Alcatuirea corpului uman Flashcards

1
Q

Ce alcatuiesc celulele si tesuturile?

A

În corpul omenesc, celulele si tesuturile alcatuiesc organe si sisteme de organe.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
2
Q

Organele

A

Organele sunt formate din grupari de celule si tesuturi care s-au diferentiat în vederea îndeplinirii anumitor functii în organism. Organele nu functioneaza izolat în organism, ci în strânsa corelatie unele cu altele. Pentru organele interne, se foloseste curent termenul de viscere.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
3
Q

Sistemele de organe

A

Sistemele de organe sunt unitati morfologice care îndeplinesc principalele functii ale organismului: de relatie, de nutritie si de reproducere

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
4
Q

Din ce este alcatuit corpul omenesc? (segmentele)

A

Corpul uman este alcatuit din: cap, gât, trunchi si membre. Capul, împreuna cu gatul, formeaza extremitatea cefalica a corpului.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
5
Q

Capul

A

Capul este alcatuit din partea craniana, care corespunde neurocraniului (cutia craniana), si partea faciala, care corespunde viscerocraniului (fata).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
6
Q

Gatul

A

Gâtul este segmentul care leaga capul de trunchi si prezinta elemente somatice (muschi, oase, articulatii) si viscere (laringe, trahee, esofag, tiroida, paratiroide etc).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
7
Q

Trunchiul

A

Trunchiul (fig. 1, 2) este format din torace, abdomen si pelvis. În interiorul lor se gasesc cavitatile: toracica, abdominala si pelviana, care adapostesc viscerele. Cavitatea toracica este separata de cavitatea
abdominala printr-un muschi numit diafragma. Cavitatea abdominala se continua cu cea pelviana, care este limitata inferior de diafragma perineala.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
8
Q

Membrele

A

Membrele. Cele superioare se leaga de trunchi prin centura scapulara; portiunea lor libera are trei segmente: brat, antebrat si mâna; cele inferioare se
leaga de trunchi prin centura pelviana, si portiunea lor libera prezinta, de asemenea, trei segmente: coapsa, gamba si picior.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
9
Q

Axe si planuri

A

Pentru precizarea pozitiei segmentelor care alcatuiesc corpul omenesc se folosesc, ca elemente de orientare, axe si planuri (fig. 3).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
10
Q

Cate axe si planuri are corpul omenesc

A

Corpul omenesc este alcatuit dupa principiul simetriei bilaterale, fiind un corp tridimensional, cu trei axe
si trei planuri.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
11
Q

Axele

A

Axele corespund dimensiunilor spațiului si se întretaie în unghi drept.

Axul longitudinal, axul lungimii corpului, este vertical la om si are doi poli: superior (cranial) si inferior (caudal).
El pleaca din crestetul capului si merge până la nivelul spatiului delimitat de suprafata talpilor.

Axul sagital sau anteroposterior este axul grosimii corpului. Are un pol anterior si altul posterior.

Axul transversal corespunde latimii corpului. Este orizontal si are un pol stâng si altul drept.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
12
Q

Planurile

A

Prin câte doua din axele amintite trece câte un plan al corpului.
Planul sagital trece prin axul longitudinal si sagi
tal. Planul care trece prin mijlocul corpului (median),
împartindu-l în doua jumatati simetrice, se numeste plan medio-sagital. Planul medio-sagital este planul
simetriei bilaterale.
Planul frontal merge paralel cu fruntea si trece prin axul longitudinal si cel transversal. El împarte corpul într-o parte anterioara (ventrala) si alta posterioara (dorsala).
Planul transversal sau orizontal trece prin axul sagital si transversal. El împarte corpul într-o parte superioara (craniala) si alta inferioara (caudala). Planul transversal este numit planul metameriei corpului. Aceste axe si planuri se folosesc si pentru precizarea pozitiei elementelor componente la nivelul fiecarui organ.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

Nivelurile de organizare

A

Exista diferite niveluri de organizare a corpului uman, fiecare contribuind in final la cel morfo-functional al intregului organism (fig. 4)

