controlul respiratiei Flashcards
Respirația este controlată prin
contracții ale muşchilor respiratori
contracțiile muşchilor respiratori sunt controlate de către
stimuli nervoşi.
Zona principală de control a muşchilor respiratori este o
porțiune a encefalului, numită centrul de control respirator.
centrul de control respirator este situat în
trunchiul cerebral
centrul de control respirator cuprinde
părți din bulb şi punte
Două grupuri neuronale din această regiune
controlează ritmul respirației şi amplitudinea mişcărilor din timpul respirației fortate.
O altă zonă din centrul de control, numită zona pneumotaxică,
reglează şi ea frecvența și amplitudinea respirației.
reglează şi ea frecvența și amplitudinea respirației – cine ?
zona pneumotaxică
Centrii respiratori din trunchiul cerebral monitorizează – cum? Ce?
indirect nivelul de dioxid de carbon din fluxul sanguin
Dioxidul de carbon este un produs rezidual al
respirației celulare.
Pe măsură ce creşte concentrația de dioxid de carbon din sângele arterial, gazul difuzează în
lichidul cefalorahidian, ajungând astfel la nivelul centrului respirator.
Creșterea concentrației dioxidului de carbon în lichid determină
o creştere corespunzătoare a concentrației ionilor de hidrogen (adică a acidității) în LCR
Nivelul ridicat al ionilor de hidrogen activează
centrul respirator
impulsurile nervoase din zona pneumotaxică sunt transmise
muşchilor respiratori.
Impulsurile cresc
frecvența și amplitudinea respirației.
Pe măsură ce dioxidul de carbon este expirat din plămâni, concentrația ionilor de hidrogen din sânge
scade. Acest lucru determină scăderea concentrației ionilor de hidro- gen în lichidul cefalorahidian, ceea ce inhibă activarea centrului respirator.
Alți receptori pentru sistemul respirator sunt
receptorii chimici (chemoreceptori) situați în arterele carotide şi la nivelul arcului aortic
Aceşti chemoreceptori (din arcul aortic) monitorizează
conținutul de oxigen dizolvat din sânge.
Atunci când nivelul de oxigen este scăzut, sunt stimulati chemoreceptorii care
trimit impulsuri la centrul de control respirator pentru a creşte frecvenţa şi amplitudinea respirației.
Activitatea centrului respirator şi cea a chemoreceptorilor sunt mecanisme
involuntare de control respirator.
Organismul poate anula parțial aceste mecanisme cu ajutorul
impulsurilor nervoase din cortexul cerebral, care sunt transmise centrului de control respirator.
Controlul voluntar permite oprirea respirației în timpul
înotului sau în alte situații.
Cu toate acestea, pe măsură ce nivelul dioxidului de carbon și al ionilor de hidrogen creşte în lichidele corpului,
impulsurile din centrul respirator înving oprirea voluntară a respirației. În acest moment suntem obligați să inspirăm.
Respirația profundă şi rapidă se numeşte
hiperventilație.
