1 Parametrii fizici.Parametrii hemodinamici Flashcards

Question

Cum se numește durata de timp dintre secvenţele pulsate?

Answer 1

pulse repetition interval

Answer 2

variazӑ între 13 – 400 de microsecunde;

Answer 3

cunoscând această valoare - a duratei de timp dintre secvenţele pulsate - şi viteza de deplasare a sunetului în ţesuturile moi se poate calcula adâncimea la care se găseşte un obiect, fapt care constituie un element esenţial pentru identificarea traiectelor vasculare prin TCD.

Answer 4

Undele sonore reprezintă energie mecanicӑ exprimată prin formula: E_m = forţa x distanţa

Answer 5

Puterea (P) a unui fascicul ultrasonic este reprezentată de cantitatea de energie raportatӑ la unitatea de timp, adică: P = (forţa x distanţa)/timp

Answer 6

Puterea se exprimă în waţi. Acest parametru este afişat de majoritatea ecografelor şi poate fi variat în funcţie de setările necesare pentru a examina anumite regiuni; de exemplu pentru examinarea sifonului carotidian prin fereastra orbitară puterea trebuie scăzută pentru a evita încălzirea ţesuturilor şi apariţia unor leziuni ale globului ocular.

Answer 7

``` Intensitatea fascicolului (I) exprimă puterea raportată Ia unitatea de suprafaţӑ (w/〖cm〗^2) I = P/suprafaţӑ = (Forţa x distanţa )/timp x 1/suprafaţӑ , formulӑ care poate fi rescrisӑ astfel: I = Forţa/suprafaţӑ x distanţa/timp și revenind la efectul pe care deplasarea undelor sonore îl are asupra mediului înconjurător putem spune că: I = p x ν unde p reprezintă fluctuaţiile de presiune şi v, viteza moleculară. ```

Answer 8

Raportul dintre fluctuaţiile de presiune şi viteza moleculară este denumit impedanţӑ acustică (Z) = p/v . La o presiune dată, viteza v va depinde de densitatea şi compresibilitatea mediului de propagare, astfel încât în urma unor calcule matematice, impedanţa poate fi exprimată şi prin ecuaţia: Z = ρ x C unde ρ este densitatea mediului de propagare, iar C viteza de propagare a sunetului în acel mediu. Ţinând cont cӑ viteza de propagare a sunetului în ţesuturile moi este de 1540 m/s, iar densitatea diferitelor medii este și ea cunoscută, impedanţa diferitelor structuri se poate calcula cu uşurinţă. Impedanţa este rӑspunzӑtoare de ecogenitatea ţesuturilor, ecogenitatea fiind cu atât mai mare cu cât diferenţa de impedanţӑ între ţesuturi este mai mare.

Answer 9

Linia de separaţie între două ţesuturi cu impedanţӑ diferită se numeşte interfaţă.

Answer 10

Un mediu omogen este un mediu în care undele sonore se deplasează în linie dreaptă, cu o viteză relativ constantă.

Answer 11

Un mediu neomogen presupune structuri cu impedanţӑ diferită; la interfaţa dintre cele două medii o parte din energie este reflectată şi o parte trece în cel de doilea mediu (fig. 1.4, 1.5).

Answer 12

Reflexia presupune întoarcerea fascicolului ultrasonic către sursa de emisie. Dacӑ interfaţa este regulată, unghiul de incidenţă este egal cu unghiul de reflexie. Pe acest fenomen se bazează examenul doppler.

Answer 13

Amplitudinea undelor reflectate este influenţată de diferenţa de impedanţă între cele două medii (şi deci de viteza de propagare) şi de unghiul de incidenţă. Atunci când interfaţa separă două straturi cu impedanţӑ acustică foarte diferită, aceasta se comportă ca o oglindă, mutând imaginea într-o locaţie falsӑ (artefact „în oglindă”). De asemenea, diferenţa mare între impedanţa acusticӑ a aerului şi cea a tegumentelor ar face imposibilă examinarea în absenţa gelului de contact.

Answer 14

Refracţia se referă la porţiunea de fascicul care trece în cel de al doilea mediu, cu schimbarea unghiului de deplasare. Acest lucru poate duce la deplasarea în lateral a obiectelor sau chiar la apariţia unei imagini duble (un astfel de artefact apare de exemplu, datoritӑ refracţiei la nivelul drepţilor abdominali, făcând ca o sarcină de 5 săptӑmâni să aparӑ ca sarcină gemelară, la aproximativ 25% din cazuri.

