Etapele Cercetarii Procesului Si Dezbaterea In Fond Flashcards

1
Q
  1. Activitatea in timpul ședinței de judecată
A

Deschiderea dezbaterilor se face de președintele completului.
Cauzele care se amâna sunt strigăte primele, la cererea părții interesate poate fi schimbată ordinea (sa nu afecteze dr de apărare al partilor). Amânarea, suspendarea, judecarea…

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
2
Q

Amânarea judecății

A

Sa existe motive întemeiate. (Proc. de citare n-a fost legal indepl, taxa de timbru, nu s-a depus rap de expertiza…)
Amânarea pt lipsa de apărare: motive temeinice care sa excludă culpa părții/reprezentantului. (motivele > 15 zile - altfel se suspenda de drept) - la aprecierea inst.
Amânarea prin învoiala părților: DOAR O DATA in timpul procesului, necesar acordul expres al tuturor părților. Acordul poate fi dedus de la caz la caz de judecător, dar nu și din neprezentarea pârtii la judecată. Dacă părțile nu stăruiesc in judecată după amânare, cauza se suspenda și va fi repusa pe rol după plata taxelor de timbru.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
3
Q

Suspendarea judecății

A

Suspendarea se pronunța la strigarea cauzei când niciuna dintre părți nu se prezintă(legal citate) și nici nu a cerut măcar una dintre ele judecarea in lipsa. Dosarul e lăsat la sfârșitul listei când se va striga iar. Suspendarea se pronunța și in alte cazuri, de ex. După amânare când nu staruiesc părțile la judecată, pasivitatea reclamantului in îndeplinirea obligațiilor care împiedica finalizarea procesului, suspendare de drept, 413.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
4
Q

Judecarea procesului partea 1

A

Are loc când părțile sunt prezente și procedura de citare e legal îndeplinită. (Prezenta pârtii acoperă viciul citării, dar partea nelegal citată va putea cere amânarea). Judecată se poate face și doar in prezenta unei singure părți (când legea nu prevede altfel), dacă a fost legal citată partea adversa. La fel și dacă părțile bu sunt prezente dar măcar una a cerut judecarea in lipsa. Altfel, se suspenda.

Se va încerca împăcarea părților, cu îndrumările necesare (caz in care se va solicita înfățișarea părților chiar dacă au reprezentant). Lipsa lor = refuz de împăcare. (Pt care nu pot fi sancționate, împăcarea e doar o recomandare)
Judecătorul poate recomanda mediere in orice faza a judecății, dar nu e obligatorie. Dacă părțile au încercat medierea anterior sesizării instanței și au eșuat, recomandarea medierii nu mai e posibila. Dacă părțile se împăca, prin mijlocirea instanței/mediere, judecătorul va consfinți aceasta pronunțând o hotărâre ce poate fi atacată pentru motive PROCEDURALE, numai cu recurs la instanța ierarh. Sup. - hotărâre de expedient (are caracter de titlu executoriu)

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
5
Q

Judecarea procesului partea 2

A

Instanța se pronunța mai intai asupra excepțiilor de procedura și a celor de fond care fac inutila in parte sau in tot, administrarea probelor sau cercetarea pe fond. Excepțional, pot fi unite excepțiile cu administrarea probelor/fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor sunt necesare aceleași dovezi ca și pt finalizarea cercetării/soluționarea fondului.

Apoi instanța încuviințează administrarea probelor solicitate de părți pe care le găsește concludente precum și cele din oficiu necesare pentru judecare. Când judecătorul e lămurit, declara cercetarea încheiata și poate fixa alt termen pentru dezbateri, din oficiu sau la cererea părților. Dezbaterile începute vor fi continuare la același termen pana la închiderea lor. (Excepție: pt motive temeinice continua in alta zi chiar in afara orelor pt judecare)
Instanța da înrăi cuvântul reclamantului și după pârâtului. Reprezentantul minist. Public vorbește ultimul (dacă nu el a pornit acțiunea). Instanța poate da cuvântul acelorași oameni de mai multe ori. Pârâtul are mereu ultimul cuvant.