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

Nomenclatura anatomica

A

Când se vorbeste de membrele corpului, se folosesc termenii proximal, pentru formatiunile mai apropiate de centuri, si distal, pentru cele mai îndepartate.
La mâna, se foloseste termenul volar sau palmar, pentru formatiunile palmei, iar la picior, termenii plantar, pentru formatiunile din talpa piciorului si dorsal, pentru formatiunile superioare ale labei piciorului.
Superficial si profund sunt termeni care arata gradul de apropiere fata de suprafata corpului.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

Celula

A

Celula este unitatea de bazã morfofunctionala si genetica a organizarii materiei vii. Poate exista singura sau în grup, constituind diferite tesuturi,
Forma celulelor este legata de functia lor. Initial, toate au forma globuloasa, dar ulterior pot deveni fusiforme, stelate, cubice, cilindrice etc.; unele, cum sunt unele celulele sangvine, ovulul, celulele adipoase sau cartilaginoase, îsi pastreaza forma globuloasa.
Dimensiunile celulelor variaza în functie de specializarea lor, de starea fiziologica a organismului, de conditiile mediului extern, vârsta etc. Exemple: hematia — 7,5 μ, ovulul — 150–200 μ, fibra musculara striata — 5–15 cm; media se considera 20–30μ

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

Structura celulei

A

În alcatuirea celulei distingem trei parti componente principale: 1. membrana celularã; 2. citoplasma; 3. nucleul

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
14
Q

Membrana celulara

A

Membrana celulara(membrana plasmatica, plasmalema) înconjoara celula, îi confera forma si separa structurile interne ale celulei de mediul extracelular. Este alcatuita, în principal, din fosfolipide si proteine. Fosfolipidele sunt astfel dispuse, încât portiunea lor hidrofila formeaza un bistrat, în interiorul caruia se afla cuprinsa portiunea lor hidrofoba. Acest miez hidrofob restrictioneaza pasajul transmembranar al moleculelor hidrosolubile si al ionilor. Componenta proteica este cea care realizeaza functiile specializate ale membranei si mecanismele de transport transmembranar. Proteinele se pot afla pe fata externa sau interna a membranei, precum si transmembranar. Deoarece proteinele nu sunt uniform distribuite în cadrul structurii lipidice, acest model structural a fost denumit modelul mozaic fluid(fig. 5). Membrana contine si glucide (glicoproteine si glicolipide), atasate pe fata ei externa. Acestea sunt puternic încãrcate negativ. La unele celule, citoplasma prezinta diferite prelungiri acoperite de plasmalema. Unele pot fi temporare si neordonate, de tipul pseudopodelor (leucocitele), altele permanente: microvili (epiteliul mucoasei intestinului, epiteliul tubilor renali), cili (epiteliul mucoasei traheei) sau desmozomi, corpusculi de legatura care solidarizeaza celulele epiteliale.

15
Q

Citoplasma

A

Citoplasma are o structura complexa, la nivelul ei desfasurându-se principalele functii vitale. Este un sistem coloidal, în care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersatã este ansamblul de micelii coloidale ce se gasesc în miscare browniana. Functional, citoplasma are o parte nestructurata, hialoplasma, si o parte structuratã, organitele celulare (fig. 6). Acestea sunt de doua tipuri: comune tuturor celulelor, si specifice, prezente numai în anumite celule, unde îndeplinesc functii speciale.

