Capitolul 1

Question 1

Obiectul de studiu al psihologiei organizaţionale

Answer 1

îl reprezintă ansamblul conduitelor umane si al fenomenelor psiho-sociale din cadrul unei organizaţii care afectează eficienţa organizaţională.

Question 2

Psihologia organizaţională vizează modul

Answer 2

Psihologia organizaţională vizează modul în care membrii unei organizaţii
gândesc despre realitatea organizaţională,

se raportează afectiv la acesta

se comportă

Question 3

Organizaţia este

Answer 3

ansamblul de resurse (umane, materiale, financiare şi informaţionale), reunite şi funcţionând în baza unui cadru formal, în vederea realizării unor obiective colective.
Cadrul formal: statut juridic, regulament de origine interna, etc.
Misiunea organizaţiei (direcţia de urmat, valorile)
Viziunea organizaţiei (imagine de succes)

Question 4

Influenţe exercitate asupra organizaţiei:

Answer 4

Influenţele interne: persoana, grupurile, structura şi cultura organizaţională;
Influenţele externe se pot datora: legislaţiei, deciziilor guvernului, sistemului politic, grupelor de presiune sau sindicatelor, clientelei, concurenţei, conjuncturii economice etc..

Question 5

4 tipuri de abordări teoretice

Answer 5

inchis-deschis, rational-social

Question 6

1.2.1. Organizaţiile ca sisteme închise şi raţionale

Answer 6

diviziunea strictă a sarcinilor şi rolurilor;
conducerea are legitimitatea exercitării autorităţii;
conducere şi comunicare - conform structurii ierarhice;
utilizarea de reguli şi metode stricte, într-un cadru inter-personal;
predomină motivarea prin recompensă materială.

Question 7

Cele trei modele pe care le vom prezenta:

Answer 7

Modelul lui Taylor - organizarea ştiinţifică a muncii

Modelul lui Fayol - principiile administrării ştiinţifice

Modelul lui Weber - principiile birocraţiei

Question 8

Modelul lui F.W.Taylor - organizarea ştiinţifică a muncii

Answer 8

Taylor (1911) consideră că „organizarea ştiinţifică a muncii” presupune:
analiza sarcinii;
utilizarea metodelor ştiinţifice;
întărirea financiară.

Avantaje ale modelului
Creşterea productivităţii şi eficacităţii
Reducerea costurilor

Dezavantaje ale modelului
Favorizează plictiseala, monotonia, insatisfacţia, alienarea şi pierderea motivaţiei
Creşte absenteismul, fluctuaţia de personal, tensiunile dintre angajaţi şi conducere
Favorizează accidentele de muncă

Aplicaţii ale modelului
Munca la “bandă de producţie”
Restaurantele de tip “fast-food”

Question 9

Modelul lui Weber -

Answer 9

principiile birocraţiei

Astăzi termenul de “birocraţie” este asociat ideii de “lentoare administrativă”.

Pentru M. Weber (1924), termenul de birocraţie a avut sensul unei organizări
raţionale a muncii caracterizate prin obiectivitatea procesului decizional.

Principiile birocraţiei raţionale a lui M. Weber (1924):
diviziunea muncii; norme scrise;
structura ierarhică determină structurile de comunicare şi de autoritate;
conducerea poate să provină şi de la un nivel inferior ierarhie, dar având atuul unei competenţe sau expertize sporite pentru problema în discuţie

Avantajele modelului lui Weber
Regulile şi procedeele accentuează precizia şi limitează incertitudinea.
Cadrul rigid de autoritate favorizează disciplina şi diminuează conflictele.
Sistemul de promovare prin competenţă asigură o mână de lucru calificată.