Concluziile pe fond: sinteza întregii desfășurări a procesului. Președintele declara dezbaterile închise și instanța se retrage pentru deliberare. Poate fi repusa cauza pe rol când e nevoie de lămuriri sau probe noi. Nu se mai poate repune pe rol după pronunțarea hotărârii fiindcă instanța s-a dezinvestit de judecarea pricinii. După ce a repus cauza pe rol, fixează un termen, fiind obligată sa citeze părțile. Hotărârea nu poate fi pronunțată in baza unor chestiuni care n-au fost discutate de părți in contradictoriu.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
6
Q

Primul termen de judecată
- acte ale reclamantului. Cererea de chemare in judecată -

A

Pana la primul termen de judecată la care e legal citat, reclamantul își poate modifica cererea de chemare in judecată (trebuie formulata in scris și se poate depune și in ședința de la acest prim termen). Instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea modificării pârâtului pt formularea întâmpinării care trebuie depusă cu 10 zile cel putin înaintea termenului fixat urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei. Cererea modificatoare va fi judecată de aceeași instanța ca pt prima.
*E necesară o conexiune suficientă intre prima și a doua cerere. Dacă se fac schimbări de esența, nu mai operează prorogarea legală de competentă. (S-ar ajunge ca reclamantul sa eludeze normele de compentența materială și teritorială nejustificat).

Devine Cerere distincta de chemare in judecată dacă prin modificare reclamantul practic opace o noua cerere, neavând legătura cu cea inițială. Are și Semnificația juridică a desistarii reclamantului de judecată cererii inițiale.

Dacă își modifica cererea după primul termen, instanța poate invoca și dispune din oficiu decăderea reclamantului din acest drept, excepție face situația in care toate părțile sunt de acord IN MOD EXPRES cu aceasta modificare.

4 cazuri când nu se da un termen nou ci se trec in încheierea de ședința declarațiile făcute de reclamant in fata instanței:
- îndreaptă greșeli materiale din cuprinsul cererii
- mărește sau micșorează cuantumul obiectului
- solicita contravaloarea obiectului cererii pierdut sau pierit in timpul procesului
- înlocuiește o cerere in constatare cu una in realizarea dreptului sau invers. (Când cererea de constatare e adminisibila)
In aceste cazuri modificarea se face in Acris sau verbal. Se poate face oricând pana la încheierea dezbaterilor. Chiar și direct in apel.

Reclamantul va putea propune probe noi (fata de cele indicate deja in chemarea in judecată). Acțiunea principala trebuie sa cuprindă aceasta mențiune. ???

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
7
Q

Primul termen de judecată
- acte ale pârâtului -

A

Când întâmpinarea nu e obligatorie, pârâtul va putea invoca cel tarziu la primul termen nulitățile relative care rezulta din neregularități săvârșite pana la începerea judecății și cererea pentru introducerea unui terț in proces.
Tot la primul termen pârâtul care nu e obligat sa depună întâmpinare poate propune probele (și invoca excepțiile) sub sancționează decăderii. In citație se va menționa obligația pârâtului de a își pregăti apărarea, propunând probele de care înțelege sa se folosească, sub sancțunea prevăzută de lege. Tot când întâmpinarea nu e obl, la primul
Termen, poate formula cerere reconvențională. Necompetența va putea fi invocata cel tarziu la primul termen (tot când nu avem întâmpinare).

Dar dacă un parat a fost chemat in judecată numai pt sesizarea instanței competente pentru el, oricare din părți poate invoca necompetența la primul termen, chiar dacă e regl de norme private (chiar și când întâmpinarea e obl).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
8
Q

Primul termen de judecată
- îndatoririle instanței -

A
  • la primul termen, după ascultarea părților, trebuie sa estimeze durata necesară pentru cercetarea procesului ca sa fie soluționat in termeni optimi și previzibili
  • sa verifice dacă instanța e competentă material general teritorial, consemnând in cuprinsul încheierii de ședința temeiurile se drept
  • pune in vedere partilor (dacă sunt reprezentate sau asistate de avocat, consilier juridic) ca pot sa convină ca probele sa fie administrate de avocați, consilieri

Excepția necompetenței teritoriale de ordine publica și excepția conexfitatii pot fi invocate de părți sau din oficiu cel tarziu la primul termen. (Pt conexitate la primul termen al instantei ulterior sesizate.)

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
9
Q

Încheierile de ședința

A

Grefierul care participă la ședință e obligat Să ia note în legătură cu desfășurarea procesului, iar părțile pot cere copii de pe notele grefierului, care pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor . instanța înregistrează ședințele de judecată.
La cerere părțile, pe cheltuiala lor, pot cere o copie electronică a înregistrării ședinței, precum și procurorul poate face această cerere, la fel și instanțele de control judiciar.