Answer 15

Dacă interfaţa este neregulatӑ, reflexia şi refracţia au loc în toate direcţiile, apărând fenomenul de dispersie. Atunci când dispersia este foarte mare practic nu se mai produc ecouri, acesta fiind motivul pentru care sângele apare hipoecogen pe imaginile în modul B.

Answer 16

Apariţia de reflexii multiple la nivelul ţesuturilor străbătute de unda sonorӑ se numeşte reverberaţie şi determinӑ apariţia de ecouri false.

Answer 17

Pe măsură ce străbat ţesuturile ultrasunetele pierd din putere, fenomen denumit atenuare (măsurată în decibeli).

Answer 18

Atenuarea este determinată de două fenomene: de conversia ultrasunetelor în energie termicӑ, fenomen denumit absorbţie şi de dispersia fascicolului prin reflexie şi refracţie (depinde de impedanţa acustică a ţesuturilor). Ţesuturile au capacitate diferită de atenuare, ele ordonându-se descrescător astfel: calciu, muşchi, grăsime, sânge. Atenuarea este direct proporţională cu frecvenţa şi invers proporţională cu adâncimea de penetrare.

Answer 19

Adâncimea de penetrare reprezintă distanţa de la care ecourile nu mai pot detectate. Ecourile din structurile profunde vor fi mai atenuate decât cele provenind de la structurile superficiale.

Answer 20

Rezoluţia reprezintă distanţa cea micӑ la care douӑ obiecte (structuri) pot fi identificate ca fiind separate. O rezoluţie înaltă (high resolution imaging) înseamnă capacitatea de a distinge obiecte foarte apropiate, cu alte cuvinte o imagine foarte clară. Ţinând cont de faptul cӑ imaginea ecograficӑ pe care o afișeazӑ aparatul este una este una bidimensionalӑ, urmând cele două axe rezoluţia poate fi axială (în adâncime), sau laterală.

Answer 21

Rezoluţia axială se referă la ecourile produse pe o direcţie paralelă cu fascicolul ultrasonic. Întrucât rezoluţia axialӑ depinde de lungimea secvenţei pulsate, o cale de ameliorare a rezoluţiei este creşterea frecvenţei, dar trebuie ţinut cont de faptul că asta duce la creşterea atenuării şi la scăderea adâncimii de penetrare. La aparatele cu rezoluţie înaltӑ, rezoluţia axială poate fi 0,1- 0,2 mm.

Answer 22

Rezoluţia laterală se referă la ecouriJe produse într-un plan perpendicular pe direcţia de deplasare a fasciculului. Depinde de lăţimea fasciulului ultrasonic şi de distanţa faţă de transductor, la adâncimi mai mari rezoluţia fiind slabă. Distanţa la care obiectele sunt percepute ca distincte este între 1 - 10 mm, iar măsurătorile efectuate pot avea erori destul de mari.

Answer 23

Rezoluţia axială poate fi ameliorată prin concentrarea (focalizarea) fasciculului pe anumite segmente (funcţie tehnicӑ existentă la toate ecografele, denumită focus bem)

Answer 24

Ultrasunetele care ajung la suprafaţa de separare a două medii sunt reflectate. Dacӑ suprafaţa este staţionară, atunci: F_reflectatӑ = F_incidentӑ Dacă suprafaţa este mobilă se aplică principiul enunţat în 1842 de către Christian Andreas Doppler.

Answer 25

Undele sonore care ating o suprafaţă mobilă vor fi reflectate cu o frecvenţă a fasciculului reflectat modificată faţă de cea a fasciculului incident în funcţie de sensul şi de viteza de deplasare a suprafeţei mobile. Dacă obiectul se deplasează către sursă (A) frecvenţa undelor va creşte, iar dacӑ se îndepărtează (B), frecvenţa va fi mai mică (fig. 1.6). Această variaţie a frecvenţelor este cu atât mai mare cu cât viteza ţintei mobile este mai mare.

Answer 26

Diferenţa între frecvenţa reflectată şi cea incidentă se numeşte interval de frecvenţӑ (Doppler shift). ΔF = F_reflectatӑ - F_incidentӑ

Answer 27