16
Q

Organite comune (Structura)

A

Reticulul Endoplasmatic-Sistem canalicular, care leaga plasmalema de stratul extern al membranei nucleare
RE NETED-Rertea de citomembrane cu aspect diferit, în functie de activitatea celulara
RE rugos (ergastroplasma)-Forma diferentiata a RE. Pe suprafata externa a peretelui membranos prezinta ribozomi
Ribozomii(corpusculii lui Palade)-Organite bogate în ribonucleoproteine, de forma unor granule ovale sau rotunde (150–250 Å). Exista ribozomi liberi în matricea citoplasmatica si asociati RE neted, care formeaza ergastoplasma (RE rugos).
Aparatul Golgi(dictiozomi)- Sistem membranar format din micro- si macrovezicule si din cisterne alungite, situat în apropierea nucleului, în zona cea mai activa a citoplasmei
Mitocondriile-Forma ovala, rotunda, cu un perete de structura trilaminara (lipoproteica). Prezinta un învelis extern (membrana externa), urmat de un interspatiu, si, spre interior, o membrana interna, plicaturata, formând creste mitocondriale. În interior se gaseste matricea mitocondriala, în care se afla sistemele enzimatice care realizeaza fosforilarea oxidativa (sinteza ATP)
Lizozomii- Corpusculi sferici raspânditi în întreaga hialoplasma. Contin enzime hidrolitice, cu rol important în celulele fagocitare (leucocite, macrofage)
Centrozomul-Situat în apropierea nucleului, se manifesta în timpul diviziunii celulare. Este format din doi centrioli cilindrici, orientati perpendicular unul pe celalalt si înconjurati de o zona de citoplasma vâscoasa (centrosfera)

17
Q

Organite celulare (Functii)

A

Reticulul Endoplasmatic-Sistem circulator intracitoplas
matic
RE Neted-Rol important în metabolis
mul glicogenului
RE Rugos(ergastroplasma)-Rol în sinteza de proteine
Ribozomii(corpusculii lui Palade)-Sediul sintezei proteice
Aparatul Golgi(dictiozomi)-Excretia unor substante celulare
Mitocondriile-Sediul fosforilarii oxidative, cu eliberare de energie
Lizozomii- Digerarea substantelor si particulelor care patrund în celula, precum si a fragmentelor de celule sau tesuturi.
Centrozomul- Rol în diviziunea celulara (lipseste în neuroni)

18
Q

Organite specifice

A

Miofibrilele sunt elemente contractile din sarcoplasma fibrelor musculare.
Neurofibrilele constituie o retea care se întinde în citoplasma neuronului, in axoplasma si in dendrite.
Corpii Nissl (corpii tigroizi) sunt echivalenti ai
ergastoplasmei pentru celula nervoasa.
În afara organitelor comune si specifice, in citoplasma se mai gasesc si incluziunile citoplasmatice, care au caracter temporar si sunt reprezentate prin granule de substanta de rezerva, produsi de secretie si pigmenti.

19
Q

Nucleul

A

Nucleul este o parte constitutiva principala, cu rolul de a coordona procesele biologice celulare fundamentale (contine materialul genetic, controleaza metabolismul celular, transmite informatia genetica). Pozitia lui în celula poate fi centrala sau excentrica (celule adipoase, mucoase). Are, de obicei, forma celulei.
Numarul nucleilor. Majoritatea celulelor sunt mononucleate, dar pot exista si exceptii: celule binucleate (hepatocitele), polinucleate (fibra musculara striata), anucleate (hematia adulta). Dimensiunile nucleului pot fi între 3 si 20μ, corespunzator ciclului functional al celulei, fiind în raport de 1/3–1/4 cu citoplasma.
Structura nucleului cuprinde membrana nucle
ara, carioplasma si unul sau mai multi nucleoli.
Membrana nucleara, poroasa, este dubla, cu structurã trilaminata, constituita din doua foite, una externa, spre matricea citoplasmatica, ce prezinta ribozomi
si se continua cu citomembranele reticulului endoplasmic, alta interna, aderenta miezului nuclear. Între cele doua membrane exista un spatiu numit spatiu perinuclear. Sub membrana se afla carioplasma, o solutie coloidala cu aspect omogen. La nivelul ei, exista o retea de filamente subtiri, formate din granulatii fine de cromatina, din care, la începutul diviziunii celulare, se formeaza cromozomii, alcatuiti din ADN, ARN cromozomal, proteine histonice si nonhistonice, cantitati mici de lipide si ioni de Ca si Mg