La fiecare ședință se întocmește câte o încheiere, cu excepția situației în care atunci când a avut loc dezbaterile se pronunță și hotărârea, pentru că hotărârea cuprinde în parte introductivă (practicaua), Și ceea ce s-a petrecut la acel termen. Atunci când pronunțarea s-a amânat încheierea se întocmește iar practicaua hotărârii va cuprinde denumiri etc.
Încheierile se aseamănă cu hotărârile, în sensul că dispun de o parte introductivă, de motivare și de dispozitiv . Când normele speciale o prevăd, încheierile pot fi atacate pe cale separată fie cu apel fie cu recurs, acestea vor fi menționate in dispozitiv (la fel ca la hotărâri).

Având în vedere că încheierile de ședință au natura juridică a unor veritabile hotărâri, Sunt aplicabile dispozițiile referitoare la deliberare, opinie separată precum și orice alte dispoziții care privesc dezinvestire de judecarea Fondului cererii.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
10
Q

Clasificare încheieri de ședința

A

Se mai numesc și încheieri premergătoare fiindcă preced hotărârea.
Ele trebuie deosebite de cele care nu precedent o hotărâre și prin care instanța, în anumite cazuri, se dezînvestește de soluționarea cauzei (ex: îndreptarea erorilor materiale, lămurirea hotărârii…)
Încheierile premergătoare:

  • preparatorii
  • interlocutorii

Încheierile interlocutorii sunt acelea care fără a se hotărî judecătorul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase . instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu ci numai de cele interlocutorii.
-> încheierea interlocutorie - prejudecarea fondului; leagă instanța, care nu mai poate reveni asupra ei.

Prejudecarea Fondului se referă la faptul că se poate întrezări care ar fi rezultatul procesului într-un anumit moment dat, deoarece încheierea interlocutorie vizează împrejurări determinate, asupra cărora părțile au purtat discuții contradictorii deci prin care se rezolvă un aspect al procesului.

Dispozitivul încheierii interlocutorii va trebui să cuprindă soluțiile pronunțate de instanță prin aceasta, care nu vor mai fi reluate în cuprinsul minutei și al dispozitivului hotărâri finale chiar dacă printr-o încheiere interlocutorii instanță s-a dezînvestit parțial de cauză.

Încheierile preparatorii sunt acelea prin care instanța ia măsuri în vederea cercetării și soluționării cauzei fără însă a se anticipa soluția, adică nu rezolvă aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei și nu este instanța legată de măsura ordonată, putând reveni asupra ei.

De regulă încheierile se pot ataca numai odată cu fondul fiind susceptibile de aceeași cale de atac, apel sau recurs care poate fi exercitată împotriva hotărârii finale. Încheierile premergătoare pot fi atacate doar odată cu fondul. Dacă încheierile pronunțate de instanță sunt supuse apelului sau recursului separat de hotărârea de fond, dosarul trebuie înaintat instanței superioare .

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
11
Q

Etapa cercetării procesului
- Considerații generale -

A

În cadrul cercetării judecătorești instanța rezolv excepții ce se invocă, examinează cereri de intervenție, examinează fiecare pretenție și apărare în parte, constată că are pretenții sunt recunoscute și care sunt contestate, încuviințează probele, etc.

Se face de regulă în ședință publică, dar ca excepție se desfășoară în camera de consiliu în situații de sechestru asigurator, cereri de valoare redusă, evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept.

Atunci când aduce atingere moralității sau ordinii publice intereselor minorilor vieții private a părților sau intereselor justiției se poate face în ședință privată.

Judecătorul estimează o durată pentru proces în care are în vedere natura celor complexitate a raportului juridic tipul de probatoriu necesar coparticipare procesuală, etcetera. Durata cercetării procesului estimată este consemnată în încheiere care are caracter preparatorii. Instanța poate reconsidera durata inițial stabilită. Judecătorul poate aplica sancțiuni dacă nu poate respecta termenul estimat, în egală măsură părțile sau procurorul pot să recurgă la contestația privind tergiversarea procesului.
Instanța are obligația de a verifica efectuarea procedurii de citare, și poate să recurgă și l-am văzut complementare de Înștiințare a părților dacă are informațiile necesare.

Când se consideră lămurit judecătorul declara cercetarea procesului încheiată și poate fixa un termin pentru dezbaterea fondului din oficiu sau la cererea părților. Acesta marchează momentul încheierii cercetării consemnând în încheierea de ședință atunci când se dispune dezbaterea fondului la alt termen sau în practicaua hotărârii când dezbaterea fondului are loc la termenul de judecată la care s-a încheiat cercetarea.