Corelaţia între intervalul de frecvenţă şi viteza ţintei mobile este exprimatӑ printr-o formulӑ (practic expresia matematică a principiului Doppler): C F = F_i 2V/Ccos θ unde 〖F 〗_i = frecvenţa incidentă, V =viteza ţintei mobile, C = viteza de propagare a undelor sonore și θ, unghiul de incidenţӑ. Aplicat în neurosonologie principiul este util pentru mӑsurarea vitezelor de flux ale coloanei sanguine. Prin rearanjarea ecuaţiei Doppler, viteza sângelui poate fi calculată. V= (C Δ F)/(2 Fi cosθ) Variaţia de frecvenţă va fi direct proporţionalӑ cu viteza de flux, în condiţiile în care 〖F 〗_i, C şi unghiul de insonaţie θ sunt constante. Frecvenţa incidentă şi viteza de propagare a ultrasunetelor sunt constante pentru un tip de transductor, astfel încât apare foarte clar importanţa unghiului de sonorizare.

Answer 28

Recomandarea este de a menţine un unghi de 60° între transductor și tegumente, presupunând că traiectul vaselor este paralel cu suprafaţa pielii, dar trebuie să avem în minte faptul cӑ acesta nu este unghiul dintre fasciculul ultrasonic și curentul sanguin. La examinarea în regim CW corecţia unghiului nu se poate face şi pot apărea diferenţe mari la variaţii mici ale unghiului de insonaţie. Examinanarea în regim PW, modul Duplex permite vizualizarea simultanӑ a imaginii ecografice şi a spectrului Doppler în acest fel fiind posibilă corectarea unghiului. Un alt fapt care trebuie precizat este acela că ecuaţia Doppler descrie o situaţie care există o singură ţintă mobilă, în ce în realitate, atunci când sonorizăm coloana sanguină există un număr foarte mare de ţinte (hematiile) care determinӑ dispersarea unei pӑrţi importante din fasciculul ultrasonic. În planul imaginii ecografice acest lucru face ca sângele să apară hipoecogen, iar în ceea ce priveşte semnalul Doppler ΔF nu reprezintă o singură valoare ci un spectru de frecvenţe.

Answer 29

Întorcându-ne la relaţia ΔF = F_r - F_i și înlocuind termenii cu cifre reale observӑm că pentru sondele utilizate în neurosonologie ΔF este cuprins între 50 - 15000 Hz, fiind situat în spectrul audibil. Atunci când ţinta (sângele) se apropie sursă frecvenţa creşte ( F_r> F_i ) şi ΔF va avea o valoare pozitivă, iar atunci se depărtează, frecvenţa reflectată(F_r

Answer 30

Primele instrumente Doppler nu puteau aprecia sensul de curgere al sângelui, afişând doar o singură frecvenţă sub forma unei curbe care era asimilată cu viteza de flux. Etapa următoare a fost cea a sistemului de detecţie a frecvenţei nule (zero crossing detector); mӑsurând timpul T între două treceri ale semnalului Doppler prin valoarea zero și apreciind ΔF <=1/T, se poate calcula valoarea acesteia, consideratӑ viteza medie la nivelul vasului respectiv. Dezavantajul acestui sistem de analizӑ constӑ în aceea că nu poate discerne între semnalele determinate de fluxul sanguin si cele determinate de pereţii vasului sau ţesuturi, putând afişa trasee aberante în cazul unui semnal Doppler slab sau al unei curgeri turbulente. Cel mai răspândit sistem în acest moment este cel al detectorului în quadraturӑ de fază combinat cu transformarea rapidă Fourier (FFT= Fast Fourier Transformation). Acest sistem permite identificarea sensului de curgere şi analiza spectrală a intervalului de frecvenţă. Sistemul în quadraturӑ de fază (fig 1.7) este compus dintr-un oscilator (f) care emite un semnal de referinţă (frecvenţa incidentӑ) şi un modulator de fază care defazează semnalul de referinţă la 90°. Fascicolul ultrasonic reflectat (F_r) este receptat şi transmis către două compartimente intermediare: - într-un compartiment (I) are loc mixarea fascicolului reflectat cu cel incident; are loc un proces numit de demodulare în care se calculează faza dintre cele două semnale şi este transpusӑ apoi în interval de frecvenţӑ - în cel de al doilea compartiment a se compară fascicolul reflectat cu semnalul defazat la 90° Procesorul FFT compară apoi cele douӑ semnale I şi Q; fluxul îndreptat către transductor va fi pozitiv, iar cel îndreptat în sens opus va fi reprezentat de frecvenţe negative. Sistemul conţine şi un filtru, care suprimă ecourile joase („zgomotul”) determinate de ţesuturi şi de mişcarea pereţilor arteriali. Ajustarea filtrului permite variaţia limitei de percepţie, de exemplu o setare foarte joasă permite detectarea unor viteze de flux foarte scăzute. Afişarea grafică pe ecranul aparatului, a rezultatului procesării FFT se face sub forma unor puncte luminoase, cu atât mai luminoase cu cât frecvenţa (respectiv viteza) este mai mare.