20
Q

Proprietatile celulei

A

Celulele au o serie de proprietati generale si speciale, care le asigura îndeplinirea rolului specific în ansamblul organismului. Dintre aceste proprietati, sinteza proteica, reproducerea celulara si metabolismul celular. Proprietati importante ale celulei sunt insa atât transportul transmembranar, cât si potentialul de membrana

21
Q

Transportul transmembranar

A

Membrana celulara prezinta permeabilitate selectiva pentru anumite molecule si majoritatea ionilor. Aceasta permite un schimb bidirectional de substante nutritive si produsi ai catabolismului celular, precum si un transfer ionic, care determina aparitia curentilor electrici.

22
Q

Transportul transmembranar-clasificare

A

Mecanismele implicate în transportul transmembranar pot fi grupate în doua categorii principale: mecanisme care nu necesita prezenta unor proteine membranare transportoare (carausi) si mecanisme care necesita prezenta unor astfel de proteine. Din prima categorie fac parte difuziunea si osmoza, iar din a doua, difuziunea facilitata si transportul activ.
Un alt mod de a clasifica transportul transmembranar tine cont de consumul energetic necesar pentru realizarea lui. Astfel, exista transport pasiv, care nu necesits energie pentru a se desfasura si cuprinde difuziunea, osmoza si difuziunea facilitatã, si transport activ, care necesita cheltuiala energetica (ATP).

23
Q

Difuziunea

A

Difuziunea(fig. 7). Moleculele unui gaz, ca si moleculele si ionii aflati într-o solutie, se gasesc într-o miscare dezordonata permanenta, rezultat al energiei lor. Aceasta miscare, numita difuziune, determina raspândirea uniforma a moleculelor într-un volum dat de gaz sau solutie. De aceea, ori de câte ori exista o diferentã de concentratie (gradient de concentratie) între doua compartimente ale unei solutii, miscarea moleculara tinde sa elimine aceasta diferenta si sã distribuie moleculele uniform.
Datorita structurii sale, membrana celulara nu reprezintã o bariera în difuziunea moleculelor nepolarizate (liposolubile),
de exemplu O2 sau hormonii steroizi. Moleculele organice, care prezinta legaturi covalente polare, dar nu sunt încarcate electric, de exemplu CO2, etanolul sau ureea, pot, de asemenea, difuza prin membrana celularã. Moleculele polarizate mai mari, de exemplu glucoza, nu pot traversa membrana celulara prin difuziune si, de aceea, au nevoie de proteine transportoare.
De asemenea, membrana nu permite pasajul ionic liber; acesta va avea loc doar la nivelul canalelor ionice cu structura proteica formatiuni membranare cu dimensiuni atât de mici, încât nu pot fi vizualizate nici chiar cu ajutorul microscopului electronic.

24
Q

Osmoza

A

Osmoza este difuziunea apei (solventului) dintr-o solutie. Pentru ca ea sa se produca, membrana care separa cele doua compartimente trebuie sa fie semipermeabila (sa fie mai permeabila pentru moleculele de solvent decât pentru cele de solvit). Apa va trece din compartimentul in care concentratia ei este mai mare (solutie mai diluata) în cel cu concentratie mai mica (solutie mai concentratã).
Forta care trebuie aplicata pentru a preveni osmoza se numeste presiune osmotica. Ea este proportionala cu numarul de particule dizolvate în solutie.

25
Q

Mecanisme care utilizeaza proteine transportatoare

A

Moleculele organice polarizate si cu greutate moleculara mare traverseaza membrana celulara cu ajutorul proteinelor transportoare membranare. Acest tip de transport este specific, saturabil (va exista un tranport maxim pentru o anumita substanta) si pentru aceeasi proteina transportoare poate aparea competitia între moleculele de transportat.

26
Q

Difuziunea facilitata

A

În acest caz, moleculele se deplaseaza conform gradientului de concentratie si nu este necesara energie pentru transport.

