpărătorilor;
c) să fie cât mai mare pentru a-i stimula pe producători;
d) să fie cât mai mare şi să se vândă cât mai multe bunuri economice.
A
d) să fie cât mai mare şi să se vândă cât mai multe bunuri economice.
142
Q
- Profitul este direct proporţional cu volumul producţiei de bunuri economice pentru că:
a) profitul sporeşte pe măsură ce se vor produce şi vinde mai multe bunuri economice;
b) măreşte numărul de salariaţi care beneficiază de locuri de muncă;
c) contribuie la creşterea calităţii producţiei;
d) asigură satisfacerea unor trebuinţe în creştere şi diversificare.
A
a) profitul sporeşte pe măsură ce se vor produce şi vinde mai multe bunuri economice;
143
Q
- Concepţia cea mai des întâlnită în literatura de specialitate cu privire la noţiunea de rentă este aceea potrivit căreia:
a) renta reprezintă un venit fără muncă;
b) pământul, ca factor de producţie, produce un venit cu caracter de rentă;
c) renta este o plată specifică unui factor de producţie special;
d) renta este un venit care îi aduce celui care o primeşte o sumă mică de bani.
A
a) renta reprezintă un venit fără muncă;
144
Q
- Suma de bani plătită de arendaş sub formă de arendă poartă numele de:
a) rentă funciară;
b) rentă minieră;
c) rentă în construcţii;
d) rentă de transfer.
A
a) rentă funciară;
145
Q
- Plata făcută de arendaş proprietarului de teren care are în subsol zăcăminte este:
a) rentă funciară;
b) rentă minieră;
c) rentă în construcţii;
d) rentă de transfer.
A
b) rentă minieră;
146
Q
- Renta care provine din diferenţa de fertilitate dintre terenuri este:
a) renta diferenţială;
b) renta de monopol;
c) renta absolută;
d) renta de poziţie.
A
a) renta diferenţială;
147
Q
- Suma de bani obţinută de proprietarul unor terenuri cu însuşiri speciale este:
a) renta diferenţială;
b) renta de monopol;
c) renta absolută;
d) renta de poziţie.
A
b) renta de monopol;
148
Q
- Preţul pământului este preţul tranzacţiilor încheiate pe:
a) piaţa monetară;
b) piaţa agrară;
c) piaţa funciară;
d) piaţa agroalimentară.
A
c) piaţa funciară;