Answer 31

Atunci când examinăm un traiect vascular cu ajutorul ultrasunetelor, fasciculul explorează o zonă limitată din acel vas, denumită volum de insonaţie (sample volume).

Answer 32

Recepţionarea semnalelor se face pe perioade scurte de timp, de regulă de 10 milisecunde. Un astfel de interval de recepţionare, stocare şi analizare a informaţiei se numeşte sample (mostră),

Answer 33

numărul acestor intervale (de recepţionare, stocare şi analizare a informaţiei) se numeşte sample rate.

Answer 34

Pentru ecografele în regim pulsat, sample rate este egală cu PRF/2, iar sample volume poate fi ajustat atât ca dimensiuni, cât şi ca poziţie (adâncimea Ia care este plasat).

Answer 35

Pentru aparatele de tip CW, sample volume este ceva mai mare, iar recepţia este bazatӑ tot pe intervale foarte scurte de timp, dar cu sample rate foarte ridicat.

Answer 36

Informaţia recepţionată este stocatӑ în format digital şi analizată din punct de vedere al frecvenţelor. Numărul ecourilor analizate de majoritatea aparaturii într-un interval de 10 milisecunde este de 128, dar există ecografe care analizează 64 sau 256 de frecvenţe.

Answer 37

Frecvenţele sunt analizate instantaneu (frecvenţa medie instantanee),

Answer 38

Frecvenţele sunt analizate pe durata unui întreg ciclu cardiac (frecvenţa medie temporală).

Answer 39

Termenul de frecvenţă medie acoperă adesea mai multe entităţi, dând naştere unor confuzii. Există trei tipuri de frecvenţe instantanee care pot fi analizate: frecvenţa medie, frecvenţa modală și frecvenţa medianӑ.

Answer 40

-frecvenţa medie: media frecvenţelor înregistrate într-un interval de timp; fiind o medie aritmeticӑ este mai sensibilă la ,,zgomot”

Answer 41

-frecvenţa modală: (mode frequency): frecvenţa cea mai des întâlnită; de exemplu dacă 90% dintre frecvenţe sunt între 500 - 600 Hz, frecvenţa modală va fi situatӑ între aceste valori, fiind mai puţin influenţată de „zgomot”

Answer 42

-frecvenţa medianӑ: jumătate din frecvenţe sunt mai mici şi jumătate sunt mai mari decât această valoare; nu este influenţată de zgomot

Answer 43

Selectarea uneia sau alteia dintre aceste frecvenţe pentru a fi analizată ţine de caracteristicile tehnice ale fiecărui aparat. În final aspectul afişat este cel al unui complex în care frecvenţele înalte sunt dispuse sub conturul curbei velocimetrice, iar frecvenţele joase la baza complexului (vezi parametri hemodinamici). Computerul existent în fiecare aparat calculează viteza de flux ţinând cont de formula principiului Doppler şi afişează pe ecran vitezele în cm/s (majoritatea ecografelor au însă şi posibilitatea afişării frecvenţelor în kHz).

Answer 44

Explorarea ultrasonică este consideratӑ una non-invazivă, totuşi ultrasunetele nu sunt lipsite de efecte biologice. Efectele sunt termice și nontermice.

Answer 45

Derivӑ din conversia energiei mecanice în energie termică, fenomen ce duce la atenuarea fasciculului de ultrasunete pe măsură ce străbate ţesuturile. Încălzirea depinde de frecvenţa transductorilor şi este mai pronunţată în structurile superficiale la transductorii cu frecvenţă înaltӑ şi în structurile profunde Ia transductorii cu frecvenţă joasă. Creşterea temperaturii este dependentӑ şi de temperatura ţesuturilor şi de aceea examinarea nu trebuie prelungită la pacienţii febrili. În timpul funcţionării transductorului acesta se încălzeşte datorită conversiei unei părţi din energia electrică (mergând uneori până 80%) în energie termică. Acest fapt poate provoca neplăceri pacientului în cazul monitorizărilor de lungă la examinarea transcranianӑ, sau poate afecta transductorul, deteriorând cristalele piezoelectrice.