27
Q

Transportul activ

A

Transportul activ(fig. 8) asigurã deplasarea moleculelor si a ionilor împotriva gradientelor lor de concentratie si se desfasoara cu consum de energie furnizatã de ATP. Este de mai multe tipuri:
– primar: pentru functionarea proteinei transportoare
este necesara hidroliza directa a ATP-ului. In acest caz,
proteinele transportoare se numesc pompe;
– secundar (cotransport): energia necesara pentru transferul unei molecule sau ion împotriva gradientului sau de concentratie este obþinuta prin transferul altei energii conform gradientului ei de concentratie. De exemplu, pompa de Na+/K+.

28
Q

Transportul vezicular

A

O categorie speciala de transport este cel vezicular. Acesta poate fi: endocitoza, în care materialul extra celular este captat în vezicule formate prin invaginarea membranei celulare si transferat intracelular, sau exocitoza, în care material intracelular este captat în vezicule care vor fuziona cu membrana celularã, iar continutul lor va fi eliminat in exteriorul celulei. Forme particulare de endocitozã sunt fagocitoza si pinocitoza.

29
Q

Potentialul de membrana

A

Permeabilitatea selectiva a membranei, prezenta intracelulara a moleculelor nedifuzibile încarcate negativ si activitatea pompei Na+/K+ creeaza o distributie inegala a sarcinilor de o parte si de alta a membranei celulare. Aceasta diferentã de potential este denumitã potential de membrana.

30
Q

Potentialul membranar de repaus

A

Potentialul membranar de repaus are o valoare medie de -65mV pâna la –85mV (valoare apropiata de cea a potentialului de echilibru pentru K+) si depinde de permeabilitatea membranei pentru diferitele tipuri de ioni. Termenul de repaus este introdus pentru a desemna un potential de membranã atunci când la nivelul acesteia nu se produc impulsuri electrice. Valoarea acestui potential se datoreazã activitatii pompei Na+/K+, care reintroduce în celulã K+ difuzat la exterior si expulzeaza Na+ pãtruns în celulã, într-un raport de 2 K+ la 3 Na+. În acest mod, o celula îsi mentine relativ constanta concentratia intracelulara a ionilor de Na+ si K+ si un potential membranar constant, în absenta unui stimul.

31
Q

Potential de actiune

A

Potentialul de actiune este modificarea temporara a potentialului de membrana (fig. 9). Celulele stimulate electric genereaza potentiale de actiune prin modificarea potentialului de membrana. Mecanismele de producere, aspectul si durata potentialului de actiune sunt diferite în functie de tipul de celula, dar principiul de baza este acelasi: modificarea potentialului de membrana se datoreaza unor curenti electrici care apar la trecerea ionilor prin canalele membranare specifice, ce se închid sau se deschid în functie de valoarea potentialului de membrana. Pentru a enumera fazele potentialului de actiune, se poate lua ca exemplu neuronul.
— Pragul: celulele excitabile se depolarizeazã rapid, dacã valoarea potentialului de membrana este redusa la un nivel critic, numit potential prag. Odata acest prag atins, depolarizarea este spontana.
Potentialul de actiune este un raspuns de tip „tot sau nimic“: stimulii cu o intensitate inferioara pragului, subliminari, nu provoaca depolarizarea si declansarea unui impuls, iar stimulii supraliminari nu determina o reactie mai ampla decât stimulul prag.
—Panta ascendenta: depolarizarea apare dupã
atingerea potentialului prag si se datoreaza cresterii
permeabilitatii membranei pentru Na+; acesta va intra
în celula prin canale speciale pentru acest ion, care
sunt voltaj-dependente si care se deschid atunci când
potentialul de membrana atinge valoarea prag.
—Panta descendenta (repolarizarea): potentialul revine catre valoarea de repaus. Acest fapt se datoreazã ieºirii K+ din celula prin canale speciale pentru acest ion, care se deschid, de asemenea, în prezenta stimulului