Dezavantajele modelului lui Weber
Super-specializarea antrenează conflicte de interese
O ierarhie strictă antrenează inflexibilitatea
Caracterul impersonal şi formalizat antrenează o diminuare a satisfacţiei în muncă
Reglementările devin reguli care frânează procesul de adaptare a organizaţiei.
Formalizarea antrenează o producţie minimală, adică aceea prescrisă prin reguli

Aplicaţii ale modelului
administraţie publică

Question 10

• M. Lui Fayol –

Answer 10

principiile administrării științifice ( comerciale. Tehnice, financiare, de securitate, de contabilitate, administrtive; ex: marile firme de producție)

Question 11

Organizatiile inchise si sociale

Answer 11

Modelul lui Mayo
Modele ale organizării birocratice (Merton, Selznick, Gouldner & Jacques)

Question 12

Modelul lui Mayo (& Roethlisberger, Dikson)

Answer 12

E. Mayo nu neagă principiile de organizare a muncii
dezvoltate de autorii modelelor mecaniciste, ci pune în evidenţă:
a) existenţa unei reţele informale,
b) influenţa exercitată de reţeaua informală asupra comunicării, asupra grupului şi asupra exercitării puterii.
c) caracterul dinamic al grupurilor informale

Această nouă perspectivă a rezultat în urma realizării experimentului cunoscut sub numele de “studiul de la Hawthorne”. Principalele concluzii:

nivelul productivităţii depinde în mod esenţial de atitudinile, de trăirile afective ale muncitorilor, precum şi de modul în care ei interpretează situaţiile în care se află;

eficienţa organizaţiei depinde de complementaritatea şi congruenţa dintre scopurile organizaţiei şi necesităţile individuale şi de grup ale angajaţilor

Question 13

Modele ale organizării birocratice (Merton, Selznick, Gouldner & Jacques)

Answer 13

R. K. Merton (1957): birocraţia (ca mod de organizare a activităţii) poate duce la deturnarea de la scopul final al organizaţiei, deoarece urmărirea şi respectarea regulilor devine un scop în sine.

P. Selznick: una din principalele strategii de contracarare a efectelor negative ale organizării strict birocratice este aceea de a delega autoritatea, fapt care va favoriza cooperarea în organizaţii.

Gouldner (1954) distinge trei tipuri de birocraţii:
falsa birocraţie;
birocraţia reprezentativă;
birocraţia centrată pe pedeapsă.

R. Jacques (1990): majoritatea criticilor pertinente aduse modelului birocratic se referă la faptul că persoana este văzută ca un instrument utilizat în vederea creşterii productivităţii şi nu ca un potenţial de reflexie, decizie şi creativitate.

Question 14

1.2.3. Organizaţiile ca sisteme deschise şi raţionale

Answer 14

Începând cu mijlocul secolului XX, s-a concluzionat că:
nu este suficientă raportarea la componentele sau mecanismele interne ale sistemului organizaţional;
este necesară şi raportarea la contextul în care aceste organizaţii operează (Ilin, 2004);
este dificil de a găsi o structură organizaţională perfectă.

A apărut abordarea contextuală în alegerea unei structuri organizaţionale:
Adaptarea organizaţiilor la specificul tehnologiei
Adaptarea organizaţiei la de mediul în care activează

Question 15

Abordare contextuala prin raportare la tehnologie
J. Woodward (1965)

Answer 15

a arătat că succesul organizaţiilor poate
fi explicat doar de concordanţa dintre tehnologia de producţie utilizată şi formele de
organizare.

J. Woodward a pus în evidenţă trei tipuri de tehnologii:
Tehnologia “producţiei de unicat” (sau de serie mică) – exemplu: …)
flexibilitate
comunicare verbală
expertiză ştiinţifică
control al producţiei
Tehnologia pentru “producţia de masă” (sau de „serie mare” – exemplu:….)
specializare şi formalizare
comunicare scrisă şi formalizată
şefi /supervizori specializaţi
supervizare şi producţie
Tehnologia pentru “producţia în flux continuu” (– exemplu:…..)
specializare şi formalizare
flexibilitate
comunicare verbală
expertiză ştiinţifică
control al producţiei
Cercetările lui J. Woodward demonstrează că modelele raţionale corespund mai mult unei tehnologii a producţiei de masă în timp ce modelele sociale – mai ales tehnologiei de tip unicat.