Answer 46

Cel mai important este efectul de cavitaţie, fenomen care descrie formarea și mobilizarea unor bule într-un lichid. Cavitaţia poate fi stabilă, situaţie care descrie oscilaţia bulelor la trecerea ultrasunetelor datorită variaţiilor de presiune; nu există efecte nocive ale acestei forme cavitaţie. Mai importantă este cavitaţia tranzitorie în care oscilaţia bulelor poate deveni foarte amplă, ducând la spargerea bulelor și la apariţia unor variaţii de presiune denumite „unde de şoc”. Fenomenul este folosit în domeniul terapeutic pentru litotriţie şi nu apare Ia frecvenţele utilizate în scop diagnostic.

Answer 47

Pasul următor după transformarea intervalului de frecvenţă înregistrat de aparat într-un complex veJocimetric însoţit de un semnal audio a fost caracterizarea acestui complex cu ajutorul unor parametri care să reflecte informaţii despre fluxul sanguin (viteză, tip de curgere, rezistenţa la flux etc.).

Answer 48

Termenul de flux, fără precizări suplimentare poate da naştere unor confuzii, deoarece putem să ne referim pe de o parte la rata fluxului, care reprezintă volumul de sânge măsurat în litri sau mililitri,

Answer 49

viteza de deplasare a coloanei sanguine.

Answer 50

Deplasarea coloanei sanguine prin artere este posibilă datorită existenţei unui gradient de presiune; sângele circulӑ de la o presiune mare către o presiune mai scăzută, fiind împins de pompa cardiacă. Diferenţa de presiune dintre douӑ regiuni (mai precis între două puncte ale aceluiaşi vas) se numeşte gradient de presiune şi este elementul motrice principal pentru circulaţia sanguină.

Answer 51

vâscozitatea, raza vasului şi lungimea acestuia.

Answer 52

R = (8 l η) / πr^4 Descrie relaţia între factorii de rezistenţă; R = rezistenţa la curgere, l=lungimea vasului, η = vâscozitatea sângelui, r=raza vasului. Se observă că cel mai important factor care influenţează curgerea sângelui este raza vasului. Pentru a aplica legea Poiseuille în domeniul neurosonologiei, se admit trei convenţii: -fluxul este laminar -debitul cardiac este constant -presiunea arterială este constantă

Answer 53

Q = V_1 x A_1 = V_2 x A_2 Unde Q=volumul fluxului, V=viteza, A= aria Conform principiului comunicării, atunci când diametrul vasului va scădea, viteza de flux va creşte pentru a menţine constantă rata fluxului. Acest lucru ne explicӑ creşterea vitezelor de flux la nivelul stenozelor, urmată de scăderea vitezelor poststenotic, odată cu revenirea la dimensiuni normale a diametrului vascular.

Answer 54

Dacă fluxul rămâne constant conform principiului comunicării, ce se întâmplă în stenozele hemodinamic semnificative? La nivelul unei stenoze strânse datorită forţelor de frecare şi a turbulenţelor marcate o parte din energie se transformă în căldură şi se pierde în ţesuturi. Această relaţie între gradientele de presiune şi viteza fluxului la nivelul unei stenoze a fost descrisă de Bernoulli. Pentru un flux laminar, fără forţe de frecare, pornind de la principiul conservării energiei, ecuaţia lui Bernoulli aratӑ că: p+ pgz + pu^2/2 = const. p= presiunea, pgz = energia potenţialӑ și pu^2/2 = energia dinamică. În stenozele strânse, cu flux turbulent, ecuaţia se complicӑ prin introducerea unor factori de fricţiune şi permite calcularea diferenţelor de presiune.

Answer 55

Curgere laminarӑ și curgere turbulentӑ

Answer 56