32
Q

Perioada refractara

A

Perioada refractara reprezinta intervalul de timp pe parcursul caruia este dificil de obtinut un potential de actiune. Exista doua perioade refractare:
〈perioada refractara absoluta, pe parcursul careia, indiferent de intensitatea stimulului, nu se poate obtine un nou potenial de actiune. Cuprinde panta ascendenta a potentialului de actiune si o portiune din cea descendenta si se datoreaza inactivarii canalelor pentru Na+;
〈perioada refractara relativa, pe parcursul careia se poate initia un al doilea potential de actiune, daca stimulul este suficient de puternic. Potentialul de actiune obtinut astfel are o viteza de aparitie a pantei ascendente mai micã si o amplitudine mai redusa decât în mod normal.

33
Q

Impulsul

A

Potentialul de actiune, odata generat în orice punct al unei membrane excitabile, va stimula, la rândul lui, zonele adiacente ale acesteia, propagându-se în ambele sensuri, pâna la completa depolarizare a membranei. Transmiterea depolarizarii în lungul unei fibre nervoase sau musculare poarta denumirea de impuls (ner
vos sau muscular).

34
Q

Proprietatile speciale ale celulei

A

Proprietatile speciale ale celulelor sunt contractilitatea (proprietatea celulelor musculare de a transforma energia chimica a unor compusi în energie mecanica) si activitatea secretorie. Fiecare celula sintetizeaza substantele proteice si lipidice proprii, necesare pentru refacerea structurilor, pentru crestere si înmultire. Unele celule s-au specializat în producerea de substante pe care le „exporta“ în mediul intern (secretie endocrina) sau extern (secretie exocrina).

35
Q

Tesuturile

A

Tesuturile sunt sisteme organizate de materie vie formate din celule similare, care îndeplinesc în organisme aceeasi functie sau acelasi grup de functii. Celulele sunt unite între ele printr-o substanta intercelulara, care, atunci când este în cantitate micã, se numeste „substanta de ciment“, iar, în cantitate mare, „substanta fundamentala“.

36
Q

Tesutul epitelial

A
  1. De acoperire
    -simplu(unistratificat): pavimentos (tunica interna a vaselor sangvine si limfatice), cubice (mucoasa bronhiolelor), cilindric ciliat si neciliat (mucoasa tubului digestiv)
    -pseudostratificat: cilindric ciliat si neciliat (epiteliul traheal)
    -pluristratificat: pavimentos keratinizat (epiderma) si nekeratinizat (epiteliul mucoasei bucale), cubic si cilindric (canalele glandelor exocrine), de tranzitie (uroteliul)
  2. Glandular (senzorial)
    -tip endocrin: tipul in cordoane celulare (adenohipofiza, glandele paratiroide), tipul folicular (tiroida)
    -tip exocrin (pluricelular): simplu (tubular,acinos), compus (tubulo-acinos)
    -tip mixt: pancreas, testicul, ovar
  3. Senzorial: intra in structura organelor de simt
37
Q

Tesutul conjunctiv

A
  1. Moale
    -lax: insoteste alte tesuturi;leaga unele organe
    -reticulat: ganglioni limfatici, splina
    -adipos: in jurul unor organe (rinichi, ochi) si subcutanat (hipoderm)
    -fibros: tendoane, ligamente, aponevroze
    -elastic: tunica medie a arterelor si a venelor
  2. Semidur (Cartilaginos)
    -hialin: cartilaje costale, laringeale, traheale
    -elastic: pavilionul urechii, epiglota
    -fibros: discurile intervertebrale si meniscurile articulare
  3. Dur (Osos)
    -haversian (compact): diafizele oaselor lungi
    -spongios (trabecular): epifizele oaselor lungi si in interiorul celor scurte si late
  4. Fluid-sangele
38
Q

Tesutul Muscular

A

striat: muschii scheletici (somatici)
neted: visceral si multiunitar (in iris)
striat de tip cardiac: miocardul

39
Q

Tesutul Nervos

A

neuronul-celula nervoasa
nevroglia-celula gliala