Dacă s-a pronunțat un alt termen se va pronunța o încheiere ce are caracter interlocutorul, judecătorul pune în vedere părților să redacteze nu te primim susținerile și să le depună la dosar cu cel puțin cinci zile înainte de termen.

Este posibil ca într-un proces să nu se ajungă la etapa dezbaterilor de fund judecata finalizandu-se chiar în etapa a cercetării. De exemplu, când reclamantul renunță la judecare ori la dreptul pretins, intervine învoiala părților, sunt admise cereri sau excepții care pun capăt procesului, judecătorul se va pronunța asupra cauzei prin hotărâre .

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
12
Q

Excepții procesuale
- de procedura și de fond -

A

Excepțiile de procedură sunt acelea prin intermediul cărora se invocă anumite neregularități procedurale.
Excepțiile de fond sunt acelea care sunt în strânsă legătură cu pretenția dedusă judecății mai exact cu exercițiul dreptului la acțiune. Excepțiile de fond nu sunt apărări de fond pentru că nu pun în discuție fondul pretenției supuse judecății.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

Excepții procesuale
- excepții dilatorii și peremptorii -

A

Excepțiile dilatorii sunt acelea care tind la întârziere a judecății pe fond. De exemplu prin amânare, prin refacerea unor acte de procedură, prin declinare a competențe ei, etc. - excepția nelegalei citări, excepția de litispwndenta, excepția de conexitate

Excepțiile peremptoriii sau dirimante sunt acelea care tind la împiedicarea judecății pe fond. (Anularea cererii, respingerea cererii ca inadmisibilă, ca prematura, ca lipsită de interes etc)
Ex: excepția de tardivitate, de perimare, prescriptiei dreptului la acțiune

Admitere excepțiilor de fond duce de regulă la anularea sau respingerea cererii ceea ce înseamnă că de regulă au caracter peremptoriu.

Cu toate astea de exemplu, excepția lipsei capacității de exercițiu poate avea un efect dilatoriu (amânarea judecății) dacă în termen lipsa se acoperă prin confirmarea actului de către reprezentant sau ocrotitor. Dacă lipsa nu se împlinește suntem în prezența unei excepții care tinde spre un efect peremptoriu dar care începe cu un efect dilatoriu. ( mai exista și altele: excepția lipsei semnăturii, exc. de netimbrare, lipsa calității de reprezentant)

Aceeași excepție poate fi dilatoriu sau după caz peremptorie.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
14
Q

Excepții procesuale
- excepții absolute și relative -

A

Excepțiile absolute sunt cele care privesc încălcarea unor norme juridice de ordine publică iar cele relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme juridice care ocrotesc interesele părților cu precădere. Așadar excepțiile absolute poți invocate de partea interesată de procuror sau din oficiu oricând în cursul judecății dar și în apel sau recurs în mod direct.

Totuși excepțiile procesuale absolute pot fi ridicate în recurs nu mai dacă nu e necesar pentru soluționarea lor administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi.

Pentru anumite excepții absolute lege limitează invocarea lor până la o anumită etapă.
- Excepția de ne competență materială și cea de necompetență teritorială absolută nu pot fi invocate decât până la primul termen
- Excepția de litispendență nu poate fi invocată decât în primă instanță și în apel, nu si in recurs
- excepția de conexitate - de părți sau de instanța la primul termen in prima instanța
- Lipsa calității de reprezentant - înaintea primei instantei, nu se poate pt prima oara in căile de atac
- perimare a cererii de chemare in Jud - nu se poate in apel dacă incidentul a survenit in prima instanța

Excepțiile relative trebuie invocate pentru neregularitățile săvârșite până la începerea judecății, prin întâmpinare sau la primul termen de judecată iar pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, la termenul la care s-a săvârșit neregularitatea sau dacă partea nu e prezentă, la termenul de judecată imediat următor și înainte de a pune concluzii pe fond.
Ne invocarea excepției lor relative în termenele prevăzute atrage decăderea părți din dreptul de a le mai invoca.

Părțile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare și toate excepțiile imediat cum le sunt cunoscute, altfel vor răspunde pentru pagubele pricinuite părții adverse.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
15
Q

Soluționarea excepțiilor

A

Instanța se pronunță întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra excepțiilor de fond care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei. Excepțiile poți unite cu administrarea probelor numai dacă este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etape cercetării procesului sau pentru soluționarea Fondului.