Question 16

Abordare contextuala prin raportare la tehnologie

C. Perrow

Answer 16

a identificat diferite tipuri de tehnologie în funcţie de gradul de rutină pe care îl presupun:
tehnologie artizanală - fragmentele de activitate sunt destul de slab standardizate şi problemele sunt greu identificabile (de exemplu: tâmplăria artizanală);

tehnologie rutinieră - fragmentele de activitate sunt standardizate şi problemele sunt uşor identificabile (de exemplu: liniile de asamblare a aparaturii electrice);

tehnologie inginerească - unde fragmentele de activitate sunt variate dar şi standardizate parţial şi problemele sunt mediu identificabile (de exemplu: în construcţii).

tehnologie non-rutinieră - unde fragmentele de activitate sunt variate şi problemele sunt greu identificabile (de exemplu: activitatea din spitale, în cercetare);

Cu cât tehnologia este mai rutinieră, cu atât:
regulile şi procedurile sunt mai detaliate,
autoritatea cadrelor este mai clar precizată
angajaţii îşi găsesc satisfacţia în factori extrinseci (recompense materiale, financiare).

cu atât structura organizaţională este mai apropiată de modelul raţional de organizare a activităţii.

Question 17

Abordare contextuala: raportarea la caracteristicile mediului
F. M. Emery şi E. L. Trist

Answer 17

(1963) disting patru tipuri de mediu, determinate de combinaţia a două dimensiuni bipolare:
stabilitatea – dinamismul mediului
simplitatea – complexitatea mediului.
Prin combinarea acestor dimensiuni rezultă patru tipuri de modele organizaţionale posibile:

Question 18

Abordare contextuala: raportarea la caracteristicile mediului
Pentru P. R. Lawrence şi J. Lorsch (1967, 1969),

Answer 18

alegerea unei structuri organizaţionale este un răspuns strategic al organizaţiei în efortul de adaptare la un mediu turbulent.

Deoarece diferite servicii sau departamente din cadrul aceleaşi organizaţii au medii diferite în care evoluează, organizaţiile cele mai eficace vor fi acelea ale căror departamente sunt organizate astfel încât să facă faţă în mod adecvat particularităţilor din mediile sau sub-mediile în care ele evoluează.

Două concepte sunt importante:
Diferenţierea.
Integrarea

Cercetările P. R. Lawrence şi J. Lorsch efectuate în mediul economic american au demonstrat că în organizaţiile americane eficace există o puternică concordanţă între gradul de diferenţiere şi mijloacele de integrare.

Question 19

Organizaţia ca sistem deschis şi natural

Answer 19

Teoria organizării se focalizează pe investigarea:
i) proceselor cognitive cu rol în crearea şi dezvoltarea organizaţiilor;
ii) a acţiunilor prin care membrii organizaţiei instituie lumea (mediul) care îi înconjoară.
Weick (2005, 2012) pune accentul pe rolul proceselor cognitive în derularea activităţilor din mediul organizaţional, dar şi pe caracterul evolutiv al acestor procese (“sensemaking”).

Teoria dependenţei de resurse formulată de Pfeffer şi Salancik (2003) susţine că organizaţiile se află în permanenţă sub presiunea constrângerilor mediului extern şi a presiunilor de control exercitate din afara organizaţiei.
Prin urmare, organizaţiile au două opţiuni fundamentale:
fie se supun presiunilor externe,
fie influenţează factorii care generează presiunile externe.
Supravieţuirea unei organizaţii depinde de capacitatea ei de a dobândi resurse.
Dobândirea de resurse relevante pentru activitatea organizaţională
limitează presiunile exercitate din exterior,
facilitează adaptarea permanentă a organizaţiei la constrângerile mediului.