În majoritatea segmentelor arteriale sângele se deplasează fiind dispus în straturi concentrice (curgere laminară), straturile centrale având o viteză de deplasare mai mare, iar cele adiacente peretelui arterial viteza cea mai mică, valorile fiind însă destul de apropiate. Condiţiile pentru menţinerea unui flux laminar sunt: - vasul să aibă un diametru constant - vitezele de flux să fie normale

Answer 57

În acest model de curgere, analiza spectrală duce la afişarea unei curbe velocimetrice în care majoritatea energiei este concentrată de-a lungul conturului curbei (wave envelope), partea de la baza complexului fiind lipsită de semnal. Această zona întunecată este numitӑ fereastră diastolicӑ şi prezenţa ei semnificӑ curgerea laminară.

Answer 58

Dacă diametrul vasului sau vitezele se modifică, curgerea laminară va fi perturbată, transformându-se în curgere turbulentă (fig. 1.8). Nu întotdeauna curgerea turbulentӑ are o semnificaţie patologică. Ea apare în mod fiziologic la nivelul bifurcaţiei carotidiene, unde particularitӑţile anatomice determinate de separarea arterei carotide comune în douӑ traiecte vasculare şi trecerea sângelui dintr-o zonă cu calibru mai mare (bulbul carotidian) într-o zonă cu calibru mai mic, dau naştere la două fenomene (vezi cap. 5): -separarea fluxurilor -existenţa unei turbulenţe şi a unor curenţi de întoarcere la nivelul peretelui lateral al bulbului ACI În afara acestei situaţii curgerea turbulentă are semnificaţie patologică, putând fi urmarea unor schimbări bruşte de diametru sau traiect, aşa cum se întâmplӑ în cazul vaselor tortuoase sau a kinkingurilor, sau cel mai frecvent fiind determinată de îngustarea traiectului vascular la nivelul stenozelor.

Answer 59

Creşterea vitezelor de flux şi turbulenţa duc la afişarea unui număr mult mai mare de frecvenţe, cu dispariţia ferestrei diastolice.

Answer 60

Lărgirea spectrului de frecvenţă se poate exprima printr-un indice de întindere spectrală (SBI - spectral broadening index): SBI = [(F_max - F_medie ) / F_max ] x 100 Unde Fmedie este frecvenţa medie temporală pe un ciclu cardiac.

Answer 61

Turbulenţa poate fi calculată utilizând formula numărului lui Reynolds, o ecuaţie ce corelează raza vasului (r) cu viteza medie (ν); densitatea (η) şi vâscozitatea sângelui (ρ). Utilizând această formula putem estima dacă fluxul va fi turbulent într-o anumitӑ situaţie. Valoarea < 1200 corepunde unui flux laminar, iar la valori >1200 curgerea va fi turbulentă.

Answer 62

Prin masurarea vitezelor de flux și a volumului de flux și a indicilor hemodinamici.

Answer 63

Curbele velocimetrice afişate la analiza spectrală au un aspect caracteristic pentru fiecare tip de vas. Arterele care au un teritoriu de distribuţie cu rezistenţă crescută, cum sunt arterele periferice sau artera carotidă externă, vor avea un complex cu acceleraţie sistolicӑ abruptă şi cu viteză diastolicӑ absentă sau foarte scăzută. Ce este efectul Windkessel? La arterele cu rezistivitate mare în aval şi cu elasticitate mare a peretelui, în momentul coborârii inelului aortic se observă apariţia unor viteze de flux negative, urmate de revenirea deasupra liniei de bazӑ - efect Windkessel (fig. 1.9).

Answer 64

Arterele carotide şi vertebrale irigă un teritoriu cu rezistenţă vasculară scăzută; panta sistolică va fi mai lină, iar vitezele diastolice vor fi prezente. Viteza maximă reprezintă viteza sistolică; viteza diastolică finalӑ se măsoară la finalul complexului, înaintea începerii unui nou ciclu cardiac (end diastolic velocity). Complexul velocimetric prezintă o incizurӑ pe panta descendentӑ determinatӑ de o scădere a vitezelor la închiderea sigmoidelor aortice (fig. 1.10). Existӑ o scală velocimetrică afişată pe orice monitor care este orientativă în timpul examinării, iar pe imaginea fixatӑ (funcţia de freeze) complexele se pot manual sau automat cu afişarea vitezelor sistolice şi diastolice plus alţi indici selectaţi din meniul de calcul.