-> Excepțiile se rezolvă înainte de a se trece la administrarea probelor, iar dacă este invocată după terminarea cercetării procesului instanța va soluționa mai întâi excepția procesuală.
Înainte de a se trece la dezbaterea fondului instanța, din oficiu sau la solicitarea părților, pune în discuție acestora cereri excepții și apărări care nu au fost soluționate în cursul cercetării precum și cele care pot fi invocată în orice stare a procesului.

Totuși instanța nu este obligată să dispună unirea excepției cu administrarea probelor. Pe de altă parte dacă instanța rezolvă mai întâi excepția și o respinge, probele în baza cărora a fost rezolvată aceasta vor rămâne câștigate cauzei, urmând a se administra numai dovezile necesare soluționării fondului.

Vor fi rezolvate întâi excepțiile referitoare la învestirea instanței adică cele privind excepția de timbrare sau lipsa procedurii prealabile și obligatorii, urmând ca mai apoi sa analizeze excepțiile privind constituirea sau compunerea instantei (necompetența, autoritatea de lucru Jud, etc) Instanța întâi trebuie să fie alcătuită potrivit legii iar apoi să fie competentă, înainte de prescripție trebuie să rezolv excepția autorității de lucru judecat.

Dacă instanța nu se poate pronunța de îndată asupra excepției invocate, va amâna judecata și va stabili un termen scurt pentru soluționarea excepției.

Dacă excepția este întemeiată, instanța va admite, pronunțând o încheiere cu caracter interlocutorii u când decide amânarea judecății, respectiv hotărâre când se dez în vestește de soluționarea litigiului pe fond (prin respingere, anulare sau perimarea cererii ori declinarea competentei). Dacă e neîntemeiată, instanța o va respinge printr-o încheiere interlocutorii e și va continua soluționarea cauzei pe fond. Această încheiere, fie de respingere fie de admitere, se atacă numai odată cu fondul, iar încheierea prin care s-a admis recuzarea nu este supusă nici unei căi de atac.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
16
Q

PROBELE
- Considerații generale -

A

În sens larg, noțiunea de probă se referă la acțiunea de stabilirea existenței sau in existenței unui raport juridic sau mijlocul prin care se poate stabili raportul juridic ce trebuie dovedit sau rezultatul obținut prin folosirea mijloacelor de probă.

În sens restrâns ne referim fie la mijloc de probă adică mijlocul prin care se poate dovedi un raport juridic, iar a doua accepțiune este aceea de fapt probator, adică un fapt material care odată dovedit printr-un mijloc de probă este folosit pentru a dovedi un alt fapt material.

17
Q

Subiectul obiectul probei

A

Subiectul probe este judecătorul, fie că probele se administrează pentru a-l convinge pe judecător.

Obiectul probei este reprezentat de faptele juridice care tine la dovedirea raportului juridic litigios, astfel înțelegem faptele juridice din care izvorăsc drepturile și obligațiile cu privire la care părțile se află în litigiu. Obiectul probei nu include în principiu norma juridică aplicabile în speță. Nimeni nu este ținut sa probeze ceea ce instanța este ținută să ia cunoștință din oficiu, fiindcă instanța de judecată trebuie să ia cunoștință din oficiu de dreptul în vigoare în România. Totuși proba legii străine se poate face în măsura în care se invocă incidența dreptului unui străin în cauză, deși instanța de judecată poate lua cunoștință de aceasta din oficiu, conținutul legii străine se stabilește de instanță prin atestări obținute de la organele statului care au editat-o prin avizul unui expert sau alt mod, iar partea care invocă poate fi obligată să facă dovada conținutul ei.
Regulamentele și reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanței.

Faptele care trebuie dovedite pot fi materiale, adică cele care se exteriorizează precum dărâmarea unui zi tăierea unui arbore, și psihologice, adică cele care nu se exteriorizează decât prin rezultatele lor precum dolul.

Pot fi dovedite atât fapte pozitive cat și fapte negative, cele negative prin dovedirea faptelor pozitive contrare.
Însă faptele nedefinite, indiferent dacă sunt pozitive sau negative, sunt aproape imposibil de dovedit dar ele nu interesează într-un proces civil unde este vorba întotdeauna de fapte determinate.

Astfel e aproape imposibil să dovedești că cineva nu a fost niciodată într-o anumită localitate, fapt negativ nedefinit, însă se poate dovedi că persoana respectivă nu a fost în acea localitate la o anumită dată prin dovedirea faptului pozitiv că la data respectivă se afla în altă parte.

Dacă judecătorul cunoaște personal faptele care formează obiectul litigiului el nu se poate pronunța în hotărâre pe baza acestora, ci doar pe baza probelor care au fost administrate. Dacă judecătorul cunoaște împrejurări de fapt și de poziția sa este necesară el poate fi audiat ca martor dar devine astfel incompatibil.

