Intrerpretarea Normelor Juridice Flashcards
Principiile de interpretare a normelor juridice:
- e interzis sa distingem acolo unde legea nu distinge- interpretul nu poate îndepărta aplicarea unui text general de lege
- legea specială deroga de la cea generală
- legea încetează acolo unde încetează rațiunea sa de a fi, de a exista - legea nu se aplică dacă ipoteza , chiar dacă vizată de litera textului , este contrară spiritului legii
- excepțiile sunt de strictă interpretare
Care sunt metodele de interpretare a normei ?
- Metoda gramaticală
- Metoda istorică
- Metoda sistematică
- Metoda teleologică
- Metoda logică
Analiza regulilor de sintaxă , morfologie, punctuație, ortografie , enumerări, etc. ,în scopul de a arăta sensul normei de drept este
Metoda gramaticală
Arată occasio legis și înseamnă desprinderea voinței legiuitorului prin analiza dezbaterilor parlamentare de la data adoptării actului normativ , a discuțiilor din presa vremii, a amendamentelor propuse , etc. . De asemenea este permisă compararea textului interpretat cu reglementările anterioare în aceeași materie .
Metoda istorică
Presupune arătarea sensului normei juridice prin încadrarea în economia actului normativ sau prin raportarea la alte acte normative . Arătarea sensului normei de drept trebuie să se facă în mod corelat prin raportare la obiectul de reglementare și la toate părțile actului normativ .
Metoda sistematică
Înțelegerea sensului normei prin arătarea scopului urmărit de legiuitor (ce a avut în vedere legiuitorul atunci când a reglementat: din ce spune el direct, discuțiile care au avut loc în Parlament, ce protejează legiuitorul, pe cine protejează .) trebuie avut în vedere ansamblul actului normativ și spiritul reglementării
Metoda telelogică
Arată ratio legis. Implică utilizarea mai multor argumente
Metoda logică
Ce argumente sunt utilizate în metoda logică ?
- ad absurdum înseamnă arătarea adevarului tezei care trebuie demonstrate prin infirmarea tezei care o contrazice
- Per a contrario ( sau argumentul terțuluiexlus, tertium non datur) ** dintre două teze de demonstrat și care sunt opuse, una este adevărată, cealaltă este falsă, iar a treia posibilitate nu există**
- a majori ad minus cine poate mai mult poate și mai puțin
- a minori ad majus daca legea interzice mai puțin, atunci ea interzice și mai mult
- a fortiori aplicarea legii juridice la un caz nereglementat de ea este mai puternică decât cea indicată expres în norma juridică
- a pari în situații identice, soluțiile juridice în urma interpretării trebuie să fie identice. acest argument nu se folosește în cazul normelor excepționale, care sunt de strictă interpretare.
Clasificarea interpretării după cel care o face :
- oficială ( de o autoritate publică)
- neoficială ( de o persoană privată )
- autentică ( de organul emitent )
Clasificarea interpretării după criteriul textului supus interpretării:
- legală sau generală ( făcută de o autoritate publică, este oficială, iar actul normativ interpretativ face corp comun cu actul supus interpretării )
-de caz/ cazuală ( interpretare realizată de autoritățile judiciare sau de cele ale administrației publice)
După rezultatul interpretării :
-interpretare ad litteram ( situațiile care cad sub incidența normei juridice se încadrează perfect în textul acesteia )
- i extensivă ( prin interpretare, legea se aplică și la alte situații decât cele expres reglementate, textul final fiind mai larg )
- i. Restrictivă ( textul normei interpretate sieste mai restrâns decât relațiile sociale care cad sub incidența ei )
Interpretările extensive relevă folosirea analogiei
Definiți analogia .
Analogia înseamnă soluționarea cazului dedus judecății m caz pentru care nu exista un text de lege direct aplicabil, prin aplicarea altor texte de lege sau altor mijloace juridice.
De câte tipuri este analogia , care sunt ele ?
Analogia legis - atunci când soluționarea cazului dedus judecății și pentru care nu există o normă juridică direct aplicabilă , se face prin aplicarea unei norme asemănătoare , dintr o altă materie
Analogia juris - atunci când pentru litigiul dedus judecății nu există nici măcar o normă juridică asemănătoare care s ar putea aplica pt a-l soluționa, se aplică fie principiile generale ale dreptului, fie se soluționează prin aplicarea semnificațiilor noțiunilor de echitate, rezonabilitate și bună-credință.