Answer 65

Pentru un tub rigid în care fluxul este laminar, volumul se poate calcula dupӑ formula Q = A x Vmedie. Pentru fluxul vascular aria se calculează după formula A=πr^2, pornind de măsurarea diametrului vasului pe o magine ecografică în modul B, iar viteza în considerare este o medie temporalӑ pe mai multe cicluri cardiace a vitezelor medii din fiecare complex. Sursele de eroare sunt multiple (corecţia unghiului, măsurarea corectă a diametrului) de aceea acest parametru trebuie privit cu circumspecţie.

Answer 66

PI, IR, PTI, IDC, RC O serie de raporturi matematice între viteza sistolică, diastolică şi tensiunea arterială au fost imaginate pentru a descrie pulsatilitatea arterialӑ şi rezistenţa la flux (fig.1.11 a,b și c). Doi indici sunt frecvent utilizaţi:

Answer 67

Primul indice a fost descris de Gosling în 1969 pentru complexe velocimetrice înregistrate la nivelul arterei femurale, fiind calculat după o metodă relativ complicatӑ. În 1975 Gosling și King modifică formula de calcul astfel: IP = viteza peak to peak / viteza medie Unde viteza „peak to peak” este reprezentatӑ de amplitudinea calculată între punctul maxim şi minim al curbei velocimetrice şi viteza medie este calculatӑ pe durata unui ciclu cardiac. Indicele de pulsatilitate este mai mare la vasele tip elastic, şi mai mic în cele cu distribuţie cerebrală. Pentru vasele intracraniene IP este cuprins între 0,54 – 0,96. Dintre aplicaţiile clinice ale IP menţionăm: monitorizarea copiilor cu hidrocefalie şi hipertensiune intracranianӑ (IP creşte), aprecierea severităţii unei stenoze intracraniene (IP la nivelul ACM ipsilaterală unei stenoze intracraniene de ACI este scăzut), aprecierea obliterării arterelor hrănitoare ale unei malformaţii arterio-venoase (în MAV este scăzutӑ, la obliterarea arterelor hrănitoare creşte), în monitorizarea vasospasmului din hemoragia subarahnoidianӑ (IP scade proporţional cu gradul de vasospasm). Totuşi, în nici una dintre aceste situaţii calcularea indicelui de pulsatilitate nu este esenţială pentru diagnostic.

Answer 68

A fost creat pentru a evita variaţiile mari ale IP induse de ritmul cardiac, tensiunea arterială, complianţa vasculară şi nivelul PCO2. PTI = IP (vasul studiat)/ IP (vasul de referinţă) x 100 Aceasta presupune ca vasul de referinţӑ să fie normal, ceea ce nu poate fi întotdeauna demonstrat. În unele lucrări (Alexandrov) scăderea PTI la nivelul ACM ipsilateral unei stenoze de ACI este considerat un criteriu hemodinamic indirect pentru diagnosticul de stenoză.

Answer 69

IR = (VS-VD)/VS Planiol şi Pourcelot în 1971 au descris metoda de calculare a acestui indice şi corelaţiile dintre valoarea indicelui și rezistenţa de Ia nivelul circulaţiei cerebrale. Valorile normale se situează între 0,55 - 0,75. Un IR cu o valoare mai mare decât normalul semnifică o creştere a rezistenţei periferice, în timp ce scăderea valorii semnificӑ o rezistenţӑ scӑzutӑ. Indicele este util în special în caracterizarea velocimetrică a malformaţiilor arteriovenoase. In 1977 Baskett introduce un alt indice, denumit raportul A/B, unde A este viteza sistolicӑ maximӑ, iar B este viteza la nivelul incizurii sistolice. Poate fi util în caracterizarea curbelor velocimetrice la nivelul unei stenoze.

Answer 70

IDC = (VS –VD) / (TA sistolică – diastolică) | Acest indice care combină informaţii despre rezistenţa la flux şi complianţa peretelui vascular este mai puţin utilizat.

Answer 71

RaportuJ carotidian reprezintă un indice util pentru aprecierea gradului de stenoză. RC = Viteza sistolică ACI / viteza sistolică ACC Pentru vasele normale valoarea este de 1-1,5, stenozele moderate au o valoare de 1,5- 2,5, stenozele strânse 2,5 – 3,5 şi cele foarte severe >3,5.