Există și ideea de faptele necontestate, adică acele fapte cu privire la care toate părțile sunt de acord că există, și faptele notorii , adică faptele cunoscute de un număr mare de persoane. În oricare din aceste cazuri instanța poate decide că nu mai e necesară dovedirea faptului. Cu toate astea se cere în cazul faptelor notorii, ca partea să demonstreze notorietatea acelui fapt.

18
Q

Sarcina probei

A

Procesul civil este pornit de către reclamant motiv pentru care este firesc ca el să-și dovedească pretenția pe care a supus judecății . prin urmare sarcina probei revine reclamantului, iar doar după ce reclamatul dovedește faptul generator al dreptului său, Pîrî tool are obligația să iasă din pasivitate și să se apere

Există însă și situații în care pârâtul e obligat să preia inițiativa probei. Și anume în cazul în care invocă excepția procesuală, de asemenea când pârâtul dobândește calitatea de reclamant, formuland o cerere reconvențională sau o cerere de chemare in garanție.

Într-un proces obișnuit sarcina probei se împarte între reclamant și pârât, partea care afirma un fapt nou, contrar poziției adversarului, trebuie sa îl dovedească.

Există totuși situații în care Pîrî tool își păstrează această calitate și totuși are primul sarcina probei, și anume în cazul prezumții lor legale care scutesc de dovadă pe acela în folosul căreia este stabilită în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite, beneficiarul unei prezumții legale trebuind să dovedească faptul cunoscut vecini și conex pe care se întemeiază. Prezumția de respectivă este mult mai ușor de probat uneori chiar evidentă iar din acel moment sarcina probei este răsturnată. Sarcina probei este răsturnată și litigiile privind conflictele de muncă în care angajatorul este parat, astfel în cazul contestației împotriva deciziei de concediere sarcina probei va reveni împotriva celui căruia se formulează această pretenție adică angajatorul, nu revine celui care pretinde că măsura este nelegală sau netemeinică.
La fel în cazul titularului mărcii sau în situația de egalitate de șanse și tratament între femei și bărbați

În lipsă de probe sau atunci când probele sunt insuficiente și nici nu s-ar mai putea produce altele va pierde cel căruia îi revenea sarcina probei iar cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca nefondată iar nu ca nedovedită.

19
Q

Admisibilitatea probelor

A

Orice probă trebui să fie
- legala (sa nu fie oprită de legea materială sau procesuala)
- verosimila (sa nu tinda la dovedirea unor fapte imposibile)
- pertinenta (sa aibă legătura cu obiectul procesului)
- concludenta (sa poarte asupra unor împrejurări care sunt de natura sa duca la rezolvarea cauzei respective)

Orice probă concludentă este și pertinentă dar nu orice probă pertinentă este și concludentă.

20
Q

Administrarea probelor

A

Propunerea probelor se face în faza inițială a procesului, astfel probele se propun sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare dacă legea nu dispune altfel. La primul termen de judecată reclamantul poate să-și modifice cererea de chemare în judecată și să propună noi dovezi care se referă la dovezi a căror necesitate rezultă din întâmpinare, nu dovezi care din varii motive reclamantul nu le-am menționat în cererea de chemare în judecată. Pârâtul la cererea modificată de reclamanți trebui să fac o întâmpinare pe care să o depună sub sancțiunea decăderii cu cel puțin 10 zile înainte de termenul fixat de instanță.
Partea care a fost decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuși să se apere discutând în fapt și îndrept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice.
Astfel cu excepția cazurilor speciale, dacă se constată că probele nu au fost propuse în termenul stabilit imperativ, instanța va solicita celorlalte părți să-și exprime poziția cu privire la probele se invocate și numai dacă ele sunt de acord va proceda la punerea în discuție a părților admisibilității lor.

Excepții de la sancțiunea decăderii:
– Necesitatea probei rezultă din modificarea cererii
– Nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea
– Partea învederează instanței că din motive temeinic justificate nu a putut propune în termen probele cerute
– Administrarea probei nu duce la amânarea judecății
– Există acordul expres al tuturor părților

Dacă pentru administrarea probelor încuviințată în condițiile de mai sus este amânat judecata parte este obligată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai administra proba încuviințată:
– Să depună lista martorilor în termen de cinci zile de la încuviințarea probe
– Să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puțin cinci zile de la termenul fixat pentru judecată
– Să depună interogatoriul în termen de cinci zile de la încuviințarea acestei probe
– Să depună dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei în termen de cinci zile de la numire expertului sau în termenul stabilit de instanță

Dacă se încuviințează vreo dovadă în baza cazurilor speciale, contra dovada trebuie cerută sub sancțiunea decăderii în aceeași ședință dacă ambele părți sunt de față iar dacă partea potrivnică lipsește, în ședința următoare ori în caz de împiedicare, la primul termen când se înfățișează. Pe cat posibil dovada și contradovada vor fi administrate în aceeași ședință.

Instanța poate ordona alte dovezi pe care le va găsit de cuviință chiar dacă părțile se împotrivesc că, în situația în care probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului. Astfel părțile vor fi puse să completeze probele.

Omisiunea instanței de a dispune din oficiu completarea probelor ori administrarea unei probe noi nu poate fi sancționat în căile de atac.

Probele propuse în condițiile arătate mai sus trebuie puse de către instanță în discuția contradictorie a părților în ordinea logică a intervenirii acestora în proces.

După aceea instanța va dau încheierea de admitere sau de respingere a probelor, în caz de încuviințare arătându-se e în încheiere faptele ce vor trebui dovedite mijloacele de probă încuviințată plecăm și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora. Când o parte s-a opus la o probă propusă de cealaltă parte încheierea va arăta și temeiurile pentru care proba a fost încuviințată sau respinsă. Încheierea și hotărârea ce se va pronunța pe fond vor fi supuse controlului judiciar, formând corp comun. Încheierea prin care se dispune asupra încuviințării probelor are caracter preparatoriu, Instanța putând reveni asupra ei însă numai dacă proba devenit neconcludentă sau inutilă. Instanța este obligată totusi să pună această împrejurare în discuția părților.

Dacă administrarea probei încuviințată necesită cheltuieli, parte este obligată să depună de îndată sau la termenul fixat de instanță, dovada achitării sumei stabilite. Ne depunerea sumei necesare atrage decăderea părți din dreptul de a administra dovada încuviințat în fața acele instanțe. Depunerea sumei se poate face însă și după împlinirea termenului dacă prin aceasta nu se amâna judecata.

Administrarea propriu-zisa a probelor consacră principiul Principiu ne mijlocirii e, dispunând că probele se administrează de către instanța care judecă procesul cu excepția anumitor cazuri. Cercetarea la fața locului se va efectua când e cazul mai înainte de administrarea celorlalte probe.

Sunt situații în care probele nu sunt administrate de către instanța care judecă procesul și anume:
– Administrarea probelor prin comisie rogatorie
– Administrarea dovezi doar prin procedura asigurări probelor
– În cazul declarării ne competențe
– În cazul constatării perimării unei cereri de chemare în judecată
– În ipoteza admiterii cererii de strămutare
– În situația admiterii abțineri sau a recuzări
– Administrarea probelor de către avocat sau consilieri juridici cu mențiunea că nu se poate recurge la această modalitate în cazul litigiilor care privesc starea civilă și capacitatea persoanelor, relațiile de familie precum și alte drepturi asupra cărora legea nu permite ASE face tranzacție
– În cazul în care instanța penală lăsat nesoluționata acțiunea civilă prin hotărâre definitivă
Probele își păstrează caracterul judiciar, chiar dacă sunt administrate de o alta instanța decât cea care judeca procesul.

21
Q

Aprecierea probelor

A

Este operațiunea mintală pe care o face judecătorul pentru a determina puterea probanta și valoarea fiecărei probe în parte precum și a tuturor pe Bro împreună.
Judecătorul le apreciez în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare. 

22
Q

Convențiile asupra probelor

A

Sunt acordurile de voința prin care părțile deroga de la normele legale privind probațiunea judiciara, fie anterior unui proces, fie in cursul acestuia.
Pentru a fi valabile trebuie sa îndeplinească următoarele condiții cumulativ:
- sa privească drepturi de care părțile pot dispune (așadar, nu pot fi încheiate in Litigii ce privesc starea civilă și capacitatea persoanelor, precum și alte drepturi asupra cărora legea nu permite a se face Tranzacție
- sa nu facă imposibila sau dificila dovada actelor sau faptelor juridice
- sa nu contravină ordinii publice și bunelor moravuri

Așadar:
- convențiile privind sarcina probei sunt valabile in măsura in care stabilesc reguli aplicabile numai părților, fără a aduce vreo atingere obligației judecătorului de a avea rol activ in materie probatorie
- convențiile privind obiectul probei sunt valabile când părțile deplasează obiectul probei la fapte vecine și conexe, mai usor de dovedit
- convențiile privind admisibilitatea probelor sunt valabile daca dispozițiile ce reglementează admisibilitatea sunt de ordine privată. -> permite partilor sa convină chiar și tacit ca in cazurile in care legea cere forma scrisă, sa se folosească dovada cu martori. La fel daca un înscris sub semnătura privată nu îndeplinește condițiile cu formalitatea multiplului exemplar sau “bun și probat”. Așadar e necesar ca forma scrisă sa fie cerută de lege DOAR AD PROBATIONEM, daca e AD VALIDITATEM, actul juridic in sens de negotium e lovit de nulitate absoluta.

O convenție referitoare la puterea doveditoare a probelor ar putea fi luată in considerare dar numai daca ar mari forța probanta a acestora fata de cea stabilită de lege, cu conditia de a nu e încălca o norma juridica de ordine publica.

23
Q

Proba prin înscrisuri

A

Înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei materialul din modalitatea de conservare și stocare.

Înscrisurile pot fi originale sau primordiale, recognitive, și confirmative.

Cele originale sunt întocmite în vederea constatării încheierii modificări sau stingerea unui raport juridic, cele recognitive sunt întocmite în scopul recunoașterii existenței unui scris originar pierdut, pentru a-l înlocui, și cele confirmative sunt întocmite pentru a confirma un an juridic lovit de nulitate relativă.

Înscrisurile mai pot fi duplicate și copii .
Duplicatele locuiesc originalul și au aceeași putere doveditoare ca și acesta.

Puterea doveditoare a copiilor de pe înscrisuri autentice și cele cu semnătură privată diferă în funcție de faptul în care există originalul sau nu. Astfel dacă original nu există copia chiar și legalizată de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovada decat despre ceea ce este cuprins în înscrisul original.

Instanța poate să ceară confruntarea copiii cu originalul iar dacă originalul este imposibil să fie prezentat, sau duplicatul înscrisului autentic sau originalul înscrisului sub semnătură privată, copia legalizată va fi doar un început de dovadă scrisă .
Copiile de pe copii n-au nicio putere doveditoare.

24
Q

Înscrisurile autentice

A

Înscrisul autentic este în stres înscrisul întocmit sau primit și autentificat de autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană în vestită de stat cu autoritate publică în formă și condițiile stabilite de lege. Este de asemenea autentic orice alt înscris emis de către autoritate publică și căruia legea conferă acest caracter, cum ar fi actele de stare civilă, hotărârile judecătorești, procesele verbale întocmite de agenții procedurali etc.

Înscrisul autentic se bucură de prezumția de autenticitate și validitatea să-l încât cel care folosește scripete scutit de orice dovadă, proba contrară revenim celui care-l contesta.

Actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia.

Înscrisul autentic face deplină dovadă față de orice persoană, până la declară lăsa ca fals cu privire la constatările făcute personal de către cel care autentificat scrisul. Aceeași putere doveditoare wow și mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fără constituie obiectul principal al actului, însă celelalte mențiuni constituie între părți început de dovadă scrisă iar față de terți doar simple fapte juridice.

Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă ne competentă sau cu depășirea competențe este lovit de nulitate absolută. Totuși, pentru situația în care forma nu este cerută pentru validitate, scrisul face dovadă deplină ca înscris sub semnătură privată dacă este semnat de părți iar dacă nu doar un început de dovadă scrisă. Dacă însă formă autentică era cerută pentru validitatea actului este lovit de nulitate absolută.

25
Q

Înscrisurile sub semnătură privată

A

Sunt acele înscrisul întocmit de părți fără intervenția vreunui organ al statului semnate de părțile sau departe de la care emană indiferent de suportul lor material.
Singura condiție cerută pentru că înscrisul sub semnătură privată să fie valabil este semnătura părții sau părților de la care emană înscrisul.
Semnătura este o scriere efectuată de autorul sau autorii actului, și de aceea ea trebuie să fie scrisă de mâna părții sau părților, neputând fi dactilografiată, imprimată înlocuită cu o parafa sau o punere de deget, dar e valabilă semnătura electronica numai dacă e reprodusă in condițiile prevăzute de lege.

Semnătura unui înscris face deplină credință până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia.

În anumite cazuri legea impune niște condiții speciale, de exemplu testamentul olograf trebuie să fie scris în întregime, semnat și datat de mâna testa torului, cerințe care sunt necesare pentru însăși validitatea actului.